In acest post, pregatirea pentru Taina Pocaintei nu o vom mai fusari: ne pregatim sa participam la Cina cea de Taina. Domnul Hristos ne da multa putere, sa nu ne indoim nici o secunda: daca am simti permanent acest har, ne-am luciferiza prin mandrie. Dar ajutorul Mirelui pentru noi, invitatii la Ospatul in familie, nu conteneste: si avem si atat de multi intermediari de folos, sfintii! Dumnezeu nu minte: profetiile mesianice se implinesc si pentru sufletul nostru! Prin participarea la Cina cea de Taina reactualizata evadam din puscaria patimilor: ce bucurie sa fim liberi, ce incantare ca pacatul sa nu ne mai stranguleze respiratia duhovniceasca! Grija zilei de maine nu ne mai doboara: stim ca apartinem Cerului si ne pregatim pentru Ziua a Opta. Da-ne, Doamne, putere sa ne bucuram de fiecare lacrima varsata in fata icoanei Sfintei Maicii Tale! Ne-a revenit surasul: anxietatile sunt sterse cu buretele. Vom intelege azi: cea mai potrivita ruga adresata Domnului Hristos este cea de multumire! Citind cuvintele Iuliei, ma gandesc la mama mea, care atatea mi-a iertat, dar si Maicuta Sfanta, care ma ajuta zi de zi: "O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar de inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii.
Ramona Pop, Baia Mare: Aratam cu degetul spre tot ce e pacat, in loc sa aratam directia spre viata cea adevarata!
Martirii din Biserica primara nu se fereau de chinuri cumplite si de moarte: nu doreau sa apostazieze, nu se puteau lipsi de dragostea Domnului Hristos. Multi dintre cei care au suferit moarte muceniceasca erau parinti: si-au incredintat copiii lui Dumnezeu. Sunt convins ca fiii acestor martiri au fost ocrotiti de catre Dumnezeu: au ajuns buni crestini, sfinti, chiar martiri, la randul lor. Nu au fost orfani, nici o secunda: in familia lor, legatura cu sfintenia era atat de directa, incat sentimentul ca viata lor apartine lui Dumnezeu le hranea inima. Si le era suficient. Copiii martirilor nu doreau terenuri si case in exces: cautau Imparatia Tatalui lor si toate celelalte se adaugau lor. De fiecare data cand citesc vieti de sfinti, ma minunez de chinurile pe care le-au suferit martirii, de credinta lor atat de puternica, incat minunile abundau. Si cat de multi prunci au fost sfasiati de lei in arenele romane, doar pentru ca trecusera prin apa curatitoare a Tainei Botezului! Dar si cat de multi prunci erau ingeri in trup! Adoptia divina era traita: gratierea era acordata! Copiii primilor crestini nu ascultau muzica pagana, ci vorbeau cu ingerii in catacombele pline de sfinte moaste. Nu se plictiseau la Liturghie, pentru ca Sfanta Jertfa era savarsita pe antimis viu, pe sfintele moaste ale parintilor lor. Nu aveau garderobe luxoase, ci preferau simplitatea si caritatea. Erau dati de mancare leilor in Collosseum, iar multimile pagane jubilau frenetic, insetate de sange: cata lipsa de compasiune si de dragoste!!! De ce erau incantati spectatorii romani de aceste scene? De ce se bucura paganii de azi de orice atac adresat Trupului lui Hristos? Noi, cei de azi, nu suntem copii de sfinti, ci fii de comunisti. Nu suntem fii ai sfintilor inchisorilor, ci nepoti ai gardienilor de atunci. Ne vom invata parintii credinta, fara sa ii reeeducam miseleste dupa satanicul model pitestean. Suntem in arena: se da drumul leilor!
Paganismul modern divinizeaza artificialul. Nu exista un reper moral in Noua Era: doar tembelisme si tradari in cor. Lumea fara harul divin nu poate inota decat in haos, nu poate respira decat bombardamente atomice ale creierului, nu poate manca decat impuritati, nu poate bea decat otrava. Pentru ca lumea fara Domnul Hristos este o contradictie logica. Fara Bethleem, totul devine o anticipare a chinurilor iadului. Fara Euharistie, paganii incing o hora a desfraului, lasandu-i someri pe demoni, care nu mai au de ce sa se lupte cu ei (se ispitesc singuri). Departe de Biserica, nu vedem deloc lumina cea neapropiata, ci doar lanterna putreziciunii si lampa patimilor. Lumina lumii nu poate fi decat Domnul Hristos, nu holograma antihristica amagitoare si corupatoare. Doamne al Invierii, lumineaza-ne pe noi intunecatii! Ajuta-ne sa facem o pana de curent paganismului prin neparticiparea noastra la consumarea idolotitelor avortului!
Bucura-te sfinte ierarhe Dosoftei, teolog al sfintei Scripturi! Bucura-te calugar carturar si marturisitor al credintei! Bucura-te, ca sfintenia ai iubit mai mult decat orice! Bucura-te, ca pe sfintii si cuviosii Daniel de la Voronet, Rafail de la Agapia, Chiriac de la Tazlau si Ioan de Rasca i-ai cinstit! Bucura-te, ca "Noua azi ne-a rasarit" ne-ai invatat a colinda! Bucura-te, ca deprinderile tale duhovnicesti sunt si pentru noi modele: rugaciunea, blandetea, ascultarea, smerenia, osardia spre cele ceresti! Bucura-te, ca in sate si targuri preoti cu har ai randuit si in manastiri viata duhovniceasca inalta ai tocmit! Bucura-te, ca psalmii i-ai versificat spre lauda Stapanului Atotmilostiv! Bucura-te, ca versul tau are "o curgere mieroasa a limbii, care da mireasma mahnirilor abstracte"! Bucura-te, ca ai iubit curatia si simplitatea! Bucura-te, veselie a celor fara bucurii! Bucura-te, smerit rugator cu ingerii in cer! Bucura-te, raza curata a Bisericii! Bucura-te, ca ai primit chip ingeresc pentru blandetea ta! Bucura-te, ca ocrotesti pe copii si pe parinti! Bucura-te, ca vindeci pe cei bolnavi si mangai pe cei intristati! Bucura-te, ca ne ajuti sa sporim dragostea si sa implinim poruncile Evangheliei Domnului Hristos! Bucura-te, ca ne inveti a psalmodia: "Cine face zid de pace,/ Turnuri de fratie,/ Duce viata fara greata/ Intr-a sa bogatie. Prin portile Lui sa intram cu ruga,/ Seama sa ne ia Domnul pe strunga,/ Sa-I multumim, sa-I vestim sfant nume,/ Ca-I bun Domnul si slavit in lume. Limbile sa salte/ Cu cantece inalte,/ Sa strige-n tarie/ Cu glas de bucurie".
Sa faci, o, Iisuse, din inima mea o Casa a Painii sa luminezi Tu in ea! Sa speli, o, Iisuse, in inima mea, tot ce e putred si ura in ea. Sa haruiesti, o, Iisuse, in inima mea, toata dragostea si toata iertarea Ta. Sa cureti, o, Iisuse, in inima mea, toata neghina si fapta cea rea. Sa canti, o, Iisuse, in inima mea, muzica divina sa ma desfat eu in ea. Sa primesti, o, Iisuse, rugaciunile sfintilor Sinet, Amonata, Abria, Ilarie de Poitiers, Colman, Ioan de Zedazeni, Finnian, Terapont, Gherman de Alaska, Petru Aleutul, Iuvenalie, Ioan Kohmrov, Anatolie Kamenski, Alexandru Khotovitski, Serafim Samoilovici, Eufimiana, Dosoftei al Moldovei, Columba, Odilia, Edburga, Arcadie, Mardarie, Inochentie, Gabriel Georgianul, Vladimir, Iacob, Daniil Sihastrul de la Voronet, Calinic din Apolonia, Filimon din Teba, Tit al Cretei, Tica din Bitinia, Pompei, Viator, Lipicin de Vienne, Nicasie, Agnel, Hibald, Venantie Fortunatus, Folciunus, Ilarion de Suzdal, Vasie de Tambov, Vasian Pianitski, Castul, Coronat, Diogene din Arras, Fingar, Phila, Matronian din Milano, Elefterie, Antia, Coremon, Suzana, Mesmin, Pardus, Aubertus, Olfa, Stefan de Suroj, Macarie al Sinaiului, Trifon al Laponiei, Ilarion Troitski, Iosif Petrovici, Concordie, Naval si Vladimir Alexiev. Sa linistesti, o, Iisuse, in inima mea, toata fuga desarta si graba de a avea. Sa gratiezi, o, Iisuse, in inima mea, toata neglijarea si nepasarea. Sa inviezi, o, Iisuse, in inima mea, flacara iubirii, sa bucur pe altii cu ea.
Bucurii liturgice: har din abundenta peste credinciosi. Din Ospatul Stapanului ne hranim cu fericirea vesnica. Suntem plini de veselie, fara raceala si rautate: vrem sa scapam de pacate. Ii iubim pe oameni cand merita cel mai putin: atunci au cea mai mare nevoie. Domnul Hristos nu inceteaza sa ne astepte ca un mire! Domnul Hristos Se imparte ca paine: sa participam la Cina cea de Taina. Pentru rugaciunile sfintilor Papia, Ardalion, Tomaida, Daniil Stalpnicul, Luca Stalpnicul, Mirax, Varsava, Leontie, Tamasie, Vechian, Nomon, Mina, Ermoghen, Ermograf, Ghemel, Evghenie si Mercurie primeste-ne la Ospatul Tau divin! Ramona are perfecta dreptate: "Eu cred ca Dumnezeu le aseaza si altfel, numai ca trebuie sa lasam putin si Lui. Noi am luat totul, noi facem planul, noi stim cate muraturi sa punem toamna, cate caiete trebuie la copil, ce bani ne mai raman. Daca noi facem planurile asa, Dumnezeu nu mai are nimic de facut si atunci ne lasa pe noi singuri, ca ne descurcam. Si singuri nu ne descurcam, trebuie lasat ceva si la mila lui Dumnezeu."
Curatenie generala a sufletului pentru intampinarea Casei Painii (Bethleemului): crestini care vor o schimbare a vietii lor. Care nu se grabesc la rugaciune, care nu fusaresc spovedania, care se bucura de canon: chiar daca mai cad, se ridica de fiecare data. Chiar daca materialul inconjurator tinde sa ii ispiteasca, se lupta sa nu se lase cuceriti. Fara fariseism, fara afise: simplitate si discretie. Mai exista crestini care fac Biserica vie: nu lucram statistic, ci calitativ. Ce bucurie sa intalnesti oameni doritori de Hristos! Ce incantare sa gasesti aliati in lupta duhovniceasca, care sa urneasca inima din rutina! Start in competitia laurilor ceresti.
Nouazeci de ani de la reinfiintarea episcopiei ortodoxe de la Cluj. Nu doar o comemorare: o anamneza, cum a intarit blandul mitropolit la finalul concertului de colinde de joi seara de la Teatrul National. Extraordinar au colindat copiii din Rachitele, dar si grupurile vocale "Icoane", "Psalmodia Transylvanica" si "Ave musica"! Parintele Stefan avea dreptate: "Ce bine ar fi sa ne trezim ca brusc a si venit Craciunul, atat de multa emotie si bucurie ne-au transmis colindatorii!" Fara colinde, bucuria ar fi confuza: mesajul lor patrunde in adancul inimilor! Faceti cadouri de valoare: colinde de suflet.
Ne reprosam lipsa noastra de afectivitate sincera fata de fratii Lui sarmani? Domnul Hristos ne atrage minunat in curcubeul iubirii Sale tainice, vesnice, imbucuratoare: nu este un act omenesc, ci vorbim si traim lucrarea Sfantului Duh. Noi nu ajutam orfanii, vaduvele si sarmanii din lipsa de alta ocupatie, ci oglindim harul necreat. Hristos Mirele este asteptat de toti cu nerabdare: noi devenim apostolii Lui in aceasta lume a necazului. Familii intregi sunt sfasiate de saracie: unde este rugaciunea noastra pentru ei? Milioane de copii plang in ziua de Craciun: atitudinea "nu ne bagam" nu este deloc crestina. Sfinte Nicolae si voi, milioane de sfinti, ocrotiti orfanii, vaduvele si sarmanii! Copiii nostri au tone de jucarii: de ce nu ii invatam sa doneze o parte din ele? Dressingurile noastre sunt neincapatoare: de ce nu Il imbracam pe Hristos cel gol care bate la usa noastra? Frigiderele noastre burdusite revendica hranirea lui Hristos cel flamand de pe ulita noastra. Putem dona lemne pentru foc, medicamente celor bolnavi, iar rugaciunea noastra pentru ei nu e niciodata prea multa.
Sa nu ne amagim ca ne rugam pentru saraci, cata vreme "bolborosim cuvintele" (Sf. Ioan de Kronstadt). Imi amintesc de Estera, mama singura a trei copiii minunati, dar care dormeau sub un pod, fara absolut nimic. Timp de trei ani s-a rugat Maicii Domnului pentru supravietuire si minunea s-a produs: Mama draga din cer "i-a trimis om", pe Ana Maria. Acum au o locuinta sociala, Estera lucreaza, copiii merg la scoala sau la gradinita, bolile grave ale copiilor s-au ameliorat. Povestea e mai lunga, dar concluzia e optimista: se poate! Acum trei ani nimeni nu ii dadea nici o sansa, mama avea tentative de suicid, baiatul cel mare era pe moarte s.a.m.d. Rugaciunea a salvat-o. Acum, Ana Maria ii considera parte din familia ei. Multumim, Maicuta Sfanta, ocroteste-i in continuare! Imi amintesc cum venea la mine la capela in fiecare duminica, cu "factura" (chirie, medicamente, haine, hrana etc) si eu ii spuneam sa se roage. Nu stiu ce facea, dar in cateva zile se umplea cutia milei exact cu suma de care avea nevoie!!! Mare e puterea ta, Doamne! Sunt milioane de Estere care au nevoie de noi: fiti voi Ana Maria! Maica Domnului va revendica drept copiii ai ei discreti, iubitori, rugatori, sinceri, devotati si filantropi. Pomelcul nostru zilnic trebuie sa fie lung: cand ne pomenim fratii de sange, ii pomenim si pe fratii spirituali (Estera, Bogdan, Bela etc.). Puteti fi martorii minunilor zilnice, "risipite": harul divin inmultit va va imbogati duhovniceste si pe voi. In afara rugaciunii si caritatii, nu putem vorbi despre crestinism. Avaritia este diabolica: plata ei este iadul.
Sa nu ne rugam pentru sarmani anapoda, fara credinta (Sf. Ioan de Kronstadt). Cuvintele seci nu aduc rod (ca niste coji fara seminte). Daca imprastiem coji, vom primi tot coji. Raspandind insa seminte, vom obtine spice intregi. Fiecare ruga sincera, din inima, ne va aduce si rod duhovnicesc. In Biserica sarmanilor nu savarsim o lucrare omeneasca, ci pregustam vesnicia: daca nu ne intalnim cu Domnul Hristos inca de aici, Dincolo va fi mai greu! Daca ne suparam pe vreun sarac din cauza unui obiect oarecare, gresim: e mult mai de pret persoana, chip al lui Dumnezeu, decat obiectul neinsufletit. Vom ajuta si orfanii de alte religii, nu facem discriminari. Vom fi fara ura fata de nevoiasii atei, "doar le va da Dumnezeu pocainta, spre cunoasterea adevarului" (II Timotei 2, 25). Numai ajutand oropsitii putem trai pe pamant ca si cum am trai in cer, "mutandu-ne mai dinainte acolo, prin nadajduire" (Sf. Ioan de Kronstadt). De obicei, se intampla de-a-ndoaselea: suntem prea legati de cele lumesti.
Viclean-mincinosul diavol se foloseste de cele mai perfide mijloace ca sa nu fim filantropi, ci "sa ne tina in parazitism, in intoleranta, in uratul cel mai de pe urma si in neravna" (Sf. Ioan de Kronstadt). Noi ne educam copiii sa ajute pe colegii lor, sa nu fie egoisti, sa se roage pentru toti, sa faca mici cadouri, pentru ca "mai fericit este a da, decat a lua". Aceasta este "scoala si cumintenia Domnului" (Efeseni 6, 4): nu este o gargara nociva, ci "sporire in dragoste" (Filipeni 1, 9). Lectia cea mai importanta pentru ingerasii nostri: ajutand pe toti, se vor purta "in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos" (Filipeni 1, 27). Vor fi sanatosi duhovniceste si nu vor orbecai la adolescenta prin c(l)uburile violentei. Ce fericiti sunt parintii ai caror copii lucreaza cu frica si cu cutremur pentru mantuirea altora (Filipeni 2, 12)! Ingerasii nostri filantropi vor deveni "copii nevinovati ai lui Dumnezeu in mijlocul unei generatii strambe si stricate si vor lumina in lume ca stelele" (Filipeni 2, 14-15): cuvintul divin nu minte!
Daca Dumnezeu amana pedeapsa noastra, noi sa nu amanam pocainta si ajutorarea sarmanilor (Fer. Augustin). Inima noastra sa nu fie impietrita, sa nu o transformam in inchisoare in care Hristos e gol si fara hrana (parintele Arsenie Boca). Cel ce da sarmanilor, da lui Hristos si insutit va primi inapoi (Proloagele, vol. I). Prin iubire milostiva, Domnul ne vindeca bubele. Prin dragoste, ingerul pazitor ne elibereaza din temnita egoismului. Nicidecum sa nu ne ingrijim de avere: sa avem ochii jos, dar sufletul sus. Pe nimeni sa nu scarbim: suntem chemati sa eliberam pe altii de scarbe, de frig, de foame, de lacrimi. Maica scumpa, Maica draga din cer, ai mila de orfani, de vaduve si de sarmani, te rugam in fiecare secunda! Milioane de sfinti, ajutati oropsitii!
Ne mai rugam pentru toti saracii si in ajutor chemam pe sfintii Patapie din Teba Egiptului, Epafrodit de Filipi, Onisifor de Colofon, Sofronie al Ciprului, Romaric din Galia, Daniil Stalpnicul, Mirax, Sisoe, Epifanie, Spiridon, Eustatie, Lucia fecioara, Elefterie, Efrem Sirianul, Agheu proorocul, Teofana imparateasa, Modest al Iersusalimului, Sebastian, Teodora Carpatina de la Sihla, Ipatie, Ioan Rusul, Pantelimon, Paracheva si Nectarie! Bine primita fa rugaciunea noastra, impaca viata noastra, Doamne, daruieste bolnavilor vindecare si celor flamanzi hrana.
Marius Matei
.
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.