Săru’ mâna, măicuţă Siluana!!!
Doamne, parcă aş descoperi din nou ceea ce Domnul face mereu cu mine! După ce v-am povestit despre situaţia de aseară am primit atâta pace în suflet, o pace deosebită. A venit Hristos în rănile mele şi a suflat peste ele. Şi m-am dus la rugăciune să vorbesc cu Dânsul. Acum voi înfrunta ceea ce este în mine şi voi spune ce simt cu adevărat uneori, sau poate mi se pare că le simt, dar sunt ale mele şi le voi spune.
Simt împotrivire faţă de Hristos. Simt cum îl resping să vină în inima mea.
Când cineva suferă, prima reacţie e un zâmbet sau o satisfacţie interioară (O fi de la ideea: „aşa-i trebe’?”). Oricum îmi vine să zâmbesc, iar eu înăbuş această stare.
Când Dumnezeu face dreptate şi dăruieşte cuiva „şansa” de a simţi păcatul sau de a fi greu încercat şi ştiu că şi acea persoană s-a răzbunat pe cineva sau chiar pe mine zic: Doamne, miluieşte şi binecuvântează, dar în inima mea e un soi de... satisfacţie pe care o înnăbuş imediat şi li zic Domnului să mă ajute.
Sunt egoist din cale afară, sunt invidios pe celălalt.
Nu cred în Dumnezeu, e multă necredinţă la mine în suflet.
Voinţa inimii nu a ajuns la creier, în sinapsele create, în omul vechi.
Ii cer lui Dumnezeu să apară uneori, să facă nu ştiu ce minune, semne de necredinţă...
Sunt ipocrit cu mine însumi, când spun că simt ceva şi de fapt e altceva, sau chiar... nimic.
Il văd pe Dumnezeu ca pe Unul Care interzice ca eu să simt plăcerea aceea din păcatul acela MARE. Il văd ca pe Unul Care nu-l lasă pe om „să trăiască”. Aşa simt, ufff...
Imi vine în mine, totdeauna când mă rog la Dumnezeu, că e oarecum neîndurător şi apoi mă rog la Maica Domnului şi o cred mai bună. Apoi tot soiul de comparaţii dintr-acestea... care nu fac decât să mă împiedice să ajung la Hristos din VINA MEA.
Doamne ajută, măicuţă Siluana!
Să vă binecuvânteze Dumnezeu, şi răspunsul pe care o să mi-l daţi!
Copilaşul rănit
Dragul meu Copil
Tot ce mi-ai scris este conţinutul viu al pocăinţei tale Şi, te rog, să le mărturiseşti în Taina Sfintei Spovedanii Ca să primeşti acolo dezlegarea şi puterea de a le birid.
Ce pot eu să te învăţ, este să lupţi mereu să fii onest cu tine, să te arăţi Domnului în toate ale tale, chiar şi Cand ţi sc pare că nu crezi. Necredinţa despre care vorbeşti este rezultatul atacului demonic al îndoielii, este una „ intelectuală", legată de păreri şi gânduri potrivnice credinţei tale adevărate. Când spui Crezul, când te rogi, când ceri de la Domnul vindecarea, atunci mărturiseşti adevărata ta credinţă. Nu te teme: mărturisirea cu buzele, în ciuda „convingerilor" din clipele de ispită, este un adevărat martiriu.
Atunci te lepezi de tine, cel ce pofteşte „uşurarea" psihică venită de la păcat, şi urmezi Domnului prin pură credinţă. Să arăţi mereu Domnului aceste atacuri şi să nu te laşi biruit în sensul de a te ascunde de El.
Da, înţeleg că diavolul îl vede pe Domnid, şi ţi-L prezintă şi ţie, ca fiind Unul ce nu-l Iasă pe om să trăiască. Numai că e uşor să-i arătăm vrăjmaşidui că minte! Cum nu ne lasă să trăim? Când ai ales păcatul, te-a împiedicat, Ţi-a dat peste mână? Te-a orbit? Te-a paralizat? A tunat la tine? Te-a trăznit? Sau ţi-a lăsat libertatea şi nu ţi-a luat nici inteligenţa cu care te ascunzi de oameni, nici capacitatea de a simţi în trupul tău plăcerea...? Tot ce pui în „cârca” lui Dumnezeu e doar ce urmează păcatului ca act aşezat în legea cauzalităţii. Dacă rămâi sub lege, fie informa ei înaltă, a Vechiului Testament, fie informa ei materială, psihică sau socială, trăieşti cele ale ci. Vei fi liber numai dacă alegi viaţa în Hristos Domnul, Cel ce ne-a adus harul care ne scoate de sub lege!
Nu te teme!
Crede numai şi Domnul va lucra cu fiecare firişor de osteneală din partea ta! Alege să trudeşti la chemare Lui, la rugăciune şi la împlinirea poruncilor, indife~ ,u de ce-ţi spune gândul potrivnic. Pe acesta nu-l asculta şi mărturiseşte-i mereu cu curaj şi nădejde Domnului.
Şi chiar şi pe cele ce sunt, sau par, hule să le arătăm lui şi să cerem prin rugăciune să ne vindece de ele.
Nu te teme!
Dumnezeu te iubeşte profund şi fără limite!
Nu există păcat al tău care să-L alunge pe El de la iubirea pentru tine!
Cu drag şi nădejde şi binecuvântare,
Maica Siluana
Fragment din cartea "Sparge tăcerea", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Sparge tacerea"
-
ASCOR Suceava - Conferinta cu Maica Siluana
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.