Depresia - boala lumii de astazi - asa cum a fost ea numita de unii specialisti, este cauza racirii relatiilor dintre oamenii zilelor noastre, dar si a indiferentei omului religios.De aceea, pentru slujitorul Bisericii, in calitate de duhovnic, manifestarile depresiei si tratamentul pe care-l poate acorda, in calitatea sa de terapeut spiritual, celui bolnav de depresie nu poate fi ignorat.

Aceste manifestari ale depresiei trebuie sa fie cunoscute de duhovnic pentru a identifica mai usor boala. Atunci cand vede pe un credincios ca este apatic, nemotivat sa faca ceva, adica are o stare de nelucrare care-l apasa, inpingandu-l spre alcool sau spre droguri duhovnicul trebuie sa stie ca are de a face cu un depresiv.

Comportamentul depresiv este si acea atitudine de a da vina pe cei din jur pentru toate rautatile savarsite, adica aceasta ireprosabila derogare de orice asumare a faptelor comise.

Acest comportament este specific oricarui necredincios si nu este decat semnul lasitatii. Or, lasitatea este iarasi o caracteristica a celui pacatos. De fapt este un sindrom maladiv, vadind o viata bolnavicioasa din punct de vedere spiritual, care poate imbraca nenumarate si complexe ipostaze. Lasitatea ne incredinteaza cel mai bine ca pacatul este o boala, care poate imbraca diverse forme chiar si in viata aceluiasi necredincios.

Pentru ca depresia duce la degradarea conditiei umane si a intelegerii codurilor de comportament, nu poate fi trecuta cu vederea de catre preocuparea misionara a Bisericii. Sf. Apostol Pavel spune ca Dumnezeu nu este ,,Dumnezeul neranduielii ci al randuielii“. Pentru aceasta Biserica este cea care trebuie sa aduca o contributie majora la eradicarea anomiei sociale, specifica perioadelor de tranzitie.

Aceasta boala afecteaza Biserica din interior, dar si din exterior, fapt care face ca insisi slujitorii Bisericii sa cada prada acestei necrutatoare maladii, care depersonalizeaza fiinta umana transformandu-o intr-un instrument al raului.

Duhovnicul in calitatea sa de terapeut poate ajuta pe credinciosul penitent, dar nu poate trece peste vointa lui. De asemenea, nu poate ignora liberul sau arbitru. Orice om are un ,,nucleu tainic al personalitatii”sale, pe care nici Creatorul nu i-l afecteaza, daca omul nu vrea sa conlucreze cu Dumnezeu. Desigur prin Biserica si prin duhovnic, cel care cere ajutorul intelege ca adevarata libertate totusi nu este aceea de a-L refuza pe Dumnezeu si iubirea Sa. Dimpotriva, a accepta dialogul cu El aduce un spor nebanuit libertatii.

Tamaduirea sufleteasca, obtinuta de penitent in Taina Spovedaniei, nu ni se da doar pentru viata aceasta cat mai ales pentru viata viitoare. In acest sens, comuniunea eclesiala, careia I se face partas cel care dupa Spovedanie se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos, are un sens eshatologic.

Este asadar nevoie ca un duhovnic din vremea noastra - in care mijloacele de mass-media folosesc toate metodele de comunicare, dar si de perturbare a comunicarii, cum sunt zgomotele, pentru a declansa instinctele cele mai primitive - sa aiba un minim de cunostinte psihologice.

Aceste sublinieri ne incredinteaza ca vremurile pe care le traim nu diminueaza problemele cu care se confrunta fiinta umana. Dimpotriva, atunci cand credinta lipseste aceste probleme creaza pentru fiinta umana o situatie fara iesire. Tocmai acest fapt trebuie sa fie pentru Biserica un semnal de alarma de care Biserica ar trebui sa tina seama, pentru ca ,,raspunsurile gata facute“ – pe care ni le poate oferi mass media – nu afecteaza doar institutia persoanelor umane, cat mai ales rolul preotiei sacramentale, al carui rol in cultivarea personalitatii credinciosului este de neinlocuit, mai ales daca avem in vedere ca rolul duhovnicului vizeaza perspective eshatologica a finite umane. In atare situatie rolul religiei si al crestinismului in special este total minimalizat de actualele mijloace mass-media. Acest fapt nu poate fi acceptat de Biserica, motiv pentru care lucrarea sa misionara impotriva tuturor maladiilor sufletesti trebuie sa fie si mai mult sustinuta in aceasta perioada in care prin internet omenirea trece de la comunitatea reala la una virtuala; acest fapt fiind insotit si de o schimbare de limbaj, ceea ce trebuie sa determine Biserica sa lucreze pentru a elimina orice obstacole, care afecteaza comunicarea credinciosului cu comunitatea bisericeasca traditionala. Iata de ce rolul duhovnicului trebuie si mai mult sustinut de catre Biserica, atat la nivel institutional, cat si comunitar in afirmarea slujirii ei misionare.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Deznadejdea si nepasarea
  Publicat in : Credinta
• Socul ontologic - frica, descurajarea, deznadejdea
  Publicat in : Editoriale
• Deznadejdea
  Publicat in : Editoriale