DESPRE CITIREA SFINTELOR SCRIPTURI ŞI DESPRE CHEIA ÎNŢELEGERII LOR

„Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică.” (Ioan 5, 39
„Până voi veni, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.” (I Timotei 4, 13)

Iubiţi credincioşi
Una din cele mai mari fapte bune, dintre lucrările duhovnicesc ale monahilor şi ale creştinilor, în general, este citirea Sfintelor Scripturi, care este ca o trâmbiţa ce deşteaptă şi ne adună mintea în frica de Dumnezeu. Acest adevăr îl arată dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul, zicând: „Iar în loc de trâmbiţă, să ai dumnezeieştile Scripturi. Căci precum trâmbiţa, strigând, adună pe ostaşi, aşa şi dumnezeieştile Scripturi, strigând către noi, ne adună gândurile în frica de Dumnezeu, căci şi gândurile sunt ca nişte ostaşi care bat război împotriva vrăjmaşilor împăratului. Şi precum trâmbiţa, strigând în vremea războiului, deşteaptă râvna vitejilor împotriva vrăjmaşilor, tot astfel, dumnezeieştile Scripturi deşteaptă inima ostaşilor duhovniceşti şi a nevoitorilor spre lucrarea bunătăţii”1.

Dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul, arătând că citirea Sfintelor Scripturi ne ajută la adunarea gândurilor din risipire, ne învaţă, zicând: „In vremea în care mintea ta este risipită, să petreci în citire mai mult decât în rugăciune. Cinsteşte citirea, de este cu putinţă, mai mult decât privegherea, căci citirea este izvor al rugăciunii curate”2. In alt loc arată că „citirea Sfintelor Scripturi adună şi împuterniceşte mintea”3. Tot el zice: „îndeletniceşte-te cu citirea Scripturilor şi a vieţilor sfinţilor, care îţi arată calea subţirătăţii vederii, deşi nu simţi dulceaţa de la început”, arătând apoi că „cel ce stăruieşte în această lucrare îşi mută treptat vederea de la cele pământeşti la cele cereşti”4.

Dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul, arătând că citirea Sfintelor Scripturi adună şi luminează mintea, zice: „Citirea dumnezeieştilor Scripturi strânge mintea ta care se rătăceşte şi îi dă cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci este scris; Indeletniciţi-vâ şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu5. Iar de nu ştii să citeşti, zice acelaşi sfânt părinte, lipeşte-te acolo unde auzi citindu-se şi te vei folosi”6 7, încă şi Marele Apostol Pavel îndeamnă pe ucenicul său Timotei a se îndeletnici cu citirea Sfintelor Scripturi, zicându-i: Până voi veni, ia aminte la citit.

Dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul, arătând folosul citirii Sfintelor Scripturi, zice că „un suflet care ziua şi noaptea cugetă neîncetat la cuvântul lui Dumnezeu şi în somn se îndeletniceşte cu acelaşi lucru. Aceasta este o adevărată răsplătire de la Dumnezeu, pentru lucrarea cea dintâi, spre a goni duhurile şi nălucirile cele viclene”8. Mai apoi, arătând ce fel de Scripturi trebuie să citească cel ce lucrează nevoinţa, zice: „Citirea Sfintelor Scripturi poate să lumineze şi să adune mintea foarte mult, căci ele sunt graiuri ale Sfântului Duh şi pe cei ce le citesc îi înţelepţesc. Fiind lucrător, citeşte cărţile lucrătoare ale Părinţilor, căci, împlinindu-le pe acestea, citirea celorlalte devine de prisos. Stăruieşte să înveţi înţelepciunea şi lucrarea mântuirii mai mult din osteneli, iar nu numai din citirea cărţilor”9.

De asemenea, dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, prea fericitul dascăl al lumii, zice despre citirea dumnezeieştilor Scripturi: „Mare bunătate este, iubiţilor, citirea dumnezeieştilor Scripturi. Aceasta face sufletul filosof. Aceasta mută mintea la cer. Aceasta face pe om mulţumitor. Aceasta face ca să nu ne îndeletnicim cu nimic din lucrurile lumii acesteia şi, privind la răsplătirea stăpânului, să lucrăm toate cele bune”. Şi apoi zice: „Pentru aceasta, vă rog, cu multă osârdie să citim Sfintele Scripturi, căci dacă vom citi adeseori cele ce se află acolo, vom dobândi cunoştinţă”10. După care zice: „Pentru aceasta vă rog să dobândiţi şi cărţi şi, împreună cu cărţile, să ţineţi înţelegerile şi să le scrieţi în inimile voastre. Şi, ori de vom înţelege puterea celor scrise, ori de nu o vom cunoaşte, totuşi, să le citim adeseori. Căci citirea permanentă face pomenirea neştearsă şi, de multe ori, ceea ce astăzi, citind, nu am putut afla, aceasta iarăşi mâine citind-o, am aflat-o, căci Iubitorul de oameni, Dumnezeu, a luminat nevăzut mintea noastră”11.

Aşadar, am arătat, cu mărturii din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi, folosul cel mare ce ni se pricinuieşte din citirea Sfintelor Scripturi şi că, prin citirea lor, mintea noastră se deşteaptă, se adună din risipire, se cucerniceşte, se luminează şi i se dă cunoştinţa de Dumnezeu. Iar fiindcă la toată fapta bună se agaţă şi se amestecă şi răutatea, spre a zădărnici folosul faptei bune, dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii lui Hristos ne-au arătat şi unele ispite care se alătură minţii noastre, în vremea citirii Sfintelor Scripturi, învăţându-ne, totodată, şi cum să ne ferim de ele.

Iată ce zice în această privinţă dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul: „Caută, când vrei să citeşti, să nu te împiedice pe tine vrăjmaşul, aducând asupra ta trândăvie şi aruncându-te pe tine în ispite, zicându-ţi: fă întâi cutare lucru şi aşa fără de grijă vei citi! Căci toate acestea le aduce asupra ta ca să te împiedice să citeşti şi să te foloseşti. Ci fă-te ca un cerb ce însetează şi doreşte izvoarele apelor, adică dumnezeieştile Scripturi. Aşa să alergi şi să bei din ele spre a-ţi răcori setea ce te arde prin patimi. Bea împreună şi folosul dintr-însele. Când îţi va dărui ţie Domnul să citeşti şi să cunoşti din ele vreun cuvânt, să nu treci peste el aşa cum s-ar întâmpla. Ci să-l cugeţi în mintea ta şi în pomenirea ta să-l păzeşti neşters, căci scris este: Intru îndreptările Tale voi cugeta; şi iarăşi: In inima mea am ascuns cuvintele Tale ca să nu greşesc Ţie; şi iarăşi / Prin ce-şi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Talen. Când citeşti, s-o faci cu sârguinţă şi cu osteneală şi cu multă statornicie să citeşti, trecând stihul. Nu te grăbi ca să treci numai filele, ci, de este trebuinţă, şi de două ori, şi de trei ori, şi de mai multe ori citeşte stihul ca să înţelegi puterea lui”12 13.

Dacă vor aduce diavolii îndoială asupra noastră pentru vreun stih din Sfânta Scriptură şi ne-ar zice prin gând: „vezi că nu este aşa cuvântul acesta, şi cum poate să fie aşa?” şi altele de acest fel, tu să zici către acel gând de îndoială sau de hulă: „Treci înapoia mea, satano! Căci cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca nişte argint lămurit cu foc şi curăţit de şapte ori14 şi nimic nu este strâmb sau răzvrătitor în ele. Ci toate sunt bune înaintea celor ce înţeleg şi drepte celor ce află cunoştinţă. Iar eu sunt nepriceput şi nu le cunosc”. Dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul, arătând că mare primejdie este a iscodi cineva Sfintele Scripturi mai presus de înţelegerea sa, zice: „Cel ce se obrăzniceşte şi îndrăzneşte în înţelegerea Scripturilor celor mai presus de dânsul este ameninţat cu pierzare.

Deoarece caută cele mai presus de dânsul, neaducându-şi aminte de cuvântul scris: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerceta nebuneşte. Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cugetâ-le cu cuviinţă că nu îţi sunt de trebuinţă cele ascunse. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor15. Şi iarăşi să-şi aducă aminte de cuvântul Sfintei Scripturi, care zice; Că nu sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele, precum căile voastre, zice Domnul. Că pe cât este cerul departe de pământ, aşa departe sunt căile Mele de căile voastre, şi cugetele Mele de cugetele voastre16. Deşi cuvintele Domnului sunt mai dulci decât mierea şi fagurul17, totuşi, ni se cuvine a gusta din ele cu măsură, după cuvântul: Când vei afla miere, cu măsură mănâncă dintr-însa, ca nu, săturându-te, să o verşi18. Şi iarăşi: Că precum nu este bine a mânca miere multă, tot astfel nici a iscodi dumnezeieştile cuvinte19, ca nu, voind a vedea lucrurile cele de departe, să vedem nălucire în locul adevărului20.

Fraţi creştini,
In cele ce urmează se cuvine să arătăm care este cheia duhovnicească necesară deschiderii şi desluşirii înţelegerii noastre, spre a cunoaşte, pe cât este cu putinţă, tainele ascunse ale Sfintelor şi dumnezeieştilor Scripturi. Deci, să ştim şi să ţinem minte că cheia pentru deschiderea tainelor Sfintelor Scripturi este sfânta rugăciune curată, a inimii şi a minţii noastre. Acest adevăr îl arată mulţi dintre Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, între care şi Sfântul Isaac sirul, care zice: „De cuvintele tainelor celor ce sunt în dumnezeiasca Scriptură să nu te apropii fără rugăciune de cerere a ajutorului lui Dumnezeu. Ci zi: Dă-mi, Doamne, mie, ca să primesc simţirea şi puterea celor din ele”. Tot Sfântul Isaac Şirul zice: „Cheie a înţelegerilor adevărate ce sunt în dumnezeieştile Scripturi socoteşte-o că este rugăciunea”21.

In chip asemănător ne sfătuieşte şi dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul, zicând: „Când vrei să şezi ca să citeşti sau dacă auzi pe altul citind, roagă-te Domnului astfel: Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi urechile şi ochii inimii mele, ca să aud, şi să pricep, şi să fac voia Ta, Doamne, căci nemernic sunt pe pământ. Să nu ascunzi de la mine poruncile Tale, ci descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din Legea Ta, Doamne, arată mie cele nearătate şi cele ascunse ale inimii mele şi ale înţelepciunii Tale, că spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul Meu, ca Tu să-mi luminezi mintea”22.

Dar, oare, fraţii mei, pot toţi a se îndeletnici cu citirea Sfintelor Scripturi? Da, cu adevărat. Dar, oare, toţi pot şi a înţelege Sfintele Scripturi? Nu, cu adevărat nu. Şi pentru ce acest lucru? Pentru că în Sfintele Scripturi sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare23 24. Deci, trebuie să ştim că nu oricine are dreptul sau chemarea de a înţelege şi a explica Sfânta Scriptură, ci numai Biserica, prin persoanele cărora li s-a încredinţat de la Dumnezeu această chemare. Căci în Biserică nu toţi au aceeaşi chemare şi acelaşi dar.

Fiecare are un anumit dar şi o anumită chemare pe care alţii nu o pot avea, după cuvântul Marelui Apostol Pavel, care zice: Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi pe Apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe învăţători... Apoi zice: Oare toţi sunt Apostoli? Oare toţi prooroci? Oare toţi învăţătorii. De aceea, fiecare este dator a-şi vedea de darul şi chemarea sa, pe care o are de la Dumnezeu, şi să nu dorească a-şi însuşi unele daruri şi chemări pe care nu le are. Acelaşi Mare Apostol Pavel ne arată acest adevăr, zicând: Fiecare, fraţilor, întru ce a fost chemat, întru aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu25.

Aşadar, fiindcă nu toţi suntem apostoli, nu toţi prooroci, nu toţi dascăli, nu toţi avem cuvântul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al desluşirii duhurilor26 27; de aceea, nu toţi putem să înţelegem Scripturile. Şi fiindcă nu ni s-a dat tuturor înţelepciunea şi ştiinţă, de aceea, nu toţi putem înţelege şi explica Sfintele Scripturi. Hristos este Adevărul28 29 şi nimeni nu poate înţelege acest adevăr mai bine ca Biserica lui Hristos, care este stâlp şi întărire a adevărului. Biserica lui Hristos este întemeiată pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos30. Apostolii lui Hristos, prin punerea mâinilor, i-au sfinţit, prin puterea Duhului Sfânt, pe episcopi31. Acestor episcopi, aşezaţi de ei în Biserică, le-au poruncit să se păzească, pe sine şi învăţătura, şi să stăruiască într-însa32. Acestora le-au dat putere să hirotonească preoţi33.Către aceştia zice Sfântul Apostol Pavel: Iar de învaţă cineva în alt chip şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea bună după credinţă, de unul ca acesta să te depărtezi34. Deci să înţeleagă oricine că numai Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor au primit de la Dumnezeu puterea de a institui ierarhia în Biserica lui Hristos35; lor le-a încredinţat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în întregime învăţătura Evangheliei Sale36 şi toţi creştinii trebuie a se supune legiuirilor Bisericii şi conducătorilor ei37.

Trebuie să înţelegem că nimeni nu are voie să tălmăcească Sfintele Scripturi aşa cum i s-ar părea lui, nici nu are voie să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu până nu va fi trimis de conducătorii Bisericii, care sunt aşezaţi în fruntea ei de Sfinţii Apostoli38. Căci cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi?39. Prin citirea Sfintelor Scripturi se naşte în noi credinţa40; însă nu tot cel ce citeşte Sfintele Scripturi le poate înţelege, ci are nevoie de un povăţuitor care poate să-l călăuzească pe el şi să-i descopere adevărul din ele41. Pentru că de aceea s-a umplut lumea de eresuri şi s-au făcut dezbinări în Biserică, deoarece mulţi neînvăţaţi au vrut a înţelege Sfintele Scripturi după capul lor, şi nu s-au lăsat călăuziţi de cei ce aveau de la Dumnezeu darul învăţăturii şi al desluşirii42, şi astfel, voind a se înţelepţi, au înnebunit43.

Fraţi creştini,
In încheierea cuvântului nostru, vă rog să ţineţi minte că v-am amintit de patru lucruri: cât de folositoare este citirea Sfintelor Scripturi, ce fel de ispite ridică diavolii asupra celor ce se îndeletnicesc cu citirea Sfintelor Scripturi, care este cheia duhovnicească spre înţelegerea Sfintei Scripturi şi că nu toţi pot înţelege Sfintele Scripturi fără un povăţuitor iscusit întru aceasta.

Fie ca, prin mila şi îndurarea Preabunului Dumnezeu, să ţin minte şi eu, păcătosul, cele ce v-am vorbit, şi prin amintirea acestora să mă trezesc din somnul nesimţirii mele şi să mă îndemn şi eu spre lucrare, ajutat fiind de rugăciunile frăţiilor voastre. AMIN!

Parintele Ilie Cleopa

Fragment din cartea "Urcuş spre înviere", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Urcuş spre înviere"

Note:

1 Cuvânt pentru toată întrarmarea către monahi, tom. 3, p. 279.
2Cuv. 34, op. cit, p. 179.
3 Cuv. 29, p. 154.
4Cuv. 23, p. 126.
5 Psalm 45, 10.
6Cuv. 26, pp. 280-281.
71 Timotei 4, 13.
8Cuv. 20 din Scară, C. 20, p. 190.
9Cuv. 27, p. 385.
10 împărţirea de grâu, Cuv. 43, Buzău, 1833, p. 372.
11 Ibidem, pp. 375-376.
12 Psalm 118, 9.
13 Cuvânt pentru răbdare şi umilinţă, tom. 3, pp. 140-143.
14 Psalm 11, 6.
15Isus Sirah 3, 20-23.
!16 Isaia 5, 89.
17 Psalm 118, 103.
18 Proverbe 25, 16.
19 Proverbe 25, 57.
20 Sfântul Isaac Şirul, op. cit., Cuv. 23, p.127.
21 Cuv. 73, op. cit., pp. 329-333.
22 Cuvânt pentru toată întrarmarea către monahi, tom. 3, op. cit., p. 233.
23II Petru 3, 16.
241 Corinteni 12, 28-30; Efeseni 4, 11.
251 Corinteni 7, 20-24.
261 Corinteni 12, 4-6, 11; Romani 12, 6.
27 III împăraţi 8, 12; 4, 29; Proverbe 2, 6; Ecclesiastul 2, 26; Daniel 2, 20; 11, 22-23; Luca 21, 15; I Corinteni 2, 12.
28 Ioan 14, 6.
291 Timotei 3, 15.
30 Efeseni 2, 20; Romani 8, 3; Isaia 28, 16; Matei 16, 18; 21, 42 ş.a.
31II Timotei 1, 6; I Timotei 4, 14; Fapte 6, 6; 14, 23.
321 Timotei 4, 14.
33 Tit 1, 5.
341 Timotei 6, 3-5.
35 Matei 16, 19; 18, 18; Fapte 15, 23; I Corinteni 14, 37; II Corinteni 10, 8; 13, 10; Efeseni 4, 11-15.
36 Romani 16, 25-26; I Timotei 1, 3; Tit 1, 13.
37 Matei 18, 16; Fapte 16, 4; I Tesaloniceni 15,* 12-13; II Tesaloniceni 3, 14; Evrei 13, 14; I Petru 5, 5.
38Tit 1, 5.
39 Romani 10, 15.
40 Fapte 13, 48; 17, 11; Ioan 5, 39; Romani 10, 10-11; 16, 26.
41 Fapte 8, 31-35; 13, 12; 14, 1; 16, 30-34 ş.a.
421 Corinteni 12, 4-6.
431 Corinteni 19, 20 ş.a.

• Biblia de la Bucuresti - 1688
  Publicat in : Editoriale
• Biblia in cultul ortodox
  Publicat in : Viata liturgica
• Biblia, insa depinde ce vrei sa crezi
  Publicat in : Religie
• Restituiri Biblia Ilustrata - locuri alese insotite de ilustratii de arta si lamuriri stiintifice
  Publicat in : Religie
• Biblia in versuri
  Publicat in : Poezie Ortodoxa

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: