Rezumat al discursului meu ţinut în cadrul mesei rotunde „România îngerilor" de Ia standul României, în cadrul Salonului de Carte din Paris, unde România a fost
ţară invitată de onoare în 2013
Nu-mi stă în obicei să vorbesc despre îngeri. Tema discuţiei de faţă a fost dictată, probabil, de cartea domnului Andrei Pleşu, Despre îngeri, şi care era în program împreună-vorbitor, dar care nu a mai venit. Aşadar, mă aflu într-o dificultate avînd în fată o temă atît de înaltă.
Nu ştiu a vorbi despre îngeri, dar vă pot vorbi despre un popor care trăieşte laolaltă cu îngerii. Mă veţi întreba de unde ştiu asta, de vreme ce nu văd îngeri. Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu ajutorul îngerilor un popor atît de mic şi încolţit din toate părţile de uneltirile marilor imperii a reuşit să-şi păstreze credinţa ortodoxă, limba şi obiceiurile.
E poate prea mult să vorbeşti în numele unui popor şi, e adevărat, nu-mi pot asuma asta, dar vă voi povesti despre oameni din poporul meu, pe care i-am cunoscut şi care au avut o legătură cu îngerii.
Eu, după cum vedeţi, reprezint aici România, deşi nu sînt cetăţean român. Dar nu este nici o confuzie, căci eu am învătat si m-am format ca scriitor în România, scriu în limba română pentru români. Totuşi eu vin din Republica Moldova, ţară al cărei cetăţean sînt, dar care nu este reprezentată aici la Salon du Livre. Republica Moldova, la rîndul ei, e şi ea despărţită, deşi nu despre asta vreau să vorbesc. Dau aceste detalii pentru a mă face mai uşor urmărit. Vin aşadar de la Mănăstirea Noul Neamţ, situată pe malul Nistrului, în Moldova, şi unde vreme de opt ani am avut ocazia să cunosc un om care era în legătură cu îngerii. A fost cea mai fericită ocazie din viaţa mea. Este vorba de părintele Selafiil, om care şi-a consacrat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. A fost deportat în lagărele siberiene şi a murit în pace, în chilia sa, la vîrsta de 97 de ani, fiind orb în ultimii 24 de ani de viaţă.
L-am întrebat, aşadar, pe părintele Selafiil dacă vede îngeri. Părintele, după ce a ezitat puţin, mi-a răspuns: „Nu. Dar gînduri bune de la îngeri mai primesc." Apoi, parcă a se prihăni pentru această vorbă, a adăugat: „Eu sînt păcătos, nu văd îngeri. Văd numai draci." Părintele era de o desăvîrşită simplitate şi, probabil, nu citise Isaac Sirul, care scria că a vedea îngeri sau demoni este acelaşi lucru, căci este vorba de vederea lumii duhovniceşti, a făpturilor netrupeşti la care au acces doar cei curaţi cu inima, adică desăvîrşiţi.
Un exemplu bun în acest sens este Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos, care vedea îngeri şi demoni deopotrivă. Sfîntul Andrei era văzut în Constantinopol aruncînd cu pietre în pereţii bisericilor şi sărutând pereţii bordelurilor. Cînd a fost întrebat de ce face asta, a răspuns: „Atunci cînd oamenii vin Ia biserică, demonii care îi ispitesc rămîn afară, umblînd în jurul bisericii, de aceea arunc cu pietre după ei. Insă, cînd creştinii se duc la casele de desfrînare, îngerii lor păzitori îi aşteaptă întristaţi afară, de aceea sărut pereţii acestor locuri necurate, căci în adevăr sărut picioarele îngerilor."
Eu vreau să cred că ne aflăm aici intr-un loc în care îngerii noştri păzitori ne-au urmat, iar drept dovadă este şi discuţia noastră despre ei, despre Ortodoxie, despre oamenii vrednici din poporul nostru.
Acum vreau să mă întorc la vorbele părintelui Selafiil, care se sfia să afirme că vede îngeri, dar recunoştea că primeşte gînduri bune de la îngeri, în fapt lucrarea îngerilor este aceea de a ne revela voia lui Dumnezeu, de a ne şopti gînduri bune.
Părintele Dumitru Stăniloae, al cărui nume a fost pomenit mai înainte de domnul Colosimo, a fost întrebat odată dacă a văzut îngeri. Cel mai mare teolog al nostru şi martir al temniţelor comuniste a răspuns: „Nu, pentru că niciodată nu mi-am dorit să văd îngeri. Dar L-am văzut pe Hristos. Şi tot el spunea că îngerii şi oamenii se află într-o permanentă legătură de cunoaştere a lui Dumnezeu, astfel încît oamenii află de la îngeri experienţa cunoaşterii netrupeşti a lui Dumnezeu, iar îngerii învaţă de la oameni experienţa cunoaşterii care se face şi în trup. Cunoaşterea pe care şi-o comunică la nesfîrşit nu este alta decît cunoaşterea dragostei lui Dumnezeu.
Să nu vă pară lucru mare afirmaţia că îngerii au ce învăţa de la oameni în materie de cunoaştere, căci şi Apostolul Pavel a zis că Hristos nu S-a întrupat pentru îngeri, ci pentru oameni. Aşadar, cunoaşterea în trup, care nu este accesibilă îngerilor, ei fiind netrupeşti, este cunoaşterea tainei întrupării lui Dumnezeu din dragoste, întrupare care este nedespărţită şi neamestecată firii dumnezeieşti a lui Hristos.
Părintele Dumitru Stăniloae este cred cel mai mare teolog al secolului al XX-lea, filosof şi membru al Academiei Române, fiind autorul celei mai depline ediţii a Filocaliei, care se face, prin comentariile pe care le dă, mai minunată decît ediţia rusă sau greacă. Vă daţi seama că România este ţara în care oameni precum Dumitru Stăniloae, oameni care au fost purtători de lumină şi cunoscători ai tainelor îngereşti, au fost închişi cîte 15, iar alţii cîte 20 de ani şi mai bine în temniţe, unde erau torturaţi şi ucişi cu miile. Din acest punct de vedere, lumina cu care străluceşte România prin aceşti oameni minunaţi este o lumină care străluceşte din iad, lumina care a umplut iadul prin moartea şi pogorîrea lui Hristos.
Am, aşadar, o bucurie înmulţită astăzi să mă aflu la Paris, să reprezint acest popor, făcînd pomenire a tot ce a avut el mai bun: mărturisitorii lui Hristos. Este o ocazie minunată şi mulţumesc gazdelor că ne-au dăruit acest prilej, căci nu este ceva mai reprezentativ pentru România decît mărturisitorii ei din toate timpurile, mărturisire care s-a făcut laolaltă cu îngerii pe care ne-am îngăduit să-i pomenim aici.
Mai vreau ca taina cunoaşterii iubirii lui Dumnezeu, care se lucrează veşnic în cer şi pe pămînt, să ne preocupe măcar din cînd în cînd şi pe noi. Această taină se va prelungi în veci, în împărăţia iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este veşnic, iar dragostea lui niciodată îndeajuns de cunoscută şi cu neputinţă de pătruns. Iată de ce avem nevoie de această împreună- lucrare cu îngerii şi nu este stare mai fericită decît aceea de a cunoaşte dragostea lui Dumnezeu.
Parintele Savatie Bastovoi
Romania ingerilor, Editura Cathisma
Cumpara cartea "Romania ingerilor"
1 Textul de faţă nu este o stenogramă, ci o reproducere din memorie, cred foarte fidelă, a discursului rostit de mine în cadrul programului oficial al Salonului de Carte de la Paris. Stilul familiar al cuvîntării mi-a fost prilejuit şi de cuvîntul de deschidere al lui Jean Franşois Colosimo, care a început prin a spune: „Nu sînt aici în calitatea mea oficială de Preşedinte al Centrului Naţional al Cărţii, ci în calitatea mea de creştin ortodox,"
-
Despre Ingeri - Andrei Plesu
Publicat in : Religie -
Despre ingeri
Publicat in : Ingeri -
Tacerea ingerilor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.