Recenzie de carte: Andrei Plesu, Despre Ingeri, Editura „Humanitas”, Bucuresti, 2010, 284 pagini...
Motto: "Pentru unii, inteleg foarte bine, a vorbi, astazi, despre ingeri suna ca nuca-n perete. Dar in definitiv nu toti trebuie sa ajungem analisti politici, tranzitologi, profesionisti ai reformei. E bine ca in orizontul nostru mental sa apara, din cand in cand macar, si lucruri mai putin subintelese, mai putin actuale. Altfel ne intepenesc incheieturile si murim de plictiseala. Reflectia despre ingeri poate fi, va asigur, o buna terapeutica pentru combaterea mediocritatii intelectuale, de a carei amenintare nu scapa nimeni." (Andrei Plesu).
Omul de cultura Andrei Plesu s-a nascut la 23 august anul 1948, in municipiul Bucuresti. Absolvent al Facultatii de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. Doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti) (1980-1982). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991-1997). Fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (1993). Fondator si presedinte al Fundatiei „Noua Europa" si rectorul Colegiului „Noua Europa" (1994). Membru al World Academy of Art and Science (1997). Membru al Academie Internationale de Philosophie de l''Art, Geneva, Elvetia (1999). Dr. phil. honoris causa al Universitatii „Albert Ludwig" din Freiburg im Breisgau, Germania (2000) si al Universitatii „Humboldt" din Berlin, Germania (2001). Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franta (1990). New Europe Prize for Higher Education and Research la Berlin, acordat de Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford, Institute for Advanced Study, Princeton, National Humanities Center, Research Triangle Park, North Carolina; Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS), Wassenaar; Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences (SCASSS), Uppsala si Wissenschaftskolleg zu Berlin (1993). Premiul Academiei Brandenburgice de Stiinte din Berlin, Germania (1996). Ordre national de la Legion d''Honneur al Frantei (in martie, in gradul de Commandeur si, in decembrie, in gradul de Grand Officier) (1999) etc.
Activitatea publicistica: Calatorie in lumea formelor (eseuri de istorie si teorie a artei), Meridiane, Bucuresti, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, Bucuresti, 1980; editii Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, Bucuresti, 1981; Ochiul si lucrurile (eseuri), Meridiane, Bucuresti, 1986; Minima moralia (elemente pentru o etica a intervalului), Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988; editii Humanitas, 1994, 2002, 2006, 2008 (trad.: franceza, L''Herne, Paris, 1990; germana, Deuticke, 1992; suedeza, Dualis, Ludvika, 1995, maghiara, Tinivár, Cluj - Napoca, 2000; impreuna cu fragmente din Limba pasarilor, Jelenkor Kiadó, Pecs, 2000; slovaca, Kalligram, Bratislava, 2001); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, Bucuresti, 1993, 1996, 2003, 2005, 2007 (trad.: germana, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiara, Koinónia, Budapesta, 2000); Limba pasarilor, Humanitas, Bucuresti, 1994; reeditare Humanitas, 1997; Chipuri si masti ale tranzitiei, Humanitas, Bucuresti, 1996; Eliten - Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, Bucuresti, 2003; reeditare Humanitas, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008; Obscenitatea publica, Humanitas, Bucuresti, 2004; reeditare Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, Bucuresti, 2006, 2007, precum si numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.
Despre ingeri sau conturarea elementelor pentru o teorie a proximitatii, o proximitate pe care fiecare o percepe subiectiv, prin obiectivitatea propriei sale personalitati. Premisa volumului o constituie afinitatea lui Andrei Plesu pentru reflexul firesc al spatiilor intermediare, care in plan ontologic se fiinteaza prin ingeri… Autorul se confeseaza inca din debutul primului capitol, [...] n-am vazut niciodata ingeri. Sau nu-mi amintesc sa fii vazut. Nu fac parte dintre cei care se pot lauda cu experiente directe, n-am organ pentru fenomene, ceea ce subliniaza ca aceasta carte nu istoriseste intamplari supranaturale, neobisnuite sau trairi limita, ci este o reflectare a unei probleme, in acest caz, anghelologia.
Background-ul artistic al desavarsirii acestei opere nu este similar cu pacea benedictina a unei chilii captusite de carti, Andrei Plesu neavand calma suita de idei a cercetatorului traditional. A scris gatuit, respirand greu, in clipele si momentele lasate si ramase libere de felurite tensiuni centrifugale, dar tocmai aceste detalii au facut ca acest proiect sa devina pentru autor o forma de supravietuire intelectuala. In ceea ce priveste structura, cartea are doua parti: prima, o introducere in angelologie, care isi propune sa argumenteze cititorului rubricile semnificative ale domeniului. Este o selectie, prelucrata, a notelor de curs sustinute de Andrei Plesu, observandu-se astfel tonul discursului didactic (marcat de oralitate si de anumite strategii divulgative si, sa nu uitam, referintele bibliografice de rigoare). A doua parte este in acelasi timp mai putin conventionala si mai sobra, preia teme din partea precedenta pentru a le sprecifica si a le adanci si, de ce nu, pentru a deschide teme noi (acum textul e mai putin oral, mai analitic).
Cu intentii relativ modeste, Andrei Plesu nu ne livreaza o noua contributie stiintifica, un tratat de angelologie sau un masiv tratat de doctorat, ci isi propune ca tema dezbatuta sa devina un subiect plauzibil pentru cititorul contemporan, care, trebuie sa recunoastem este destul de sceptic in ceea ce priveste esenta teologica. Personal, consider ca aceasta carte nu se constituie sub nicio forma in canoanele specifice textelor biblice, ci reda angelologiei, asa cum opineaza si Plesu, demnitatea culturala si relieful existential pe care cred ca le merita. As spune eu ca acest discurs eseistic (care pe alocuri este lipsit de pedanteria academica, ceea ce ii confera si un grad inalt de reflexivitate) este remediul pentru curiozitatea si onestitatea intelectuala a unui cititor care doreste sa citeasca si «altceva».
Chiar daca este o carte despre ingeri si acestia ar fi trebuit sa fie personajele principale, povestea are ca nucleu fiinta umana, respectiv identitatea sa prin raportare la (im)perfectiune, la suma tuturor ipostazelor temporale pe care un individ le parcurge evoluand, depasindu-se, revizuindu-se, (re)actualizandu-se. Dintre titlurile capitolelor care alcatuiesc acest volum amintesc: Farmecul lumilor intermediare, Ingerii si imaginalul, Experiente, tatonari, lecturi etc., fiecare capitol fiind o piesa importanta a acestui puzzle, o lectie de semiotica a intervalului.
Propriul extins al fiintei umane catre tot ceea ce, fara sa ne fie strain, e altceva in noi, altceva-ul nostru, se defineste ca alteritate identica a individualitatii, respectiv ingerul. Avand ca scenografie eticul, in speta, reglarea miscarii noastre intre bine si rau (acceptand acest aspect dihotomic, dincolo de relativitatea acestor doua concepte), se nuanteaza si comportamentul fiintei umane in interval deoarece, in cele din urma, suntem fiinte de interval (fiinta neputandu-se identifica si cu non-eul sau). Aceasta ecuatie subliniaza si diferenta dintre ingeri si noi – pentru ca si ingerii sunt fiinte ale intervalului – este ca pentru ei problema optiunii s-a pus o singura data, in vreme ce pentru noi ea se pune clipa de clipa. Mai mult decat atat, daca ar fi sa acceptam ideea ca ingerii sunt dublul ceresc al omului sau variantele mai structurate ale identitatii umane, atunci suntem mereu insotiti de modelul nostru, de portretul nostru imbunatatit. Si suntem – sau, in orice caz, ar fi bine sa fim – intr-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. [...] El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi insine daca am fi in conditia lui.
O alta idee foarte interesanta care se desprinde din acest text este supra-angelicitatea umana, care, bineinteles, trebuie inteleasa din prisma ordinii ierarhice a lumii, a materialitatii. In acest sens este primordial sa amintim caracteristicile fiintei umane: natura stapanitoare a omului, felul intreit al cunostintei noastre (cunostinta mintala sau intelegatoare, rationala si pe aceea prin simturi) etc. De asemenea, lumea stee o unitate ierahica: unitas ordinis. Ea are rost, este randuita, in sensul ca nimic nu este intamplator in teritoriul ei. […] Este o ordine vie, flexibila, care nu exclude misterul, iar «sociologia cerului» se instituie prin comprehensiunea proximitatii, sub forma inceputului parcurgerii, convertirea vidului in interval dinamic, in drum. Prin extensie, putem compara capacitatea autorului de reprezentare si de exemplificare a angelologiei sau a unor elemente de celest cu talentul unui pictor care, prin culori mestesugite, da contur unor realitati fara suport palpabil, acest aspect poate fi convertit si problemei reprezentabilitatii ingerilor (in acelasi interval: materie – spirit, corp – suflet etc). Cu toate ca pentru unii cititori subiectul abordat de Andrei Plesu poate fi unul neinteresant si anost, in ceea ce ma priveste impartasesc punctul de vedere al autorului: Este bine ca in orizontul nostru mental sa apara, din cand in cand macar, si lucruri mai putin subintelese, mai putin actuale. Altfel ne intepenesc incheieturile si murim de plictiseala. Reflectia despre ingeri poate fi, va asigur, o buna terapie pentru combaterea mediocritatii intelectuale de a carei amenintare nu scapa nimeni. A fi sau a nu fi in dialog cu ingerul.
In alta ordine de idei, adancind si aprofundand mai mult lucrurile, vom afirma si sublinia ca Omul, ca incununare a creatiei, ca sinteza a acesteia, cuprinde inlauntrul sau, mineralitate, animalitate, dar deopotriva, treptele sublime ale ierarhiilor superioare. Cu alte cuvinte, spune Andrei Plesu in lucrarea sa Despre ingeri, ca omul este un ansamblu simfonic din care nu se aude decat un paragraf. "Ingerul este arvuna celesta a acestei armonii. Prin el descoperim dintr-o data intreaga noastra sonoritate, auzim partea inca neauzita a melodiei proprii." Dar cati ascultam cu adevarat aceasta melodie? Preferam sa catalogam experientele cotidiene in simpli termeni antitetici de genul noroc/ghinion, ori sa devenim dependenti fata de multitudinea de talismane, amulete de tot soiul, aparute pe piata, inconsistentei noastre. Poate fi si o problema de limbaj, si atunci este mai putin grava, insa adevarata dilema este ca aceasta neincredere in Pronia divina, devine cumva fiintiala omului postmodern. Uitam de asemenea, puterea gandului, mai ales asociata cu cea a cuvantului. In virtutea acestei puteri, reflexia si reflectia la inger il face propriu persoanei noastre: prin inger, omul se descopera ca intelect pur, iar prin om, ingerul aproximeaza "miresmele senzitivitatii", dupa cum sustine si remarca si autorul acestei lucrari adica Andrei Plesu. Metafizicianul, teologul sau credinciosul care reflecteaza asupra problematicii ingerilor ofera, prin urmare, intelectului o hrana speculativa pe masura lui. Gandul la inger face ca ingerul sa se nasca in spatiul gandirii, tot astfel cum gandul la om face ca omul sa prinda contur in spatiul existentei angelice. Omul devine inger si ingerul devine om prin simplul fapt ca se reflecta unul intr-altul.
Daca ingerul este insusi actul intelectual prin care el se prezinta constiintei mele, daca ingerul este "infiintat" prin orientarea mea catre el, atunci ce ramane din existenta lui autonoma, ce este ingerul "in sine"? Intrebarea este superflua. Sigur ca ingerul nu este un fenomen al gandirii mele. Dar in "sine-le "lui nu este la indemana capacitatilor mele de definire, si aceasta este surpinsa si in axioma lui Eriugena: "Cel care defineste trebuie sa fie mai cuprinzator decat obiectul definit". Daca poate cineva cu adevarat sa defineasca ingerul "in sine", ca de altfel si omul "in sine", Acesta este numai Creatorul lor si al nostru, al tuturora. Fiintei create nu-i ramane in acest caz decat sa se declare multumita cu o cunoastere (de)limitata, nu cu ceea ce fiinta ingerului poate fi "in sine", ci cu ceea ce poate asimila firea sa cognitiva. Fiinta creata nu poate recunoaste ingerul decat in ceea ce are in comun cu el, adica in intelect. Intelectul omenesc este intelect angelic, adumbrit de trup. Intelect ceresc, celest si corporalitate terestra, omul este simultan in armonie si in contradictie cu lumea ingerilor. Deocamdata, limitat de fizicalitate, intelectul uman este o facultate condamnata la intermitenta. Nu poate gandi asupra "vazutelor" decat din imediata lor vecinatate si nu poate gandi asupra "nevazutelor" decat tot din unghiul celor vazute "in oglinda si in ghicitura", asa cum o face credinta.
S-a spus mereu ca ingerii sunt "dublul" ceresc al omului. Si asa dupa cum afirma Andrei Plesu, suntem insotiti mereu de modelul nostru, de "portretul" nostru imbunatatit. Si suntem – sau ar fi bine sa fim – intr-un dialog permanent cu posibilul acestui portet. Pentru ca langa fiecare "este", ingerul care aseaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi insine daca am fi in conditia lui si statutul sau. Si pentru a intelege mai bine, in ce consta dialogul om-inger, sa privim fenomenul lumii ingerilor in lumina dogmaticii ortodoxe: Pe baza revelatiei divine, Biserica invata ca prin lumea spirituala se intelege lumea ingerilor, in dubla lor ipostaza: buni si rai. Ingerii au fost creati de Dumnezeu din nimic, prin intelepciunea, dragostea si vointa Sa. In Sfanta Scriptura nu se mentioneaza in mod clar si precis actul crearii ingerilor.
Sfantul Ioan Gura de Aur explica absenta din referatul biblic a precizarilor referitoare la ingeri scriind ca : "In cartea Facerea se urmareste numai inceputul istoric al lumii vazute si actul stapanirii ei. Cronologia faptelor expuse in Cartea Genezei urmeaza sa puna in lumina personalitatea Creatorului ei si activitatea providentiala a Acestuia." Pe de alta parte, absenta unei informatii precise in cartile lui Moise, in ce priveste originea ingerilor, este consecinta faptului ca autorul biblic se temea ca poporul sa nu idolatrizeze aceste fapturi. Asadar, Ingerii sunt fiinte imateriale, personale si marginite, dar superioare omului, atat in putere, cunoastere, cat si in virtute. Nu au nevoie de hrana, nu au gen si nu sunt supusi tentatiilor si ispitelor: "La inviere, oamenii nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer" (Matei 22,30). Insusirea rationala a ingerilor buni este subliniata de Sfantul Apostol Pavel: "Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, incepatoriilor si stapaniilor in ceruri. " (Efeseni 3,10). Facultatea rationala a ingerilor este confirmata de catre Fiul lui Dumnezeu: "Sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri." (Matei 18, 10). Insusirea volitionala a ingerilor buni este precizata de Psalmistul David: "Binecuvantati pe Domnul toti ingerii lui, cei tari la virtute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui. " (Psalmul 102, 20). Insusirea afectiva a naturii ingerilor este subliniata de cartea Psalmilor, unde se remarca acordul deplin intre vointa lui Dumnezeu si modul de a actiona al ingerilor: "Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui." (Psalmul 148,2).
In legatura cu numarul lor, Sfintii Parinti ai Bisericii (in special Sfantul Dionisie Areopagitul in lucrarea sa „Ierarhia cereasca si ierarhia pamanteasca”) arata ca numarul lor este foarte mare. Sfantul Ioan Gura de Aur, preluand o expresie a Sfantului Clement Alexandrinul, afirma ca sunt "popoare infinite de puteri netrupesti". Ierarhia ingerilor buni nu este mentionata direct in Sfanta Scriptura; totusi, in functie de insusirile cu care au fost inzestrati de Dumnezeu la creatie si de efortul personal depus in sensul si directia conlucrarii cu harul dumnezeesc, ingerii se deosebesc si diferentiaza intre ei. Acest aspect permite si ingaduie impartirea lor in mai multe categorii. In lucrarea Despre ierarhia cereasca, Sfantul Dionisie Areopagitul arata ca ingerii se impart in trei triade sau clase, in functie de gradul lor de apropiere de Dumnezeu: Triada 1 : Scaunele, Heruvimii, Serafimii; Triada 2 : Domniile, Stapanirile, Puterile; Triada 3 : Incepatoriile, Arhanghelii, Ingerii. Ingerii sunt cinstiti de catre Biserica inca din epoca apostolica. Treptat, Biserica a oficializat un cult de venerare a ingerilor, concretizat in acatiste, rugaciuni si imnuri.
De asemenea, Biserica a consacrat ziua de luni a fiecarei saptamani pentru venerarea si pomenirea ingerilor, precum si zile de evocare a unuia sau mai multor ingeri, cum ar fi ziua de 8 noiembrie a fiecarui an, cand ii cinstim si ii pomenim pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Mai mult decat atat, in semn de cinstire deosebita, o parte dintre bisericile locale au ca protectori spirituali pe ingerii amintiti, iar onomastica crestina confirma importanta deosebita pe care credinciosii o acorda acestora, prin preluarea numelor lor ca nume de botez. Calugarii, monahii sunt dovada vie de venerare a ingerilor, prin faptul ca preiau modelul acestora, alegand sa duca pe pamant o viata ingereasca, dupa cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, potrivit Caruia, in viata de dincolo, nu se vor mai casatori, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in ceruri. In planul divin, toti ingerii au fost ganditi ca spirite bune. Momentul caderii acestora corespunde cu cel al crearii lor, gandul spiritelor rele situandu-se pe o pozitie opusa gandului dumnezeesc. Urmarile acestei atitudini au fost: denaturarea discernamantului, scurtcircuitarea afectelor si dirijarea vointei spre rau. Pacatul ingerilor rai a constat in controversa cu Dumnezeu. Pacatuind in deplina cunostinta, hotararea, decizia lor a dus la o condamnare definitiva si irevocabila. In Sfanta Scriptura se arata ca ingerii rai au ispitit pe primul om (Facerea 3, 1-15) si ca exista o imparatie a diavolului, dupa cum se exprima Mantuitorul nostru Iisus Hristos. (Matei 12, 26).
Ingerii rai sunt fiinte spirituale, personale - acest lucru il reflecta insusi numele lor: «Satan» (Matei 12, 26), «Belzebul» (Matei 10, 25), «Veliar» (II Corinteni 6,15) - inzestrate cu libertate, ratiune, vointa si simtire. Ratiunea ingerilor rai este orientata catre savarsirea faptelor rele. Vointa lor este dirijata in directia savarsirii constante a raului. Simtirea acestora este subordonata actiunilor aflate in opozitie cu vointa lui Dumnezeu. Gravitatea pacatului lor releva doua aspecte: ca fiinte pur spirituale, le era mai usor sa nu pacatuiasca, gandirea lor fiind intuitiva, nu discursiva; fiind lipsiti de trup si de tentatiile carnale, pacatul lor este al vointei, nu al afectelor. In ce priveste numarul ingerilor rai, Sfanta Scriptura vorbeste despre o imparatie a diavolilor: "Daca satana scoate pe satana, s-a dezbinat in sine; dar atunci cum va dainui imparatia lui." (Matei 12,26). Mantuitorul nostru Iisus Hristos arata ca exista legiuni de diavoli. Din numirile cuprinse in textele biblice rezulta ca numarul diavolilor este foarte mare: "draci" (Matei 11, 18), "diavoli" (Matei 4,1); "duhuri necurate" (Matei 10, 1); "duhuri rele" (Apocalipsa 16, 14).
Deosebirile intre ingerii rai se datoreaza gradului lor de participare la revolta impotriva lui Dumnezeu; ei se situeaza pe o treapta inferioara de existenta, diferita si deosebita de cea pe care se gaseau inainte de cadere. Ca urzitor al raului , diavolul este un agent al coruptiei si ii provoaca pe oameni la pacat, spre a-i castiga pentru imparatia sa: "Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5,8). El poate ispiti omul, dar nu-l poate constrange sa pacatuiasca, nu poate trece peste vointa omului, cu alte cuvinte. Maniera in care diavolul provoaca subiectul uman este de ordin psihologic. El actioneaza asupra omului prin perceptii, senzatii si reprezentari ori prin influentarea discernamantului, a imaginatiei, a inchipuirii si a fanteziei, cu scopul de a genera si stimula confuzia, astfel ca o pseudovaloare sa fie acceptata ca o valoare autentica. Dumnezeu permite si ingaduie diavolului sa exercite actiuni coruptibile asupra omului. Scopul acestor actiuni este de a fortifica vointa subiectului uman in lupta impotriva raului si de a releva disponibilitatea naturii umane in directia realizarii in lume a binelui. In teologia musulmana exista legenda potrivit careia o seama de ingeri au devenit rai din invidie, fiindca omul a fost creat intr-un mod privilegiat: trup si suflare divina si prin aceasta ar fi in potentialitate, superiori ingerilor. In pofida acestei legende, nu putem afirma ca ar exista superioritate in Imparatia lui Dumnezeu, caci nu se pune problema acolo unde este o permanenta desavarsire si ajungerea treptata la adevarurile dumnezeiesti.
Insa, este adevarat ca, pe langa faptul ca sunt Duhuri slujitoare, ingerii au ca trasatura definitorie nevoia de a proteja creatia lui Dumnezeu. Iar un obstacol, o piedica in calea protectiei ingeresti, este exercitiul egolatru, obsesional al protectiei si iubirii de sine. Grija meschina de sine expune la trufie, slava desarta, orgoliu si suficienta de sine. Omul nu poate fi propriul sau inger: "Nu va ingrijorati de viata voastra (…) nici de trupul vostru (…). Nu va ingrijorati de ziua de maine » (Matei 6, 25, 34). Faptul de a fi protejat stimuleaza consolidarea propriei dimensiuni proectoare. Ingerul transmite omului pe care il protejeaza misterul vocatiei protectoare, astfel incat protejatul invata sa protejeze la randul sau, isi descopera dimensiunea angelica.
Acum, in incheiere, vom afirma si sustine cu toata taria si convingerea, ca volumul „Despre Ingeri” a domnului Andrei Plesu este unul dintre cele mai bune tratate de anghelologie din cultura si spiritualitatea noastra, rasariteana, ortodoxa si, mai ales, romaneasca, ce contribuie, deci, la consolidarea, nu numai a culturii dar si a teologiei, a doctrinei eclesiastice si a dogmaticii romanesti.
Stelian Gombos
Stelian Gombos
-
Despre ingeri
Publicat in : Religie -
Despre ingeri
Publicat in : Ingeri -
Tacerea ingerilor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.