Orice suflet, atunci când crede în înviere şi în răsplata viitoare, se îngrijeşte de sine şi îşi poartă de grijă. în timp ce, dacă nu crede în înviere şi în Judecata viitoare, se predă păcatului şi pieirii. Cel care crede că trupul său va învia, se îngrijeşte şi este atent la el, şi nu-l întinează cu destrăbălări. In timp ce omul care nu crede în înviere, se predă pe sine păcatului şi se poartă rău, ca un străin, faţă de trupul lui.

Prin urmare, este foarte importantă dogma Sfintei Biserici care se referă la învierea morţilor. Este, de fapt, învăţătura fundamentală a credinţei noastre ortodoxe.

Cum a fost creat omul? In prima carte a Vechiului Testament, numită Geneza, scrie: „Şi l-a făcut Dumnezeu pe om din pământ" (Facerea 2, 714). Deci, dacă pământul s-a făcut trup, oare trupul mort nu poate să redevină viu?

Să ne întrebăm: din ce materie au fost create cerurile, şi uscatul, şi mările? Din ce au fost create soarele, luna şi stelele? Cum au fost create păsările, peştii şi, în general, toate vieţuitoarele? In timp ce mii şi ne- numerate mii de făpturi au fost create din nimic, noi, oamenii, care suntem „chipurile" lui Dumnezeu, nu putem să înviem?

Profetul Isaia zice: Morţii Tăi vor trăi, şi trupurile lor vor învia! (Isaia 26, 19 ).

Profetul Iezechiel spune la rândul său: Iată Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre (Iezechiel 37, 12).

Şi profetul Daniel zice: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică (Daniel 12, 2).

Multe pericope din Sfânta Scriptură se referă la învierea morţilor. Amintim doar câteva dintre ele: învierea de-a patra zi a lui Lazăr, învierea fiului văduvei din Nain şi a fetei lui Iair, mai marele sinagogii. De asemenea, trebuie să consemnăm faptul că la Răstignirea Domnului s-au despicat pietrele, s-au deschis mormintele, şi trupurile multor morţi au înviat. Neapărat trebuie să spunem şi că însuşi Mântuitorul Hristos a înviat din morţi.

Luaţi aminte, îndeosebi, la ceea ce Apostolul Pavel propovăduieşte limpede: Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune, şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire (I Corinteni 15, 53). Prin urmare, trupul va învia. Şi mai ales nu aşa neputincios precum este acum, ci dobândind nestricăciunea (adică nu va suferi de durere, de boală, de moarte). Starea lui se va schimba, precum fierul care intră în foc şi se preface într-o masă fierbinte. Oarecum astfel se vor schimba trăsăturile corpului nostru, după voia Domnului, care-l va învia.

Priveşte creaţia materială şi înţelege fenomenele care se întâmplă până în timpul de acum: grâul se seamănă, la fel şi oricare altă semânţă. Sămânţa cade în pământ şi pare că moare. Putrezeşte şi se arată nefolositoare pentru hrană. Dar sămânţa putrezită înviază verde, se înalţă mai frumoasă. Grâul acesta, ca şi celelalte cereale, a fost făcut pentru noi, n-a fost făcut pentru el însuşi. Prin urmare, de vreme ce acelea care au fost create pentru noi înviază iarăşi după ce mor, noi înşine, cei pentru care au fost create toate, nu este cu putinţă să înviem după moartea noastră?

Iarna copacii par ca morţi. Unde sunt frunzele umbroase? Unde sunt strugurii viei? Iarna toate par că sunt moarte. Primăvara, însă, toate se arată verzi! Şi când vine vremea potrivită, atunci prin moarte apare viaţa. Dumnezeu, ştiind necredinţa ta, îţi arată în fiecare an învierea prin aceste fenomene. Astfel privind ceea ce se întâmplă cu cele neînsufleţite, să te încredinţezi de câte se întâmplă celor însufleţite.

Prin urmare, de vreme ce Dumnezeu ne-a creat din materiale ieftine, nu va putea să ne învieze când murim? Cel Care a prefăcut nimicul în trup omenesc nu va putea iarăşi să-l învieze când moare? Cel Care din non-existenţă a adus la existenţă toate, nu va putea să învieze creatura Lui?

Aceste dovezi va putea să le folosească creştinul discutând cu idolatrii necredincioşi. De vreme ce aceştia nu primesc Sfânta Scriptură, războieşte-i cu armele nescrise, adică cu silogismele şi cu exemplele din natură. Aceşti atei nu au idee despre legile lui Moise, despre profeţiile lui Isaia, despre Evanghelii, despre Epistolele lui Pavel.

Aşadar, vom învia toţi prin nestricăciune cu trupuri veşnice. Nu vom avea, însă, toţi, aceleaşi trupuri. Sfinţii vor avea trup luminos, potrivit şi capabil să se însoţească împreună cu îngerii, în timp ce păcătoşii vor avea trup veşnic nestricăcios, potrivit să sufere chinurile veşnice, rezistent ca să nu ardă şi să piară prin flacăra focului nesfârşit.

Cu dreptate Dumnezeu va răsplăti sau va pedepsi trupurile sfinţilor şi ale păcătoşilor. Nicio faptă a noastră nu se face fără ca trupul să fie părtaş: blestemăm cu gura, ne rugăm cu gura; desfrânăm cu trupul, devenim neprihăniţi cu trupul; facem răutate cu mâna, dăm milostenie cu mâna, şi, în general, la orice faptă participă şi trupul. Aşadar, deoarece în toate slujeşte trupul, este cu dreptate ca în viaţa viitoare să fie părtaş fie la desfătare, fie la pedeapsă.

Să ne silim spre bine şi să ne înfricoşăm de pe acum, ca să nu se întâmple să ne alunge atunci Domnul. Dumnezeu le cunoaşte pe toate, nu are nevoie să cerceteze şi să mustre. Deci să nu gândeşti: „în întunericul nopţii am păcătuit, făcând lucruri imorale sau vrăjitorii, sau orice altceva. Dar sunt sigur că nimeni nu m-a văzut!" Toate se vor descoperi atunci când Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor. Faţa înfricoşătoare a Judecătorului te va sili să spui judecăţi legate între ele (majoră, minoră şi conclusivă), astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. (n.ed.) adevărul. însăşi conştiinţa ta te va mustra, şi faptele tale care te vor însoţi, te vor osândi.

Judecătorul nu va avea nevoie de cărţi. Aceasta o arată El însuşi zicând: Şi se vor arăta înaintea Lui toate neamurile, şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar oile de-a stânga (Matei 25, 32-33). Păstorul cum separă oile de capre? Oare el are nevoie să consulte cărţile ca să le deosebească care sunt oi şi care sunt capre? Nu le deosebeşte imediat după înfăţişarea lor? Lâna cea moale nu o arată pe oaie, şi lâna cea aspră pe capră? Cu aceeaşi uşurinţă se va descoperi atunci dacă faptele noastre au fost curăţite prin spovedanie şi se aseamănă cu lâna moale şi curată, sau dacă păcatele au rămas neiertate şi se aseamănă cu lâna aspră şi murdară.

Prin urmare, toţi să ne luptăm ca să dobândim mântuirea şi să-L primim cu îndrăzneală pe împăratul Hristos, Care a murit şi a înviat, şi stăpâneşte în vecii nesfârşiţi, Amin. (Din Revista eccleziastică a Sfintei Mănăstiri Paracletul, nr. 9, Attika)

***
Dacă nu ne unim de aici şi nu ne răstignim împreună cu Hristos, nici dincolo nu vom fi împreună cu El.

In Persoana lui Hristos, Dumnezeu-Omul, a înviat firea omenească.

Sfântul Chiril al Ierusalimului

Marturii patristice despre moarte; Editura Egumenita

Cumpara cartea "Marturii patristice despre moarte"

Nota:
14 Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. (n.ed.)

• Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
  Publicat in : Dogma
• Cu moartea pe moarte calcand
  Publicat in : Religie
• Moartea mea intre Dumnezeu si mine
  Publicat in : Editoriale
• Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Rugaciune la moartea unuia din soti
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: