„De vreme ce avem descoperirea dumnezeiască a voii lui Dumnezeu, trebuie să înţelegem care-i scopul nostru în această viaţă. Descoperirea dumnezeiască ne-a învăţat cum a fost făcut omul, ce a făcut, de ce a căzut. De ce Fiul lui Dumnezeu a venit aici El însuşi şi ne-a învăţat calea pe care ne putem întoarce. Cu Hristos, ni s-a dat putere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu. Cei care L-au crezut şi L-au urmat au reuşit nu numai mântuirea lor, ci chiar sfinţirea lor. Din moment ce am aflat prin descoperire dumnezeiască care e voia lui Dumnezeu şi am văzut prin pildele oamenilor sfinţiţi cum se ajunge la ea, nu mai avem nevoie de altceva. Tocmai de aceea sunt mereu aşa de bucuros. Pentru că am înţeles, în adâncime, care-i scopul omului. O să murim şi o să dăm seamă de felul cum ne-am folosit viaţa creştinească. Mai ales pentru noi, monahii, ăsta este rostul. Dar cunoaştem în lume familii care trăiesc într-un chip foarte creştinesc, deşi au copii, au griji.
Ce-i atât de greu de făcut? Lepădarea de sine şi dragostea de osteneală sunt mijloacele prin care ne putem însănătoşi, ne putem vindeca, tămădui. Să ne lepădăm de omul stricat, de omul ticălos care este în noi. Să încetăm să mai fim ticăloşi, mincinoşi, nedrepţi, ipocriţi, defăimători, ignoranţi, să lepădăm toate astea de pe noi şi atunci am intrat în drumul dreptăţii. Asta ni se cere! Dacă o să le facem pe acestea, atunci o să se coboare asupra noastră harul dumnezeiesc. Pentru că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, harul dumnezeiesc este cea măi firească urmare a vieţii noastre. El este de la crearea noastră împreună cu noi, e cu noi, dar nu poate să lucreze cu noi, deoarece înăuntrul nostru lucrează iraţionalul păcatului. Să lepădăm acest iraţional şi această stricăciune. Să auzim ce vrea Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu ne-a dat porunci, semnul prezenţei harului este tocmai lucrarea poruncilor. «Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce mă iubeşte» (Ioan 14,21). Harul lucrează lăuntric, distruge omul vechi şi îl naşte pe cel nou.
Şi pentru asta, dare n-avem exemplele sfinţilor? Dacă omul trăieşte cu acribie şi în supunere faţă de voia lui Dumnezeu, atunci uşor ajunge şi la sfinţenie. Avem dovezi pe părinţii noştri. Dovezi vii."
Mereu revine la exemplele sfinţilor. Este o temă care-i este foarte dragă şi foarte aproape.
Costion Nicolescu
Parinti si icoane din Sfantul Munte. Mirabile intalniri; Editura Meteor Press
Cumpara cartea "Parinti si icoane din Sfantul Munte"
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.