Nu e bine să căutăm argumente scripturistice pentru orice; e greşit. Biserica are întâietate în faţa Sfintei Scripturi, întrucât aceasta este un element al Bisericii. Biserica cuprinde şi Sfânta Scriptură. Protestanţii au respins Biserica şi au păstrat Sfânta Scriptură. Aceasta este o mare greşeală. Biserica e cea care ne oferă Sfânta Scriptură. Dacă anulăm Biserica, nu mai avem Sfânta Scriptură. Garantul Sfintei Scripturi este Biserica. Biserica ne-a dat Sfânta Scriptură, în Biserică a fost învăţată şi predată Sfânta Scriptură. Dacă am presupune că Evanghelia s-ar fi pierdut, dacă Dumnezeu n-ar fi purtat de grijă să se păstreze până astăzi şi ar fi lăsat Biserica Sa să fiinţeze, ne-am fi mântuit.

Dar dacă ar fi rămas Evanghelia, şi Biserica n-ar fi existat... Desigur, acestea sunt ipoteze, pentru că Dumnezeu n-ar fi îngăduit niciodată să se piardă lucrul Său. Vai nouă! Formulăm şi noi o ipoteză. Dacă oamenii ar fi avut Evanghelia, dar n-ar fi avut Biserica, nu s-ar fi mântuit. Cum să se mântuiască? Prin ce taine? Ar fi citit o carte, o învăţătură frumoasă. Cum li s-ar fi dat acelora Harul lui Dumnezeu? Unde ar fi fost Botezul? Unde ar fi fost dumnezeiasca Euharistie, care ne face părtaşi aceluiaşi Trup al Domnului nostru? Unde ar fi fost aceste lucruri? Şi, dacă s-ar fi pierdut Evanghelia, Biserica ar fi avut învăţătura Apostolilor, aşa cum a avut-o în primele decenii, când încă nu se scrisese Evanghelia. înainte de a se scrie Evanghelia n-a existat Biserica? N-a existat învăţătura Bisericii ? Şi dacă s-ar presupune că Apostolii nu ar fi scris nimic, cele pe care ni le-ar fi dat, prin predanie, în Biserică ar fi fost de ajuns pentru mântuirea noastră.

Biserica fără predica scrisă ne-ar fi mântuit. Predica scrisă fără Biserică nu ne-ar fi mântuit. Nu putem pretinde argumente scripturistice asupra unui lucru pe care Biserica îl deţine din primele secole. Faptul că Biserica are lucrul respectiv este un argument scripturistic, în sensul că e în duhul şi în predaniile Apostolilor, pe care le-a preluat ea însăşi. Protestanţii, după ce au preluat ceea ce Biserica le-a oferit, au renunţat la ea. Asta e o contradicţie. De unde ştim că acestea sunt cărţile Apostolilor? Cine garantează?

Există zeci de cărţi care au circulat sub nume false (pseudoepigrafe). Avem evanghelii pseudoepigrafe. Cine ne poate asigura că o evanghelie e pseudoepigrafe, iar cealaltă, canonică? Cine? Biserica. De vreme ce Biserica face distincţie între cărţile pseudoepigrafe şi cele canonice, nu ne poate spune ce e sau ce nu e în acord cu duhul Domnului şi al Apostolilor? Sau [în acord] cu învăţăturile concrete ale Apostolilor, dat fiind că în Sfânta Scriptură s-a consemnat partea cea mai mică? E greşită opinia că Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie sunt izvoare. Şi Sfânta Scriptură, şi Sfânta Tradiţie sunt elemente ale predaniei Apostolilor.

Izvorul Creştinismului este învăţătura Domnului prin intermediul Apostolilor aşa cum a fost consemnată în Sfânta Scriptură sau a fost predată de ei Bisericii. Ambele sunt unul şi acelaşi lucru. Nu putem pretinde pentru orice argumente scripturistice. Biserica este argumentul. In afară, desigur, de vreun lucru anume, ce ne va fi prezentat astăzi de vreun preot sau de vreun vlădică spre a ni-l impune. In cazul acesta o să-l întrebăm: „De unde ai luat asta, părinte?” Pentru lucrurile pe care Biserica le deţine din primele secole o să ne întrebăm dacă au fundament scripturistic? Acesta este modul protestant de a gândi. Pentru noi, ortodocşii, o astfel de gândire este de respins. Biserica, având puterea de a redacta canonul Noului Testament şi de a ne spune care sunt cărţile de Dumnezeu inspirate şi care nu sunt, are cu atât mai mult puterea de a ne spune ce altceva - în afară de cărţile existente - ne-au predat Apostolii. Dacă în puterea Bisericii stă săvârşirea celui mai mare dintre lucruri, în puterea ei va sta şi săvârşirea celui mai mic dintre ele. De asemenea, nu ereticii, ci Biserica, care deţine Sfânta Scriptură, fiind paznicul ei, este şi tâlcuitoarea ei infailibilă.

Spun ereticii că „Noi avem numai Sfânta Scriptură, şi nu Tradiţia, în timp ce voi aveţi Tradiţia”. Nu este adevărat. Au, şi încă cum, Tradiţie! Numai că Tradiţia lor constă în dispoziţii, porunci omeneşti. Veţi fi auzit că, de pildă, protestanţii, care sunt împărţiţi într-o mulţime de ramuri, îşi iau numele după întemeietorii lor luteranii, zwinglienii, calviniştii ş.a.m.d. Şi au diferenţe între ei; sunt în dezacord unii cu alţii. Altceva cred luteranii, altceva, zwinglienii, altceva, calviniştii şi multe alte ramuri - în jur de două sute.  Inseamnă că eu sunt luteran, zwinglian, calvinist? Ce înseamnă asta? Că eu interpretez Scriptura în acord cu tradiţia, cu principiile lui Calvin, altul, cu ale lui Zwingli... Şi aceasta ce altceva este decât Tradiţie ? Precum a tâlcuit Calvin Scriptura, aşa o interpretez şi eu. Deci urmez tradiţia lui Calvin, a lui Zwingli, a lui Luther, ş.a.m.d.

Unica diferenţă e că tradiţia lor începe în secolele al XV-lea, al XVI-lea - sunt dispoziţii, porunci omeneşti -, iar Tradiţia noastră, Tradiţia Bisericii, Sfânta Tradiţie începe din vremea Apostolilor. Tradiţiile lor sunt mai recente, nu au vechimea şi autoritatea pe care le au predaniile noastre, ce aparţin Sfinţilor Apostoli şi Părinţilor, succesori ai Sfinţilor Apostoli, păstrători şi veghetori ai lor până astăzi.

- Şi noi ortodocşii, părinte, ne luptăm între noi.

- Copilul meu, aceia au diferenţe dogmatice, în timp ce noi nu avem asemenea diferenţe; toţi ortodocşii avem aceeaşi dogmă. Controversele noastre se referă la alte aspecte care au în vedere elementul uman. Şi în epoca Apostolilor au existat dezacorduri. Apostolul Pavel n-a fost de acord cu Barnaba şi nici cu Apostolul Petru, în privinţa aspectelor practice, nu a temelor dogmatice. Ii vom primi sau nu pe creştinii dintre neamuri în urma tăierii lor împrejur? Dezacordul priveşte aceste aspecte care nu sunt de natură dogmatică. Cu toţii suntem supuşi elementului uman, până şi sfinţii. Numai că noi, ortodocşii, nu avem diferenţe dogmatice, cu toţii avem aceeaşi dogmă. Nu ţi se întâmplă şi ţie câteodată să ajungi cu soţia ta la dezacord? Şi cu copiii, şi cu părinţii tăi ajungi la dezacord. Insă nu încetaţi să fiţi creştini ortodocşi, să rămâneţi soţ şi soţie.

- Ce părere aveţi de infailibilitatea unui Sinod?

- Infailibilitatea aparţine Bisericii Soborniceşti, un act al unei Biserici locale se poate să nu fie corect. Dacă va ajunge sau nu să fie acceptat de Biserică în întregul ei, aceasta timpul o va demonstra. Se poate să nu fie acceptat, şi atunci e lăsat la o parte.

Să revenim la tema noastră: Biserica este tâlcuitoarea autentică a tuturor acestor lucruri. Pentru noi Sfânta Scriptură nu e considerată tabu, iar în afara ei există numai întuneric şi rătăcire. Nu! Mare greşeală!

De altfel, unele lucruri, prezente în Sfânta Scriptură, ce nu se regăsesc la protestanţi astăzi, „agapele” - de ce nu le au întocmai ca Apostolii (Id. 12)? De asemenea, Biserica ne-a arătat care dintre aceste lucruri e veşnic şi care, trecător. De unde au preluat duminica protestanţii ca zi liberă? De unde? In Sfânta Scriptură nu se vorbeşte nicăieri de ziua duminicii ca zi liberă. Tradiţia noastră este cea care a păstrat-o. Deja Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful ne spune că numele acestei zile era duminica şi că în această zi se săvârşea „frângerea Pâinii”. Apostolii săvârşeau zilnic frângerea Pâinii.

In scurtă vreme a început să se săvârşească mai rar. Se săvârşea, desigur, de multe ori şi în zile de rând. Dar în ziua duminicii erau chemaţi toţi credincioşii în oraş, şi episcopul împreună cu toţi preoţii din împrejurimi săvârşeau o singură Euharistie. Unde există menţionate ziua liberă şi actul de cult al duminicii în Noul Testamente I-am spus cândva asta unui protestant. La sfârşit a fost silit să mărturisească: „De la voi am preluat-o.” „Aşa e, bravo! Mai preluaţi şi alte lucruri de la noi, ca să fiţi şi voi în Biserică.” Au, aşadar, ziua de duminică drept zi liberă, deşi de niciunde din Noul Testament nu reiese aceasta. Spune Apostolul Ioan: „Fost-a în insula ce se cheamă Patmos (...) în zi de duminică” (Apoc. 1, 9-10). De unde reiese că duminica este ziua principală de cult? Biserica a consacrat-o, urmând învăţăturii Apostolilor. Sunt lucruri care ne-au fost predate de către Apostoli. Ia gândiţi-vă: atâţia ani câţi au trăit Apostolii - Apostolul Ioan a ajuns la bătrâneţi adânci - câte lucruri nu au propovăduit creştinilor din vremea lor, episcopilor pe care ei înşişi i-au hirotonit?

Biserica s-a folosit împotriva ereticilor de trei lucruri: de succesiunea Apostolică, Canonul Noului Testament şi Simbolurile de credinţă. Pe acestea trei le-a opus ereticilor. Zice: Prin ce ne puteţi arăta că vă aflaţi în continuitate cu Apostolii? Eu vă arăt succesiunea Apostolică: cutare a fost hirotonit de cutare, cutare, de cutare... şi acela de Petru, de Pavel, de Ioan, prin urmare eu deţin succesiunea în mod direct de la Apostoli. Deţin Canonul Noului Testament, care mi-a fost predat mie, nu vouă - Bisericilor au predat Apostolii Epistolele lor. Deţin şi Simbolurile Baptismale, care au fost redactate din vremurile apostolice, astfel că mie mi-a fost predată credinţa adevărată. Biserica a folosit aceste arme împotriva ereticilor.

- La ce vă referiţi, spunând Simboluri ?

- La mărturisirea de credinţă. In afară de Simbolul niceo-constantinopolitan au existat pe vremuri şi alte Simboluri de mai mică întindere, rostite de catehumeni, care, aparţinând epocii apostolice, cuprindeau adevărata credinţă a Bisericii primare. Astăzi, pentru că Simbolul nostru este autentic, fiind rodul unor Sinoade Ecumenice - al celui dintâi şi al celui de al doilea -, nu e nevoie să alcătuim alte Simboluri. Acum cel ce se botează îl rosteşte pe acesta; dacă e prunc, îl rosteşte naşul. Insă la vremea respectivă Bisericile [locale] aveau Simboluri proprii, cu mici diferenţe, dar cu aceeaşi credinţă.

ARHIMANDRIT EPIFANIE THEODOROPOULOS

Fragment din cartea "Ne vorbeste parintele Epifanie. Lamuriri pentru framantari (1)", Editura Sophia

Cumpara cartea "Ne vorbeste parintele Epifanie. Lamuriri pentru framantari (1)"

 

• Traditia, Biserica si familia, spatii de pastrare a valorilor identitare
  Publicat in : Editoriale
• Traditia martisorului
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii