E luni. A doua zi a saptamanii. Unui crestin ii e dor deja de Cel iubit. Nu mai poate sta nici trei zile acasa, fara sa treaca si pe Templul Credintei. Va merge chiar azi. Orice ar avea de facut, nu poate fi nici mai util, nici mai placut, nici mai linistitor. Are de ingrijit copii? Ii va duce cu el. Daca pruncii nu se mai roaga, inseamna ca nu si-au vazut parintii in genunchi seara in fata icoanei, ca adultii s-au asezat la masa fara sa multumeasca. Ei ar imita...
Crestinul ajunge la biserica. Deschide cu tremur sfant usa, sa nu deranjeze rugaciunea ingereasca. Isi aminteste sfaturile duhovnicilor. Isi descarca grijile si se umple de energie sublima. A vorbit cu Tatal. I s-a spus sa mai rabde putin, nu mult. Sa aiba incredere in promisiunile ceresti. Sa degajeze ura din inima lui. Sa traiasca mai simplu, mai curat, mai cinstit.
Maica noastra Xenia se roaga pentru crestinul sincer. Nu e pleonasm, dar ar trebui sa fie. Sfantul Maxim aude rugile fratilor lui din necaz. Hrisostomul se bucura vazandu-l pe doritorul de Hristos. Perpetua si Felicitas sunt personaje reale, cetateni ai Raiului, nu fictiuni. Toti sfintii coboara din sinaxare la ceas de rugaciune. Biserica este plina. Sfantul Spiridon incepe imnul. Sfantul Haralambie plange pentru cei saraci. Sfantul Stelian ocroteste trei copii parasiti in spital. Mare esti, Doamne...
In trapeza, psaltul citeste un cuvant al Sfantului Maxim Marturisitorul: "Multi suntem cei ce vorbim, dar putini cei ce facem. Dar nimenea nu trebuie sa strice cuvantul lui Dumnezeu pentru ne-grija proprie, ci sa-si marturiseasca neputinta sa, nu sa ascunda adevarul lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca nu cumva sa ne facem vinovati, pe langa calcarea poruncilor, si de rastalmacirea cuvantului lui Dumnezeu."
Toata biserica e in lumina. E bucuria anticipata a Pastelui.
Marius Matei
Marius Matei
-
Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.