Duminica a VII-a dupa Rusalii - Vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum

"Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua! Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon.

Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor." (Ev. Matei 9, 27-35; 9, 1)

Cand e vorba sa ma vindece, Iisus nu sta pe ganduri. Imi vindeca orbirea si imi recomanda discretia. "Vedeti, nimeni sa nu stie". Daca imi voi face reclama fie voi fi considerat nebun, fie ma voi lauda cu merite care nu imi apartin. Da, Invatatorule, am crezut ca poti sa faci asta si m-ai vindecat! Cred ca poti sa faci asta si ma feresti de boala! Voi crede ca poti sa faci asta si voi fi cu Tine in rai! Am multe probleme de rezolvat, dar acest fapt nu e o scuza sa nu particip la Intalnire. Ma voi consulta cu prietenii mei. Va mai amintiti cum ii cheama? Exact: Ipatie, Ioan Rusul, Pantelimon si Nectarie. Nu caud aprecieri omeneste, ca sa nu orbesc iar. Credinta este o colaborare pe termen lung, atat de lung, incat se apropie de infinit. Mi se ofera vindecarea, eu particip cu viata mea.

Mi-au mers la suflet cuvintele pr. Teofil Paraian: "Noi citim despre Dumnezeu din carti, citim despre Dumnezeu din Evanghelie, citim despre Dumnezeu din Scriptura, dar toate acestea sunt informatii din afara. Nu sunt cunostinte dinauntru cata vreme nu avem inima curata, pentru ca nu implinim conditia vederii duhovnicesti." Categoric este pr. Petru Pruteanu de la Chisinau: "Biserica NICIODATA nu le-a spus credinciosilor sa pacatuiasca, iar dupa aceea sa vina sa primeasca neconditionat iertare, eventual pe bani, Doamne fereste! Harisma iertarii pacatelor a fost data pentru cei care se pocaiesc si au hotararea de a nu mai gresi, iar cei care nu aduc pocainta si in mod constient persista in pacat, nu primesc iertare de la Dumnezeu, chiar daca fac o Spovedanie formala. "

Ma voi vedea pe mine, asa cum sunt, nu doar rautatile altora. Sunt bolnav, Doamne. Bolnav de nu ma vei atinge Tu cu harul Tau. Sunt atat de orb de nu ma vei lumina. Atat de sarac de nu voi fi langa Tine. Atat de balbait de nu vei elimina confuziile mundane. Vreau sa ma vindec de orbire, nu sa imi schimb bastonul sau ochelarii. Nevazatorul de mine nu poate conduce pe altii decat spre prapastie. Vreau lumina, nu vreau bani. Vreau vindecare, nu croaziere. Vreau pacea inimii, nu desfatari trupesti. S-a racit inima mea. A inghetat. Nu mai vibreaza la flacara rugaciunii. Aprinde focul credintei mele, Doamne!

Parintele Ioanichie, in dialog cu Catalin Dumitrean: "Sa va spun o pilda din pateric. Au venit la Sfantul Antonie diavolii si l-au batut. A doua zi sfantul i-a vorbit mai aprins lui Dumnezeu: "Pai bine Doamne, diavolii m-au batut si Tu unde erai?" Dumnezeu insa i-a raspuns direct si clar: "Am fost langa tine tot timpul Antonie, dar ai zis ceva?"…

Vedeti, sa ne rugam, sa vorbim cu Dumnezeu mereu, sa-i spunem totul si va fi bine!" Despre minuni, cu parintele Cleopa: "Minunile arata in chipul cel mai convingator si direct ca Dumnezeu este Creatorul si Stapanul intregii lumi, ca El are mila de oameni si asteapta pocainta lor si ca da aceeasi putere de a face minuni tuturor celor ce se tem de dinsul. Iar daca oamenii se indoiesc de Dumnezeu chiar cind se afla in fata unor adevarate minuni, inseamna ca mintuirea lor este in mare primejdie."

Mult folos duhovnicesc gasesc in Didahia si in epistolele pauline. Nu pot sa nu sufar cand il aud pe Sergiu zicand ca Pavel a fost doar un arivist care si-a inscenat si o biografie intepata. Un venin cu efect de boomerang. Pentru mine, Pavel a fost omul lui Dumnezeu. Un om pe care Dumnezeu la schimbat (i-a transformat viata) si s-a folosit de el in mod minunat! Si pentru miliarde de crestini din istorie. Probabil ca unora nu le place de Pavel, deoarece prin el Dumnezeu condamna pacatul si ipocrizia religiilor si conceptelor false!

"Dorul de Dumnezeu nu intra niciodata in vacanta si ca ortodoxul nu are concedii, pentru ca ravna casei lui Dumnezeu il mistuie.

Pentru ca concediul, concedierea inseamna parasire, plecare, uitare…pe cand viata crestina e o continua strabatere, inaintare, viata plina de valvataie, de dor pentru mantuirea intregii lumii.

Sa ne rugam dar Domnului sa ne umple de necuprinsul simțamant al lucrarii duhovnicesti, pentru care orice clipa e o valoare soteriologica, mantuitoare, in care ochii vad si mai mult si gura se bucura si lauda pe Dumnezeu din prisosul, din adancul inimii." (Pr. Dorin Piciorus)

Vindeca-ne de orbire, Doamne, pentru rugaciunile sfantului Tau, Ioan din portul militar al Leningradului: "Mi-e drag sa ma rog in biserica Domnului. Harul divin ma face sa ma simt transfigurat, ca prin minune. Cand inalt rugaciuni de umilinta, simt cum mi se desprind de pe suflet spinii. Toata fascinatia patimilor dispare. Cu adevarat, biserica este raiul pe pamant".

Marius Matei

.