Negarea unui adevar dezvaluit de atatea minti luminate nu duce la altceva decat la o pierdere de sine. Dumnezeu este, adesea, pus sub tiparul indoielii. Existenta Sa a fost si, din pacate, inca mai este negata. Conceptul de “divinitate” sperie lumea. Aceasta , probabil, ca este singura explicatie care motiveaza ispita ce bantuie omenirea si o indreapta spre pierzanie.
Dumnezeu este , de cele mai multe ori, detronat. Si este, realmente, infricosator sa asistam la acest act! Asa cum Iisus a fost batjocorit, batut si rastignit , la fel , si in zilele noastre, suntem pusi, noi oamenii, in fata unei drame. Omul a ajuns sa il alunge pe Insusi Creatorul lui, sa se indeparteze de puterea dumnezeiasca, voind sa traiasca intru libertate. Dar, aceasta libertate nu va fi niciodata pe deplin acaparata. Libertatea obtinuta prin negarea identitatii divine este echivalenta cu nimicul. Oamenii nu s-au nascut din nimic, deci este imposibil ca acest “nimic” sa devina un mentor, un scop de sine statator. Fiinta umana este facuta dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, astfel incat existenta Tatalui sa fie confirmata pe vecie.
Marele ganditor, Friedrich Nietzsche, a trait condus de propria-i blasfemie, si-anume aceea ca “Dumnezeu a murit”. Biblia, insa, demonstreaza contrariul, sustinand existenta Lui si indemnandu-i pe oameni sa traiasca ghidati de legile dumnezeiesti. Orice credincios cunoaste menirea vietii pe Pamant. O viata in absenta Lui Dumnezeu este nula. Existenta umana nu poate fi aleatorie, drept pentru care nu putem sa infirmam ideea unui “Tata Ceresc”. Absurditatea din noi ia nastere odata cu evolutia speciei umane si a gandirii ei. Omul intelept si tovaras de pretutindeni a Lui Dumnezeu va sti sa distinga Binele de Rau. De fapt, acesta este si scopul Mantuirii prin pacat. Fiinta umana savarseste pacate pentru a ajunge sa delimiteze ceea ce este bine de ceea ce este rau; pacatul duce la Mantuire, iar aceasta nu poate fi posibila in absenta divinitatii. Mentalitatile diferite de la baza omenirii tind spre imbolnavirea credintei. Izbirea celui ce ne-a creat de zidul minciunii si al falsitatii duc la destramarea unui viitor calauzit de pasii “Celui de Sus”. Realitatea crunta din jurul nostru ne-a perturbat simturile, ne-a orbit sufleteste si ne-a transformat pe noi in judecatori. Ori, “judecator” nu poate fi decat Dumnezeu! In mainile Lui se afla sufletele noastre. Omul este tarana si “in tarana se va intoarce”, deci este de neconceput sa ii luam locul “Tatalui”. Iertarea , cu siguranta, va veni de Sus. Minunile infaptuite de Dumnezeu, in zilele noastre, ne arata ca El ne iubeste, ca inca ne mai indura blasfemiile, desfranarea, injuriile si multe alte pacate pe care le facem la orice pas. Desi, aceste minuni nu pot fi vazute cu ochiul liber, ele pot fi simtite, percepute sufleteste si, mai mult decat atat, poate fi simtita raspandirea efectului lor asupra intaririi credintei noastre.
Maria Baboi
Baboi Maria
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.