Un preot s-a dus la locuinta parintilor unei tinere sotii care a fost alungata impreuna cu copilul sau la san, din casa socrilor si a sotului. A luat pruncul si pe mama lui si toamna fiind, noaptea pe ploaie si intuneric au coborat la casa socrilor. In prezenta preotului usa s-a deschis si au fost primiti in casa. Preotul s-a adresat tanarului tata: Al cui este copilul acesta? El a raspuns tulburat: Al meu. L-a intrebat iarasi: Ai taria sa-l arunci afara din casa ta? A raspuns: Nu.

Apoi a continuat preotul: Sa-ti iei pruncul si pe mama lui care este sotia ta. Adresandu-se apoi catre parintii tinerilor: Nu ati stiut ca ce a impreunat Dumnezeu omul nu are dreptul sa desparta? Aveti curajul sa luptati impotriva lui Dumnezeu? Batranii cutremurati si uluiti de aceasta scena s-au rugat de iertare, primind pe cei adusi in casa lor. De atunci, in casa aceea, s-au mai nascut copii. Iar pruncul alungat din casa tatalui sau, astazi slujeste Sfanta Liturghie la Altarul Bisericii unde parintii lui au primit Taina Sfintei Cununii si el Taina Botezului.

Astazi, din pacate, multi factori interni (patimile) si externi (mediul social) ameninta unitatea si indisolubilitatea tinerei familii crestine. Dintre acestia, vom aduce in atentie pe unul mai putin mediatizat, dar care nu e mai putin important prin consecintele grave pe care le aduce asupra tinerilor casatoriti si anume: "Atitudini si comportamente gresite ale parintilor fata de copiii lor de curand casatoriti". Ele sunt generate de cauze ce provin din mai multe motive printre care: exagerarea subiectivismului dragostei parintesti; orgolii si pacate vechi intre familiile incuscrite; lipsa comunicarii.

In primul rand, nimeni nu poate nega dragostea parintilor fata de copiii lor. Este ceva firesc si de la sine inteles ca iubesti copilul rasarit dintre coapsele tale si din sangele tau. Nesfarsitele eforturi precum si privarea de liniste, de odihna, de orice comoditate, sa nu mai vorbim de framantarile sufletesti sunt pretul cresterii unui copil. Dar se ivesc cazuri cand dragostea transforma pe copil in idol si atunci nu-ti mai dai seama ca in primul rand al lui Dumnezeu este copilul, asa cum au fost si copiii lui Iov si ca pe el ni l-a daruit Dumnezeu ca noi sa ne dobandim mantuirea in masura in care ne dam silinta pentru mantuirea lor. Cat de gresita este aceasta atitudine, se observa mai ales la maturitatea copiilor. Atunci culegem roadele, atunci copiii ne multumesc sau ne osandesc dupa felul cum am inteles calitatea noastra de parinti. Dar mai ales iubirea noastra se verifica cand ne casatorim copiii. Pana la acest prag nu ne dam seama daca iubirea noastra este iubire sau egoism.

In acest sens, cand devenim socri avem un comportament partinitor fata de copiii nostri naturali. Suntem ingrijorati ba sa nu raceasca, ba sa nu oboseasca peste masura: urmarim cum sunt menajati sau neglijati de sotii sau sotiile lor; ni se pare ca ginerii sau nurorile sunt duri, neintelegatori, ironici, fara respect, ca le lipseste buna cuviinta, etc. Toate acestea si inca mai mult decat acestea, nu lasa pe socrii sa poata deveni parinti adevarati. Tocmai dragostea lor este aceea care se stramteaza, se stranguleaza, se asfixiaza, ceea ce ii face falsi, conspiratori, subversivi. Astfel ei nu se pot apropia de gineri sau nurori, pe care copiii lor i au adus in casa ca sa fie parteneri sinceri, iubitori pentru toata viata. Parintii cad victima unei amare gelozii, caci fiii lor se pare ca au transferat iubirea lor filiala spre cei straini.

Daca citim cu respect cartea "Rut" suntem nevoiti a admira tocmai ceea ce lipseste din atmosfera viciata amintita. Noemi a cuprins in inima ei pe Rut, sotia fiului sau ramasa vaduva; ea de alt neam fiind si cu toate acestea a iubit o ca pe copilul ei, si a primit in bratele sale pruncul norei nu de la fiul sau, ci de la Booz, cu care s-a casatorit. Pe acest fiu la numit Obed, care a devenit bunicul imparatului David. Iubirea lui Noemi, fata de nora sa, Rut, a devenit puternica, pilda pentru toti care sunt chemati a fi daruiti de Dumnezeu cu gineri si nurori (Rut 3,4).

Astfel, daca fiul natural se lasa leganat si ametit de aceasta afectiune partinitoare si falsa, intre tinerii soti se macina unitatea, se atenueaza si dragostea; dispare si solidaritatea, un trist fenomen care cuprinde toate familiile inrudite. Daca se opune, mare prapastie se sapa intre tineri si parinti, ceea ce devine un nou izvor de tulburari interminabile, toate acestea in detrimentul tinerei familii a carei fericire au visat o cu ardoare parintii din ambele parti.

In al doilea rand, pot aparea in viata si alte acuze ale nemultumirilor si ale nefericirii sotilor tineri. Tensiuni intre cuscrii, de provenienta veche, cronica, din pricina careia ei nici n ar accepta. Pun intrebarea: Cum vor putea acesti parinti sa colaboreze la intocmirea unei vieti fericite pentru copiii lor? Si cum vor putea rezista copiii la toate multumirile generate de ura parintilor? O serie intreaga de anomalii se desfasoara din aceste situatii. Tinerii soti, ori vor fi scosi din casele parintilor ori se agraveaza intre dansii raporturile, ajungand a si interzice unul altuia de a mai avea contacte cu parintii lor naturali. Neintelegerile intre cuscrii creeaza in familia tanara un nefericit climat, izvor de nesfarsite explozii, ducand prin aceasta si prin violente la divort. Parintii, desi si au iubit copiii, dovedind aceasta prin atatea jertfe, au devenit autorii morali ai divortului. Diverse patimi ale parintilor indreptate direct spre fiii lor, s au transformat in arme de lupta intre cuscrii. Cultul de casta ne permite apropieri sincere intre parti, cu atat mai putin colaboratori, spre folosul copiilor. Fiecare se scoate in evidenta pe sine, intunecand pe celalalt, pentru a si afirma propria dinastie, afirmand ca fiul lor, dupa educatia primita in familie, vlastar al unui neam de elita nu merita o astfel de alianta, cu oameni de o asemenea factura. Acest trist fenomen se observa si in familiile intelectualilor.

In alta ordine de idei, Taina spovedaniei pune la dispozitia preotului duhovnicesc aproape intreg materialul de care are nevoie, adica nenumaratele aspecte ale problemei concretizate in acte, in fapte, in cuvinte, ceea ce poate primi si intelege crestinul, etc. Scaunul spovedaniei nu-si indeplineste scopul instaurand o pace asa cum stiu oamenii s-o faca. Numai pacea Domnului Iisus, pacea nu precum o da lumea, ci precum Hristos o da, aceasta nu ramane in restanta care-i pastreaza scantei acoperite de cenusa.

Asadar, comunicarea permanenta, increderea unul pentru celalalt, credinta crestina, apropierea de Biserica, respectul pentru parinti, nasterea de prunci, nu in ultimul rand. dragostea, sunt elementele esentiale care trebuie sa stea la fundamentul familiei crestine tinere.

Dumnezeu sa binecuvanteze familiile tinere crestine!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
  Publicat in : Morala
• Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
  Publicat in : Credinta