Hristos in voi este bogatia slavei si a nadejdii
Sfantul Pavel, Apostolul Neamurilor, scriind Colosenilor, le spune: "Taina cea din veac ascunsa de multe generatii, acum este descoperita Sfintilor Sai, carora a voit Dumnezeu de a le face cunoscuta bogatia slavei acestei taine intre neamuri, care este Hristos Cel dintru voi, nadejdea slavei” (126-27).
Intr-adevar, prin Nasterea lui Iisus Hristos si ca Fiu al Omului, s-a facut cunoscut intregii omeniri „bogatia slavei” ceresti, prin care noi ca oameni putem avea „nadejdea slavei”.
Pana la aceasta revelatie dumnezeiasca noi pierdusem pe Dumnezeu și Raiul cu toate comorile supranaturale. „Imaginea lui Dumnezeu”, spune Sfantul Irineu, „nu mai era cu noi, nu mai aveam lumina slavei Sale in noi, splendorile luminii nu mai straluceau peste noi” (Adversus Haeresius, IV, 20). Asa precum a spus si Clement Alexandrinul, „Hristos este insasi lumina, El este soarele sufletului si El este invatatorul cel din launtrul nostru” (Stromate VI, 61-3).
Si, intr-adevar, mare este taina credintei celei bune. Fost-a Dumnezeu aratat in trup, indreptatit in Duh, vazut de ingeri, propovaduit intre neamuri, crezut in lume, inaltat intru slava (I Timotei 3:15-16). Si ca un Dumnezeu al tuturor timpurilor, incredinteaza pe ucenicii Sai de totdeauna, „Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” (Matei 28:20).
Iar „nadejdea slavei”, precum spune Sfantul Grigore de Nazianz, „e calea unei pregatiri de a ne reintoarce in Raiul cel ceresc” (Omilie Catehetica, P.G., 35 892-93). E speranta care ne insufleteste pe noi oamenii de a dobandi aceasta bogatie a slavei lui Dumnezeu. Pentru care, Sfantul Pavel, in marea sa chemare de Apostol, spune: „Ma ostenesc luptandu-ma ca pe tot omul sa-l infatisez desavarsit intru Iisus Hristos” (Coloseni 1:28).
La aceasta divina chemare apostolica, prin veacuri, suntem angajati toti slujitorii Bisericii, de a face cunoscut crestinilor si tuturor oamenilor, „bogatia slavei lui Dumnezeu si nadejdea slavei”, ca fiecare din noi sa ajungem sa fim desavarsiti intru Iisus Hristos. Si asa fiecare sa dobandim de la insusi Dumnezeu vistieriile acestor daruri mari ale Harurilor daruite noua de Parintele ceresc.
Rugaciunea Sfantului Ioan Scararul sa fie rugamintea noastra a tuturor: „Doamne, nimic nu cer pe pamant decat de a nu ma desparti de Tine. Altii doresc bogatii si glorii pamantesti, eu nu doresc decat a ma uni cu Tine si a pune intru Tine nadejdea in bogatia slavei lui Hristos Domnul”.
In vreme ce un alt mare sfant de la sfarsitul mileniului intai, Sfantul Simeon Noul Teolog, cu „lacrimi de bucurie si de fericire”, intelege darurile ce le-a primit de la Bunul Dumnezeu. „Eu plang, eu sunt patruns de mahnire, cand lumina straluceste in mine, caci eu vad fericirea mea si ce eu am dobandit unde eu sunt, ce fel de lume eu traiesc inlauntru, ce muritoare lume, ce muritor eu insumi sunt; iar acum sunt plin de bucurie, de fericire, cand eu inteleg ce daruri Dumnezeu a revarsat asupra mea, ce glorie, eu vazandu-ma pe mine acum un inger al Domnului, desavarsit impodobit cu un vestmant nematerial, de aceea cu astfel de bucurie aprind iubirea catre Datatorul, ca Unul care m-a schimbat pe mine” (Imnul Dumnezeiestii iubiri, Imnul 13, pag.44).
Iata ce usa cereasca de daruri ne-a deschis noua tuturor „bogatia slavei lui Hristos Domnul”, fiecare dintre noi avand ca ajutor, in a dobandi fericirea divina, „nadejdea slavei”. Ceea ce se cere noua tuturor e ca sa cautam sa avem pe Dumnezeu in noi - Deus in nobis - caci El pentru aceasta a venit pe lume, ca sa ne faca pe noi demni de toate darurile Sale ceresti.
Fr. Dr. VASILE VASILACHE
Arhimandrit Mitrofor
1 Octombrie 1997
New York
(text trimis de doamna Ileana Nace din Boston, S.U.A., publicat in Calendarul Credinta din 1997)
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.