Sfantul Atanasie, in „Contra Elinilor”, afirma ca fiintele rationale, cand pierd harul datator de viata a lui Dumnezeu nascocesc (dupa chipul lor intunecat) idoli falsi ai existentei si ratiunii vietii avand drept garant sau scop acoperirea si mascarea „nefiintei”. Aceste proiectii false nu sunt altceva decat desfigurari ale fiintei si ratiunii ei de a fi.

Bineinteles, omul nu mai crede astazi intr-o creatie indumnezeitoare (nu mai aduleaza un idol) sau in institutii indumnezeitoare, dar slujirea si relatia lui naturala cu creatia si realitatea sociala a luat o intorsatura complet diferita, creandu-si idoli ai existentei carora le inchina toata energia vietii, creatiei si darurilor. Mai mult, se identifica cu ei, depersonalizandu-si dorinta de viata si scopul firii proprii care sunt inghitite de nefiinta acestor idoli. „In consecinta, mediul lui natural si social, unde actioneaza si se misca, il vede neprietenos si dusmanos, plin de dificultati si dureri”, spune N.

Matsoukas. „Drept care, se extind ordinele egocentrice ale dominatiei. Asa, in realitate, el idolatrizeaza creatia si societatea, incercand sa uzurpe fiecare putere favorabila si sa respinga orice influenta nefavorabila.

Idolatria este rezultatul inrobirii omului, al mediului personal si social, in special, incetarii asemanarii lui cu Dumnezeu.” De exemplu, cum ar putea sa explice cineva caracterul cultului personalitatii in cadrul politic si social al culturii de astazi? Doar ca idolatrie nedeslusita si stilata. Sa analizam numai „cultul” marilor vedete, asa zisele „staruri”, care, cu toate viciile lor, au un impact urias asupra mentalitatii tineretului crestin, cu toate viciile lor. Durerea mare e faptul ca cinematograful, filmul, reprezinta arta de a fugi de realitate, au dexteritatea de a evita constiinta si chinul ei, si de a te refugia in vis si iluzie18, care nu au fiinta, intocmai ca fantasma. Filmul a devenit astazi o „religie”, un cult imbracat cu valente religioase si creator de mentalitati.

Astfel, astazi, omul idolatrizeaza mai mult idolul sinelui (egoului) sau idolul sinelui proiectat in altii, iar cand spunem „omul de astazi” intelegem, in principal, omul „cultural”, „intelectual”, cu ispita „originalitatii” lui, lipsit de constiinta de sine. Cu toate acestea, omul de astazi refuza sa-si cunoasca adevarata fata a ego-ului. El contesta, respinge sau musamalizeaza realitatea despre sine, a constiintei lui bolnave, idolatre, proiectandu-si in planul constiintei idolii exteriori ai existentei. Constiinta de sine fiind impatimita, omul este chinuit de antinomia durerii si placeri; dus in pragul deznadejdii, nu are incredere acum nici macar in sine. Nu are incredere in oameni, ii este frica de ei, comunica tot mai greu sau comunica impersonal: filme, muzica ori computer, adica intr-un dialog impersonal cu sine. Se teme tot mai mult si iubeste tot mai putin. Si, in consecinta, omul este tot mai idolatru. „Idolatria de astazi prezinta o hipertrofiere a spatiului interior, in timp ce spatiul din afara si-a schimbat numai imbracamintea mitica inlocuind-o cu cea stiintifica si ideologica”. Cel ce doreste sa analizeze aceste succese ale unei asemenea idolatrii se complica intrucat ea este foarte „rafinata”, cu infatisari de „bine” si „virtute”, duhul lor fiind foarte „inselator”. Cel care va intreprinde acest demers trebuie sa fie intarit in discernamant profetic, altfel se va incurca in plasa tesuta cu atata migala de idolii existentei. De cealalta parte, cel ce este idolatru, sau mai bine spus se inchina in fata acestor idoli ai existentei, nu are puterea si clarviziunea sa inteleaga ca se supune unei tiranii, pentru ca devotamentul lui pentru idoli este de la sine inteles, dupa cum e insasi viata lui. Victoria impotriva oricarui fel de idolatrie nu se realizeaza prin simple sugestii ale imperativului moral sau printr-o simpla cateheza moralizatoare, ci numai prin desavarsirea creatoare a asemanarii cu Dumnezeu. Omul idolatru de astazi trebuie sa-si descopere ontologia lui iconica: sa devina „chip” in Hristos. „Sa redam chipului ceea ce este "dupa chipul" lui Dumnezeu”, scrie Sfantul Grigore Teologul.

Ierom. Dr. Teofan Mada

.