Dobândind lucruri şi stăpânindu-le, năzuim spre tihna lăuntrică, însă adeseori dobândim nelinişte, agitaţie şi chin al duhului. Peste tot sunt oameni care în calea lor cumpără aproape tot ce pot şi îşi pierd capul când văd cuvântul „lichidare de stoc" sau „reduceri". Ei se aruncă asupra lucrurilor vândute ieftin, iar acasă se miră singuri şi promit că niciodată nu o să se mai lase păcăliţi de tertipurile şi promisiunile linguşitoare ale comercianţilor (promoţii publicitare, cataloage cu recompense, bonusuri etc). Totul se repetă însă iar şi iar.
Lumea a fost cuprinsă de o epidemie de manie a shoppingului. Despre aceasta se scriu cărţi, se filmează filme, discută savanţii. Ce este aceasta? Impătimire păcătoasă? Deviaţie psihică?
Mania shoppingului este dorinţa irezistibilă şi neadecvată de a face cumpărături fără a ţine cont de necesităţile raţionale şi consecinţele reale. Aceasta este o dependenţă, în care cumpărăturile devin un mod de odihnă, de distracţie, şi chiar un sens al vieţii. Inainte de a face cumpărătura, capacitatea de a gândi sănătos şi raţional se micşorează simţitor, în schimb creşte tensiunea în zonele cerebrale care răspund de emoţii. Dacă patima nu este satisfăcută, dispoziţia sufletească şi felul cum se simte omul se înrăutăţesc, mergând până la depresie.
Omul dependent achiziţionează în mod sistematic altceva decât trebuie, şi conştientizează asta prea rapid ca să apuce să se bucure de lucrurile respective şi prea lent ca să le mai poată da înapoi. El face gesturi impulsive, motivat de „grandioasa lichidare de stocuri, care se termină mâine" sau de „reducerile uriaşe şi de excelenta şansă de a economisi". Maniacul shoppingului foloseşte mai des carduri de credit decât bani lichizi.
Această împătimire se dezvoltă cu precădere (92%) la femei, din cauza sentimentului de singurătate şi de pustietate lăuntrică, a nesatisfacutei necesităţi de siguranţă, recunoaştere şi dragoste. Inclinaţia spre shoppingul nechibzuit este stimulată de dereglările hormonale ale ciclului menstrual şi de destrămarea relaţiilor intime. Pentru a se distrage de la probleme şi a-şi îmbunătăţi dispoziţia sufletească, femeile nemulţumite de felul cum arată şi de lipsa atenţiei masculine aruncă cu banii în stânga şi în dreapta. Totuşi, încântarea produsă de cumpărături este înlocuită de gemete şi văitături atunci când femeia realizează că a cheltuit nechibzuit. Cei ce s-au lăsat pradă ispitei înţeleg cu amărăciune că au cumpărat lucruri de prisos.
„Deosebit de uşor muşcă această momeală femeile", era convins părintele Paisie Aghioritul. „Diavolul le răpeşte inimile cu ajutorul a tot ce e lumesc, colorat, strălucitor.
Dacă femeii îi trebuie o farfurie, se va strădui să găsească o farfurie cu floricele - de parcă fără floricele pe farfurie o să i se acrească ciorba!"
Dorinţa lumească de a împodobi casa, de a crea confort, nu este păcătoasă în sine, dar ea nu trebuie să întunece principalul şi să ne depărteze de Dumnezeu, căci „locul sfânt nu rămâne gol"1!
Adeseori, tendinţa de a cheltui banii în acest fel se combină cu tulburări psihice (50%) şi cu alte dependenţe (45,8%), inclusiv cu alcoolismul (20%) şi cu supraalimentarea (20,8%).
Bărbaţii care suferă de mania shoppingului se întâlnesc mult mai rar. De regulă, şi aceştia sunt nemulţumiţi de cariera, de munca, de situaţia lor familială şi caută satisfacţie în cumpărături.
De ce sunt insă oamenii vulnerabili în faţa acestei manii? Ce îi motivează?
Una dintre principalele cauze ale dependenţei de cumpărături este insuficienţa atenţiei şi grijii primite în copilărie de la adulţi. Nedându-i copilului suficientă căldură şi tandreţe, părinţii, în mod conştient sau inconştient, în calitate de compensaţie îi deturnează atenţia spre noi jucării, distracţii, haine etc. Copilul sau adolescentul găseşte în aceste achiziţii un fel de protecţie psihologică. Treptat, această atitudine vicioasă se consolidează în conştient şi subconştient.
Patima lucrurilor este întotdeauna secundară. Ea camuflează disconfortul sufletesc şi problemele interioare: autocompătimirea, sentimentul confuziei şi singurătăţii, neajutorării, pasivităţii, laşităţii, vanităţii, lăcomiei etc.
După observaţiile psihologilor, sunt cumpărate nu atât lucruri de folosinţă personală, cât atribute ale puterii: respectul, atitudinea îndatoritoare, complimentele şi zâmbetele vânzătorilor, seturile cadou, sacoşele cu logotipul firmei ş.a.m.d. Este greu de rezistat linguşirii: „Vai, ce bine vi se potriveşte bluziţa asta!", „Ce bine arătaţi în ea! Aveţi o siluetă grozavă", „Ce elegantă sunteţi, de-a dreptul irezistibilă!"
„Trăiesc o senzaţie de reală fericire în urma faptului că mi se dă atenţie", îşi împărtăşea impresiile o femeie, „în urma faptului că vânzătorii depind de mine (mai exact, de cumpărăturile mele). Merg prin diverse buticuri ca să mă simt importantă şi necesară, ca să ascult complimente şi să simt atingerile tandre ale mâinilor vânzătorilor."
Beţi de iluzoria lor putere şi de linguşirile persoanelor interesate să-şi vândă marfa, maniacii shoppingului revin la magazin iar şi iar - şi de fiecare dată inima bate emoţionată, anticipând ori amintindu-şi bucuria (mai bine zis autoamăgirea, căci importanţă are nu ce impresie producem, ci ce suntem de fapt).
In timpul shoppingului sunt produse în organism substanţe biologic active - adrenalină şi serotonină. Imaginativă: omul trăieşte o bucurie furtunoasă văzând cu câtă grijă vânzătorul împachetează în sacoşa cu logotipul de firmă al magazinului cumpărătura îndelung aşteptată sau aleasă pe neaşteptate. Se creează iluzia că odată cu lucrul nou (chiar dacă acesta este o bagatelă) viaţa se va schimba în bine. Euforia e însă efemeră, şi în scurtă vreme e necesară o nouă „doză de fericire". Omul se duce iarăşi la magazin.
Gândurile, voinţa şi energia orientate spre atingerea unor scopuri pur pământeşti ne depărtează de Dumnezeu.
Shoppingul - „lăsarea de sânge" din buzunar - înlătură depresia şi anxietatea, ridică nivelul respectului de sine şi încrederii în sine. Cumpărând ce vrei, nu ce ţi s-a zis, ce ţi s-a recomandat sau ce trebuie cu adevărat, maniacul shoppingului se simte „călare pe situaţie", stăpân. Aruncându-se la lucruri ieftine în ideea că „las' să fie", el se simte mai de succes şi mai inteligent decât alţii, ceea ce dă naştere aroganţei. Aşa se creează iluzia libertăţii de cumpărături şi a controlului asupra propriei vieţi.
Tendinţa neînfrânată de a face cumpărături duce la aceea că de dragul „marşurilor forţate" prin magazine sunt golite conturile bancare, se topesc economiile, sunt dispreţuite interesele familiei şi cresc datorii enorme. Falimentul - pe deasupra, organizat cu propriile mâini -duce la prăbuşiri nervoase. Casa celui ce suferă de mania shoppingului aminteşte de un depozit unde sunt păstrate tot felul de lucruri ale căror etichete n-au fost tăiate, care n-au fost folosite măcar o dată, care adună praf pe rafturi, pe umeraşe şi prin mansarde.
De cumpărătorii obişnuiţi maniacul shoppingului se deosebeşte prin înclinaţia de a cheltui necugetat. El se duce la magazin după detergent şi se întoarce cu o vază de flori, cu un ursuleţ de pluş şi cu un set de vederi pentru copii - dar fără detergent!
Cercetătorii de peste hotare propun patru criterii de diagnostic al dependenţei de shopping:
- impulsurile frecvente, obsesive, de a cumpăra ceva;
- sunt făcute în mod regulat cumpărături ce depăşesc posibilităţile materiale ale persoanei respective şi care ocupă mult mai mult timp decât era plănuit;
- atracţia e însoţită de un stres distrugător, exprimat pregnant, devine un obstacol serios în viaţa de zi cu zi şi în activitatea profesională, duce la probleme juridice sau financiare (de exemplu, la datorii şi chiar la faliment).
Aşadar, simptomele maniei shoppingului:
- tendinţa de a pleca la cumpărături se accentuează sub influenţa mâniei, nemulţumirii, iritării, mâhnirii şi
plictiselii;
- călcând pragul magazinului, omul simte un elan sufletesc neobişnuit şi un influx de forţe fizice;
- dacă trece multă vreme fără ca omul să apuce să treacă pe la magazin i se strică dispoziţia sufletească, se instalează apatia, senzaţia că e „zdrobit" şi sentimentul supărător că ziua a trecut în zadar;
- în timpul liber şi la muncă pe om îl „trage aţa" în centre comerciale, capul îi este plin de gânduri la achiziţiile pe care urmează să le facă;
- pornirea de a face cumpărătura este atât de puternică, încât se pierd autocontrolul şi capacitatea de a alege marfa în mod raţional;
- lipsa controlului asupra cheltuielilor (omul nu ştie pe ce şi unde s-au dus toţi banii);
- după cumpărături omul este răscolit de dezamăgire şi supărare, dându-şi seama ce lucruri proaste a cumpărat şi că a dat banii degeaba;
- obişnuinţa de a irosi banii este criticată de cei apropiaţi, drept care apar certuri în familie şi cu prietenii.
Savanţii îi împart pe maniacii shoppingului în patru tipuri fundamentale: fanatici, afaceriştii, emoţionali şi indiferenţi. Fanaticii se „abonează", literalmente, la magazine, discută ore întregi despre modă, sunt la curent cu toate noutăţile şi curentele modei, se uită cu neprefăcută curiozitate la revistele şi site-urile corespunzătoare. Afaceriştii caută câştiguri de pe urma timpului cheltuit prin magazine, adoră lichidările de stoc şi ofertele de tipul „două la preţ de unul". Emoţionalii cumpără lucruri sub influenţa emoţiilor şi trăirilor de moment, după dispoziţia sufletească. Indiferenţilor le place procesul, în sine, de umblat prin magazine: se plimbă melancolici printre standuri, se uită la vitrine cu exponate ţipătoare, citesc firmele care sar în ochi etc.
Se înţelege că mania shoppingului aduce colosale daune vieţii duhovniceşti, personale şi familiale. în cartea Teologia morală pentru mireni, editată la începutul secolului al XX-lea, sunt condamnate „cheltuielile care îl împovărează pe soţ". Unele soţii iau bani adesea şi pe furiş de la soţii lor, umblă prin magazine, intră în datorii, de parcă de plătit plătesc nişte străini, nu propriii soţi.
După părerea părintelui Paisie Aghioritul, dorinţa excesivă de a avea un lucru frumos prezintă riscul ca inima să fie furată cu totul de frumuseţea respectivă: „De pildă, trecând pe lângă o casă vezi ornamente luxoase, marmură, finisaje, admiri pietrele şi cărămizile, şi îţi laşi acolo inima, sau vezi la magazin o ramă de ochelari frumoasă şi doreşti s-o cumperi. Dacă n-o cumperi, îţi laşi inima în magazinul acela, iar dacă o cumperi şi o porţi, inima ta va fi pusă în acea ramă şi lipită de ea... Şi cum să-ţi mai vii în fire dacă inima ta este risipită prin dulăpioare şi farfurii ? Nu mai ai inimă, ai doar o bucată de carne: muşchiul cardiac, care ticăie în piept ca un ceas. Iar acest lucru mecanic al inimii ajunge doar ca să-ţi târâi picioarele, fiindcă puţin din inimă se duce pe una, încă puţin - pe alta, şi pentru Hristos nu mai rămâne nimic."
Cum se poate scăpa de mania shoppingului ?
O bună profilaxie constă în abilitatea de a controla cheltuielile. Ţineţi o contabilitate casnică strictă. Notaţi în mod regulat cheltuielile (când, pe ce şi cât), şi la sfârşitul lunii calculaţi suma totală. Poate că amintirea felului cum aţi irosit bănuţii strânşi cu sudoarea frunţii vă va servi drept duş rece şi vă va feri de ispitele ademenitoare ale următoarei lichidări de stocuri. Păstrând bonurile, veţi evalua mai uşor situaţia reală a cheltuielilor şi veţi înţelege mai uşor ce măsuri aveţi de luat.
Nu degeaba se spune în Biblie: Cu femeia rea bună este pecetea, şi unde sunt multe mâini încuie. Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le (Sir. 42, 8-9).
Iar pe femei Biserica le sfătuieşte să fie econoame în gospodărie: „Femeie creştină! Nu-ţi împovăra soţul cu cheltuieli de prisos. Mai bine economiseşte din ceea ce este alocat deja pentru cheltuieli şi dă aceşti bani soţului tău. Atunci va fi înlăturată o mare pricină de ceartă în familie."
„Inventarizaţi-vă" în mod regulat valorile materiale. Informaţia proaspătă cu privire la starea de lucruri ajută la transformarea impulsivului şi inconştientului „vreau să cumpăr" în fermul şi conştientul „nu o să cumpăr". Inainte de a face cumpărătura imaginaţi-vă clar şi detaliat că aveţi deja, de multă vreme, lucrul respectiv. Ce intenţionaţi să faceţi cu el? Lucrul acesta îl face câteodată pe om să-şi vină în fire.
Alcătuiţi din vreme lista cumpărăturilor necesare şi nu vă abateţi de la ea. Chiar dacă marfa este pe lista celor indispensabile, nu apucaţi primul lucru care vă cade sub mână, ci mai întâi comparaţi designul şi preţul mărfurilor analoge. Tăiaţi imediat gândurile viclene că ar trebui să mai cumpăraţi ceva (poşetuţă, curea, pantofi ş.a.m.d.).
Nu achiziţionaţi lucruri scumpe spontan, la prima vedere, fără sfatul şi, când este cazul, acordul celor apropiaţi.
Un „leac" de nădejde pentru „crizele" de shopping este o prietenă econoamă, care se pricepe la numărat banii. Cu mintea ei lucidă şi practică, aceasta vă va opri de la cumpărăturile inutile.
Reducerile şi lichidările de stoc nu constituie un motiv pentru a vă goli buzunarul. Cu preţ redus nu înseamnă necesar. Există probabilitatea să fie vorba de o marfă proastă, care altfel nu se vinde, şi care nu vă va trebui vreodată.
In Occident, maniacii shoppingului sunt ajutaţi în mod activ de psihologi. Pentru manifestarea emoţiilor ascunse şi a sentimentelor nerostite se foloseşte terapia orientată corporal (lucrul cu culoarea, cu muzica, cu mişcările). Interesantă este şi experienţa împărtăşită de societăţile „shoppingomanilor anonimi" de la noi şi de peste hotare. Acestea sunt grupe de voluntari care au învins dependenţa şi îi ajută, la rândul lor, pe alţii să scape de ea. Amănunte despre activitatea lor pot fi aflate pe site-urile de Internet. Psihologii le recomandă shoppingomanilor să renunţe la cârduri (în special la cele de credit) şi să plătească întotdeauna cu bani peşin, ca să simtă mai bine legătura dintre cheltuirea banilor şi dobândirea lucrului. Mai bine să ieşiţi din casă cu sume mici - atunci nu veţi cheltui prea mult deodată.
Acum, câteva cuvinte despre terapia duhovnicească. Din punct de vedere ortodox, mania shoppingului e un amestec monstruos între iubirea de argint şi slava deşartă.
Patimile hrănesc dependenţa, şi atâta timp cât ele sunt vii nu vom reuşi să ne înfrânăm. Ca atare, toate forţele trebuie dedicate luptei cu ele: studierii Sfintei Scripturi şi scrierilor patristice, pocăinţei, rugăciunii osârdnice, facerii de milostenie ş.a.m.d. Călăuziţi-vă după cuvintele Apostolului Pavel: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu darnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de râu, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună (II Cor. 9,6-7).
Organizaţiile filantropice seculare şi bisericeşti primesc cu bucurie lucruri de la populaţie în folosul săracilor, sinistraţilor, celor lipsiţi de adăpost. După o epurare capitală a „vistieriilor patriei" viaţa se umple de noi evenimente, interese, valori, iar locuinţa devine mai liberă, mai spaţioasă, mai confortabilă!
Ava Dorotei ne învaţă să păzim curăţia conştiinţei faţă de Dumnezeu, de aproapele şi de lucrurile care ne înconjoară, respectiv de natură. Conştiinţa ne îndeamnă să fim grijulii, să păstrăm lucrurile, pe cât se poate, în stare bună, să dispunem de ele raţional, nelăsându-ne înrobiţi de ele. Sfântul dă nişte exemple grăitoare. Cineva s-ar putea mulţumi cu o pernă obişnuită, dar caută aşternut luxos; altul, din slavă deşartă sau trândăvire (akedie), vrea o haină nouă şi mai frumoasă; un al treilea trage cu ochiul, invidios, la aproapele său şi se tânguieşte: „De ce el are şi eu nu?" Toate acestea sunt, de asemenea, împotriva conştiinţei.
Dacă ştiţi că aveţi o slăbiciune în ce priveşte cumpărăturile, planificaţi-vă cu grijă săvârşirea lor, oricât de banale şi insignificante vi s-ar părea. Ţineţi minte vorba veche şi înţeleaptă: „Diavolul e în mărunţişuri", şi adeseori ne prinde tot cu mărunţişuri.
De aceea, chemaţi în ajutor harul Sfântului Duh: „Impărate Ceresc, Mângâietorule, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor si Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre." Cereţi şi cu cuvintele voastre, ca Domnul să binecuvânteze şi să îndrepteze intenţiile şi eforturile voastre spre bine, să vă păzească inima şi ochii de cele deşarte şi pierzătoare.
1 Acest proverb rusesc are sensul că acolo de unde a plecat harul vin negreşit puterile întunericului (n. tr.).
KONSTANTIN V. ZORIN
CE NE ÎMPIEDICA SĂ FIM CU DUMNEZEU, Editura Sophia
Cumpara cartea "CE NE ÎMPIEDICA SĂ FIM CU DUMNEZEU"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.