
Ȋn drumul său înapoi de la războiul troian spre Itaca, Ulyse, bărbatul Penelopei și părintele lui Telemac, poposeşte pe insula frumoasei și fermecătoarei nimfe Calypso. Ispitele frumuseții zeiței, ale paradisului luxuriant al insulei, horticultura edenică și exotică, promisiunea nemuririi sufletului, toate acestea nu-l înduplecă însă pe Ulyse să se stabilească în acea “diasporă” confortabilă, să se simtă fericit în acel exil epicurian al plăcerilor, să trăiască mulțumit doar cu pâinea materialistă cea de toate zilele. Ulyse priveşte îndelung, nostalgic şi îngândurat la orizont, dincolo de apele mării primejdioase care îl despart de ţinutul său natal, de locul de unde a plecat, de adevăratul său rost și menire în acea lume a copilăriei, lume poate mai săracă şi mai nevoiaşă decât cea în care poposise la capătul lungii sale odisee. Deși ajunsese să-și împlinească toate visele pământești, Ulyse se simte totuși profund legat sufleteşte de tărâmul în care s-a născut şi dorește să se întoarcă acasă.
Un creştin însă se află într-o diasporă spirituală oriunde s-ar întâmpla să trăiască în această lume. El este doar în trecere prin patria pământească vremelnică spre patria sa eternă care este în ceruri. Cetățenia veșnică a creștinului este cea a raiului. Nu a dobândit încă o astfel de cetățenie, dar creștinul adevărat este acum în starea de neîncetată priveghe, de așteptare și de escatologică anticipare a Împărăției lui Dumnezeu.
Cartea de eseuri „Împărăția Cuvântului” este un jurnal spiritual despre condiția omului într-o lume desacralizată care și-a pierdut credința și speranța în promisiunile lui Iisus cu privire la împărăția lui Dumnezeu care va să vină.
Marin Mihalache
Chicago, USA
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.