Recenzie - Preot Ilie Moldovan, In Hristos si in Biserica: iubirea euharistica generatoare de viata si destin romanesc, Colectia Logos si Symbol, Seria Ethnos, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2011, 395 pagini…

Inainte de a trece la recenzia propriu-zisa, voi face o mica evocare si omagiere a Parintelui Profesor Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Andrei Saguna” din Sibiu care, in mintea si in inima mea personalitatea preacucerniciei sale se contureaza si se identifica prin cateva trasaturi si calitati distincte, si anume: in primul rand prin maturitatea si bogata experienta sau intelepciune pastorala si duhovniceasca, prin atasamentul sau fata de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sau de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; dupa aceea prin tenacitatea si perseverenta lui, prin dispozitia pe care o avea spre intensificarea eforturilor in vederea rezolvarii unei probleme, atunci cand situatia o cerea; prin cultura teologica si nu numai cu care era inzestrat datorita muncii si tenacitatii sfintiei sale – deoarece a fost un autodidact innascut si foarte consecvent cu el de-a lungul intregii vieti; prin luciditatea si spiritul critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma prin spiritul sau de disciplina, in primul rand cu propria lui persoana, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte concis, coerent dar si consistent in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii!. De asemenea, a mai avut si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile eterne ale spiritualitatii noastre romanesti si ortodoxe!.

In ultima vreme a ajuns la o varsta, respectabila si venerabila, la care probabil, s-a gandit tot mai mult la ce a fost in urma, facandu-si tot felul de bilanturi, cu gandul si intentia de a-si incheia activitatea, didactica, pastoral si apologetic – misionara, insa, atat eu personal i-am sugerat si l-am incurajat permanent, cat si multi alti cunoscuti, ucenici si admiratori, sa nu renunte definitiv, la toate aspectele activitatii sale care a fost, intotdeauna, foarte folositoare multor oameni – studenti, tineri, slujitori ai altarelor sau credinciosi ai Bisericii noastre dreptmaritoare, insa constatam acum cu totii ca momentele si perioadele de suferinta din ultimii ani au invins, in cele din urma!.

Cugetand la activitatea si la personalitatea preacucerniciei sale, care este foarte bine conturata si cat se poate de autentica si de fireasca, ma gandesc la darul omului providential cu care l-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!.

M-as bucura sa stiu ca atat contemporanii cat si posteritatea ii vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce este si inseamna (sau ar trebui sa insemne) in constiinta si in memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefacatorii si inaintasii nostri dar incerc, totusi, sa–mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele sau va fi pronuntat cu veneratie si respect, pentru tot binele pe care l-a facut atator oameni si care fapte sunt consemnate de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba parte; rugaciuni carora ma alatur si eu, dorind din toata inima ca Dumnezeu sa il ierte si sa-l odihneasca, sa-l numere cu dreptii, in Imparatia Sa cea Cereasca, Sfanta si Vesnica!.

In alta ordine de idei, revenind la recenzia propriu-zisa, voi remarca si sustine ca aceasta carte se constituie ca al treilea volum din seria„Teologia iubirii” a Parintelui Profesor Ilie Moldovan („In Hristos si in Biserica”, vol. I: Iubirea –Taina casatoriei si vol. II: Adevarul si frumusetea casatoriei, Alba Iulia, 1996, 254 p., respectiv 256 p.) In Cuvantul inainte ni se spune ca mesajul cel mai important al cartii se adreseaza „fiilor neamului romanesc”, vizand „o aprofundare teologica a iubirii divin-umane, care nu poate fi decat euharistica” (p. 5 si 8-9).

Prima parte a cartii integreaza metoda abordata de autor in studiul etnologiei contemporane. Sunt depasite rand pe rand orientarile naturaliste, pozitiviste si empiriste, ca si cele idealiste, axiologice si voluntariste, pentru a fi promovata o viziune transcedentala in definirea etnicului. Relevanta este perspectiva spiritualitatii ortodoxe, cea care are in vedere viziunea dualista asupra etnicitatii: pe de o parte, degradarea naturii etnicului prin caderea in pacat, iar pe de alta parte, restaurarea vietii etnice, innoirea ei prin lucrarea rascumparatoare si transfiguratoare a Mantuitorului Iisus Hristos. „Spiritualitatea unui neam – subliniaza autorul– se descopera prin modul in care acesta e inradacinat in propriul sau Model transcendent, inepuizabila sursa a darurilor cu care este inzestrat in istorie” (p. 29). Drept urmare, identitatea noastra umana nu este doar un fapt natural, ci si unul spiritual, iar a apartine unui neam inseamna a indeplini o vocatie, a-ti asuma destinul unei spiritualitati care il defineste.

Partea a doua releva semnificatia si implicatiile liturgice ale Modelului divin transcendent in revelarea iubirii supreme. Aici descoperim cele mai originale ganduri ale Parintelui Profesor Ilie Moldovan, cel care a aprofundat problema etnogenezei romanesti de-a lungul intregii sale vieti. Teza sa finala cuprinde urmatorul scenariu: etnogeneza romanilor coincide cu nasterea „din apa si din duh” a unui popor. Poporul roman a cunoscut o „cincizecime etnica”, in sensul in care, in ziua Cincizecimii, la Ierusalim se gaseau si „romani in treacat” (FA 2, 7-8). In opinia autorului, exista o identitate deplina intre limba pe care asa-zisii „romani in treacat” o vorbeau in mod curent (latina vulgara) si limba pe care o auzeau, comunicata de Insusi Duhul lui Dumnezeu. Aceasta nu este alta decat „limba Imparatiei lui Dumnezeu”,limba ce da marturie despre o noua realitate initiata de Duhul Sfant pe pamant si care va fi limba unui nou neam, un neam crestinesc. Evaluarea martiriului Sfintilor Montano si Maxima, precum si a marturiei lui Niceta de Remesiana, il duc pe Parintele Profesor Ilie Moldovan la precizarea unei identitati lingvistice intre termenii „romanus”si „christianus”, concluzia Domniei sale fiind aceea ca „a fi botezat” este tot una cu „a fi roman”,intrucat roman nu este decat cel care a primit botezul de foc al Duhului. Consecintele sunt deopotriva personale si comunitare. Pe de o parte, noi suntem mostenitori ai unui grai de origine divina, membrii ai unui neam ce se gaseste la o rascruce a istoriei; pe de alta parte, impartasindu-ne prin apartenenta la acest neam cu darurile Sfantului Duh, fiecare dintre noi suntem chemati sa raspundem imperativului propriului destin. Regasim astfel revalorificate consideratiile Sfantului Maxim Marturisitorul despre relatia indisolubila intre Liturghia euharistica, „liturghia launtrica” (a sufletului)si „liturghia cosmica”. Intr-o asemenea perspectiva trebuie intelese reflectiile despre„etnicitatea euharistica” sau „romanitatea liturgica”, anume faptul ca Duhul Sfant sfinteste prin Pogorarea Sa Cinstitele Daruri pentru ca Sangele lui Iisus Hristos sa treaca in „sangele nostru”, facandu-ne rude de sange ale Domnului – popor ales si sfant, deopotriva o comunitate eclesiala si etnica.

Partea a treia aprofundeaza functiile si implicatiile Modelului divin transcendent in generarea unei vieti si a unui destin romanesc. Sunt reluate aici bine-cunoscutele consideratii ale parintelui Ilie Moldovan despre„legea romaneasca”. Sunt analizate graiul romanesc, paradisul etnic romanesc si perpetuarea acestora prin intermediul unei „natalitati divine (sangele harismatic)” (p. 241 s.u.). Este, intr-un final, reliefata misiunea neamului romanesc de a marturisi pe Iisus Hristos liturgic si cosmic.

Partea a patra evidentiaza marturia cosmica a lui Iisus Hristos prin Duhul Sfant prin intermediul celor trei elemente mentionate in textul de la 1 In 5, 8: „Trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele”. De retinut ca toate aceste trei sunt elemente ce tin de Sfanta Euharistie si tot pe baza lor se constituie si „etnicitatea euharistica”. Printr-o analiza istorica, arheologica, agriculturala, folclorica si teologica, Parintele Profesor Ilie Moldovan extrage elementele definitorii ale unei „liturghii cosmice” in spatiul (stra)roman carpatic. Ultima parte a cartii este dedicata, intr-o alternanta de elemente optimiste si pesimiste, modului in care poate fi perpetuat si regenerat un neam prin intermediul castitatii adolescentei, dar si modul in care se poate atenta la existenta unui neam prin avort. (Cu aceeasi virulenta,deplin justificata de altfel, Parintele Ilie Moldovan atrage si aici atentia asupra aspectelor pe care le prezinta avortul: acesta este crima, atentat impotriva vietii si persoanei umane, este genocid, atentat impotriva neamului, si este si deicid, atentat impotriva Mantuitorului Iisus Hristos Insusi.)

Lecturarea ultimelor pagini ale cartii ne pun si in fata altor elemente nocive in existenta personala si etnica: literatura imorala, presa agresiva, imaginile indecente in teatru, cinematograf si televiziune. Incadrarea acestora in restul capitolelor, ca si ansamblul lucrarii, lasa impresia ca aceasta a ramas, intr-o anumita masura, neterminata. Cititorul trebuie sa tina insa cont de starea fizica in care Parintele Profesor Ilie Moldovan si-a redactat ultima lucrare. Se cuvine, mai degraba,sa salutam cu respect si admiratie marea putere de munca si tenacitatea de care a dat dovada pentru a-si duce la bun sfarsit, in conditii deosebit de grele, o lucrare la care domnia sa dupa cum le-a marturisit tuturor celor apropiati tine foarte mult. Intr-adevar, terminarea acestei carti aproape a coincis si cu plecarea la Domnul a Parintelui Profesor Ilie Moldovan. Astfel, el si-a implinit pe deplin vocatia si slujirea pe care a cerut-o neincetat de la fii neamului sau. In acest fel, Modelul transcendent divin pe care l-a preamarit prin cuvant si fapte, la amvon si la catedra, se va reflecta inca multa vreme de acum inainte in cei pe care i-a format si care raman sa se roage pe acest pamant romanesc pentru sufletul celui care a fost Parintele Profesor Ilie Moldovan.

Drd. Stelian Gombos

.

• Parintele Ilie Moldovan
  Publicat in : Religie