Astazi, 20.05.2014, la “Monumentul Aviatiei” din Fetesti, ANCMRR, Filiala Fetesti, organizaeaza o comemorare a pilotului militar si scriitorului DORU DAVIDOVICI. Se implinesc 25 de ani de cand Doru Davidovici a plecat la Ceruri, preluand comanda “Escadrilei din Ceruri”. Este o comemorare a tuturor pilotilor ce au constituit asa-numita “Escadila din cer”.

“Pilotii nu mor niciodata, ei decoleaza si nu se mai intorc”

Orice vis are tendinta de a se transforma in realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzatoare si indraznete visuri pe care le-a avut omul, inca de la inceputurile sale. Aceasta nazuinta a omului de a se avanta spre inalt, spre necunoscut, si-a gasit, de-a lungul existentei omenirii, o vie reflectare in mituri si legende. Cel mai reprezentativ ramane, totusi, acela al lui Icar, simbol al eroismului si jertfelor omului pentru infaptuirea zborului.

Astazi, acest simbol este recunoscut in pilot, in „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, nascut al vazduhului, caruia providenta i-a harazit „aripi de vultur” pentru a savarsi cel mai tainic si mistic ritual al cerului. Zburatorul este cel care cuprinde lumea din priviri si o „alinta” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care vede frumusetea si slava dumnezeirii, care simte sarutarea pistei ca un liman de liniste si fericire. El, omul acesta care se prinde in hora cu norii care-l insotesc, care sta la masa rotunda a cavalerilor aerului si soarbe din pocalul nemuririi cand soarta ii intinde paharul, care simte si traieste clipele vesniciei, nu-si cunoaste maretia.

In istoria Aviatiei Militare si a Aeronauticii romanesti, exista traditia conform careia toti eroii aerului sunt incorporati in Ceruri intr-o Escadrila. Aici ei nu fac altceva decat sa continue misiunea de aparare a spatiului aerian, asigurand securitatea aeriana a cetelor de ingeri. Astfel, pilotii din ceruri intra sub conducerea marelui strateg de osti ingeresti – Arhanghelul Mihail.

Legatura noastra cu eroii aerului nu se intrerupe odata cu plecarea acestora la ceruri, ci ea continua sa ramana vie in memoria noastra si avem datoria morala de a nu intrerupe acest fir al comunicarii. In acest sens, in memoria eroilor aerului, aviatorii ridica monumente, unde ei se aduna in anumite momente ale anului, franturi de amintiri din zborurile lor, comemoreaza si savarsesc slujbe religioase.

De altfel, fiecare mormant al unui erou al aerului poate deveni monument, pentru ca potrivit traditiei aviatorilor, acesta pe langa cruce mai are si o pala dintr-un avion, acesta fiind si semnul distinct ca acolo este inmormantat un pilot .

Asadar, “Escadrila din Ceruri” nu este altceva decat un strigat dupa lumina, e armonia cerului cu restul lumii, e simfonia muzicii eterne, o stare de spirit, putere si slabiciune in acelasi timp, trairea clipei vesniciei.Iarpilotul, eroul aerului, nu moare niciodata, el lasa in urma amintirea trairilor din necuprinsul Cerului.

Sunt 25 de ani de cand vocea pilotului, scriitorului si eroului aerului, DORU DAVIDOVICI, rasuna din bolta cereasca:
„Fara mine
pasarile cerului
nu vor mai dansa
tangoul lor ciudat
De foarte departe
eu le voi canta
dintr-un fluier de argint fermecat.”

In veci sa fii slavit, erou al aripilor romanesti!
Vesnica pomenire tuturor pilotilor „Escadrilei din cer”!

Doamne, ajuta!
Comandor (r) Stefan Popa

.