In Rai, omul se hranea doar cu verdeturi

In Rai, omul se hranea doar cu verdeturi Mareste imaginea.

„lată v-am dat tot pomul care are rod intr-insul, să vă fie spre mâncare” (Facerea 1,29). Dumnezeu nu a spus: „V-am dat peştii spre mâncare, v-am dat vitele, cele ce se târăsc, cele cu patru picioare. Căci nu pentru aceasta le-am creat” spune Scriptura. Insă prima legislaţie ne-a îngăduit să ne bucurăm de fructe, fiindcă eram socotiţi încă demni de Rai.

Care este însă pentru tine taina care se găseşte ascunsă dedesubt?

„Vouă, fiarelor şi zburătoarelor, vă dăruiesc, spune Scriptura, roadele şi verdeaţa ierbii, spre hrană vouă, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice ale pământului.” Cu toate acestea, vedem multe fiare sălbatice care nu se hrănesc cu fructe. Cu ce fel de fruct ar primi să se hrănească pantera? Sau ce fruct ar putea să-l hrănească pe leu?

Totuşi acestea, supuse legii firii, se hrăneau cu fructe. Dar când si-au schimbat felul de viată si au ieşit din hotarele care le-au fost menite după potop, văzând Dumnezeu că oamenii sunt lipsiţi de milă, le-a îngăduit să se bucure de toate. „Mâncaţi toate, precum roadele câmpului” (Facerea 9, 3). Prin această îngăduinţă, şi celelalte vieţuitoare au primit libertatea de a mânca orice.

Din acea vreme leul este mâncător de carne crudă, de atunci vulturii aşteaptă stârvurile. Fiindcă vulturii nu scrutau încă pământul în acele vremuri ale naşterii vieţuitoarelor.

Căci nici una dintre cele ce au primit raţiune sau au fost create de Dumnezeu nu murise încă pentru a ajunge hrană vulturilor. Nici firea nu era coruptă, pentru că era pe deplin înfloritoare; vânătorii nu prindeau animalele, căci vânătoarea încă nu era o îndeletnicire a oamenilor. Nici fiarele nu sfâşiau, pentru că nu erau încă mâncătoare de carne crudă. Vulturul are acum ofiu viul să crăiască din stârvuri, dar atunci încă nu existau leşuri, nici miasme, aşa că vulturii nu aveau o astfel de hrana, cu toţii trăiau după asemănarea lebedelor şi toţi păşteau iarbă pe pajişti. Adeseori îi vedem pe câini mâncând iarba, pentru a se tămădui, nu fiindcă aceasta ar fi hrana lor obişnuită, deoarece fiinţele lipsite de raţiune, printr-o anume neînvăţată învăţătură a firii, se îndreaptă către ceea ce le este de folos.

Se consideră că atunci si vieţuitoarele care mănâncă acum carne crudă erau de acest fel, cugetând că iarba este hrana lor şi neuneltind una împotriva alteia.

In acest chip era prima creaţie şi tot în acest tel va fi după cele de acum şi restaurarea ei. Omul se va întoarce la vechea lui alcătuire, lepădând răutatea, viaţa aceasta cu nenumăratele ei griji şi înrobirea sufletului faţa de cele ale vieţii. Când le va fi îndeplinit pe toate acestea, omul se va întoarce la acea viaţă paradiziacă liberă şi lipsită de robia patimilor cărnii, şi va trăi o viaţă în apropierea lui Dumnezeu şi în tovărăşia îngerilor.

Prin urmare, acestea fiind spuse, nu dorim să înlăturăm lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit pentru mâncare, ci să fericim acea vreme de mult apusă.

Şi, de vreme ce nu mai privim către pomul vieţii, nici nu ne mai slăvim cu frumuseţea aceluia, ne-am dăruit pentru desfătare măcelari şi brutari, tot soiul de dulciuri şi miresme, încât prin acestea ne mângâiem pentru izgonirea de acolo.

In acest fel şi bolnavilor, când sunt doborâţi de o suferinţă puternică şi nu pot lua parte Ia plăcerile obişnuite, medicii le aduc mângâiere prin mijlocirea aromelor şi a altora de acest fel.

De vreme ce au căzut în boală din pricina exceselor făcute în desfătare, cei care linguşesc simţurile acestora născocesc mijloace potrivite pentru slăbiciunile lor. Insă, de voim şi noi să ne conducem viaţa imitând-o pe cea din Rai, să fugim de îmbelşugatele plăceri ale mâncării şi să ne rânduim existenţa, pe cât este cu putinţă, după acea viaţă. Să folosim pentru a ne întreţine viaţa roadele pământului, seminţe şi poame cu învelişul tare, iar prisosul să-l azvârlim ca pe ceva ce nu ne este de folos, iar aceasta nu pentru că ar fi fost făcute dezgustătoare de Creator, ci fiindcă nu sunt vrednice de dorit din pricina desfătării cărnii.

Sfantul Vasile cel Mare

Fragment din cartea "Animalele in spiritualitatea ortodoxa", Editura Sophia

Cumpara cartea "Animalele in spiritualitatea ortodoxa"

 

Pe aceeaşi temă

07 Mai 2019

Vizualizari: 282

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE