Inchisoarea din Ramnicu Sarat a fost una dintre cele mai de temut temnite ale Romaniei, aici murind nenumarati fruntasi politici ai perioadei interbelice, precum si foarte multi opozanti ai regimului comunist. Construirea acestei inchisori a inceput in anul 1899, dupa un model strain, imbinand elemente arhitecturale neoclasice si neogotice.
La inceput, inchisoarea din Ramnicu Sarat s-a numit "Arestul Preventiv". Mai apoi, in timpul rascoalei taranesti din anul 1907, orasul Ramnicu Sarat fiind scena unor dramatice confruntari intre armata si popor, inchisoarea a fost folosita pe post de carcera. Nenumarti tarani au fost omorati, iar peste o mie dintre ei au fost comasati in celulele inchisorii amintite.
In anul 1920, inchisoarea este transformata in penitenciar, avand un grad de securitate si severitate sporit. In afara gardului exterior, care este mai recent, cladirile inchisorii dateaza inca din perioada interbelica.
Inchisoarea din Ramnicu Sarat a fost una dintre cele mai renumite inchisori din perioada comunista. Aceasta inchisoare judeteana era faimoasa pentru renumele ei de loc al crimei organizate, mai ales pe timpul dictaturii lui Carol al II-lea, cand de acolo au fost trimisi la strangulare mai multi detinuti si lideri ai Miscarii Legionare.
In anul 1938, in celulele inchisorii din Ramnicu Sarat au fost intemnitati multi legionari, printre care si liderul acestora, Corneliu Zelea Codreanu. In noaptea zilei de 29 noiembrie 1938, grupul de legionari a fost scos din inchisoare, sub pretextul mutarii in inchisoarea Jilava, si dus in apropiere de padurea Facabesti, unde au fost impuscati, la ordinul regelui Carol al II-lea. In data de 21-22 septembrie 1939, un grup de legionari a fost macelarit in curtea inchisorii, fiind inmormantati in cimitirul comun al orasului.
Incepand cu anul 1945, comunistii au folosit aceasta inchisoare pentru pedepsirea tuturor opozantilor. Dupa acest an, in inchisoarea din Ramnicu Sarat au fost inchisi mai multi membri ai guvernului Ion Antonescu, generali ai armatei si fruntasi ai Partidului National Taranesc. Dintre acestia, cel mai renumit este Corneliu Coposu.
In data de 24 mai 1948, inchisoarea din Ramnicu Sarat avea patru curti pentru plimbarea detinutilor si o cladire mare etajata, cu celule; o infirmerie si o bucatarie; cateva camari pentru alimente si o serie de birouri ale administratiei. In fiecare celula puteau fi inchisi cate trei detinuti.
Dupa infiintarea Securitatii, in data de 30 august 1948, si dupa ce se trecuse la regimul de represiune in masa, in data de 15 mai 1948, cand aproape patru mii de oameni au fost arestati numai intr-o singura noapte, a avut loc transformarea penitenciarului din Ramnicu Sarat in inchisoare politica. La detinuti politici erau incadrati si frontieristii si sabotorii, acestia din urma fiind adesea simpli tarani saraci, care nu mai puteau sa-si achite darile catre noua stapanire. Astfel, pentru ca diferentierea dintre detinuti sa fie mai clara, in anul 1949 a inceput construirea unui zid despartitor in incinta inchisorii.
Pana in anul 1953, prin inchisoarea din Ramnicu Sarat au trecut nenumarati tarati. Taranii arestati erau originari din judetele limitrofe inchisorii, sate unde taranii se opuneau la colectivizare si de unde multi dintre ei au fost trimisi la Canal.
Datorita masurilor drastice in pastrarea secretului si a pazei stricte a detinutilor, la inchisoarea din Ramnicu Sarat au fost adusi, spre anchetare, jumatate dintre cei implicati in procesul de la inchisorile din Pitesti si Gherla. Revolutia din Ungaria i-a zdruncinat pentru un moment pe conducatorii sistemului represiv din Ministerul de Interne. Astfel, in anul 1955, o parte dintre supravietuitorii din Sighet au fost adusi la Ramnicu Sarat.
Corneliu Coposu, unul dintre cei care au trecut prin chinurile acestei inchisori, amintindu-si de perioada petrecuta in celula, marturiseste: "Fiecare detinut, fiind singur in celula, nu avea deloc lumina naturala. Ferastruica celulei era in permanenta oblonita pe dinafara, ca sa nu se poata vedea cerul. De altfel, geamul era si el de neatins la inaltimea la care era situat. In afara de cele opt ore destinate somnului, cu cine sa vorbesti... Ramnicul Sarat era nu numai cea mai dura puscarie, dar si un fel de inchisoare experimentala, liceu de aplicatie pentru viitoarele cadre, pentru mentinerea ordinii aplicau, ca metoda de disciplina, bataia. Intrau in celula cinci sau sase gardieni, gealati inarmati cu bastoane, si bateau pe toti detinutii, pe rand, fara nici o justificare, pana cadeau jos. Toti detinutii, indiferent de varsta si de starea sanatatii, erau batuti metodic. Regimul acesta nu l-a ocolit nici pe Mihalache, la 82 de ani; nu a fost scutit de bataie nici Pogoneanu, fost director in Ministerul de Externe care, paralizat pe jumatate, neputand sta in picioare, era batut in pat, culcat.
Iulian Predescu
Teodor Danalache
-
Parintele Calciu
Publicat in : Interviuri -
Eugen Iordachescu - romanul care a mutat biserici
Publicat in : Interviuri -
Biserica din Curciu - Ismail
Publicat in : Religie -
Biserica, intr-un moment de rascruce?
Publicat in : Religie -
Marin Naidim
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.