Relaţiile sănătoase şi, pur şi simplu, confortul sufletesc sunt imposibile fără încredere - dar cine a zis că asemenea relaţii trebuie să apară „la prima vedere"? In viaţa reală, încrederea se cucereşte cu încetul.
Numai copiii mici sunt, din fire, nemărginit de încrezători. Copiii chiar trebuie învăţaţi să aibă o anumită doză de suspiciune („nu deschide uşa până când nu te convingi că sună ai tăi"). Dacă încrederea ta este vecină cu naivitatea copilului, vei fi nevoită să suferi nu o dată amărăciunea dezamăgirii de oameni, durere sufletească.
Cheia rezolvării problemei „a avea încredere - a nu avea încredere" constă în alegerea înţeleaptă a persoanei în care te încrezi şi în construirea treptată a relaţiei de încredere.
Există oameni care suferă de pe urma singurătăţii şi totodată nu îndrăznesc nicidecum să-şi deschidă sufletul în faţa unei persoane pe care o cunosc de multă vreme. Am întâlnit un tânăr de acest gen. După cât se pare, eu am fost primul om în faţa căruia şi-a vărsat sufletul. El a depăşit închiderea în sine care îl caracteriza doar pentru că a discutat cu mine şi l-am putut astfel ajuta ca psihoterapeut. In viaţă îi fusese foarte greu. Ca întotdeauna, l-am întrebat despre copilărie, despre familia în care a crescut. Iată ce mi-a povestit:
„In familia noastră cuvântul cel mai popular era «mâine». Mâine mi-a promis tata că îmi repară bicicleta, mâine se pregătea să meargă cu mine la grădina zoologică, mâine trebuia să mergem la pescuit. Dar acest mâine nu venea niciodată. Tata nu-şi ţinea promisiunile." „Dar mama s-a ţinut întotdeauna de cuvânt?" „Ştiţi, viaţa familiei noastre era atât de aiurea, atât de dezordonată, că nici mama nu reuşea să se ţină de promisiuni. Eu m-am obişnuit rapid cu asta, dar sora mea mai mică trăgea nădejde întotdeauna, iar pe urmă, când rămânea cu buza umflată, plângea."
E foarte greu să ai încredere în oameni când ai o experienţă de viaţă atât de amară. „Dar nu cumva se poate trăi şi fără încredere?" Ştii ce o să-ţi răspund la această întrebare? Sunt o mulţime de lucruri fără de care poţi trăi, dar ce viaţă o să mai fie asta? Dacă nu ai încredere în nimeni, dacă nimeni nu are încredere în tine, înseamnă că trăieşti printre străini, că dispare căldura sufletească şi rămâi fără sprijin psihologic. Iar dacă are loc o situaţie de criză te poţi prăbuşi psihologic - poţi, pur şi simplu, chiar să nu supravieţuieşti. Sprijinul vine doar de la oameni în care ai încredere.
Ce este de făcut?
Increderea e o şosea cu două sensuri - este posibilitatea de a împărtăşi cuiva sentimentele fale şi de a fi totodată convins că respectivul nu o să te rănească, nu o să folosească în dauna ta informaţia primită. încrederea mai înseamnă şi că nici tu nu vei răni sufletul celui ce şi-l deschide în faţa ta. De obicei, în una şi aceeaşi persoană se îmbină bine ambele însuşiri: capacitatea de a fi încrezător şi cea de a fi demn de încredere.
Relaţiile construite pe încredere sunt relaţii oneste. în relaţiile de acest gen oamenii spun ceea ce gândesc şi gândesc chiar ceea ce spun. Dacă ai o relaţie de încredere cu cineva, poţi să-i întinzi mâna cu îndrăzneală şi să întâmpini mâna prietenului. Totodată, simţi nu încurcătură şi stinghereală, ci că ai pe cine te baza.
Increderea se statorniceşte între oameni care niciodată nu-i cauzează suferinţe în mod intenţionat partenerului. Dacă se întâmplă să-l răniţi, trebuie să faceţi totul ca asta să nu se mai repete. Câteodată nu ştim ce poate provoca durere, dar într-o astfel de situaţie e important să spunem: „Ştii, mă doare mult când spui că..." şi să auzim de la partener: „Foarte bine că ai zis asta. Iartă-mă! Nu am vrut să te supăr. O să mă străduiesc ca de acum înainte să nu se mai întâmple aşa ceva."
Increderea înseamnă libertatea de a fi tu însuţi şi convingerea că nu vei fi condamnat. Fireşte, de vreme ce acesta e un proces bilateral, şi partenerul trebuie să poată fi el însuşi. Tu nu te ocupi cu ,autocanibalizarea" şi nu eşti supusă condamnării din partea partenerului tău. Aceasta este, de altfel, o stare minunată, plină de bucurie. Cât de aproape este asta de porunca biblică: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi (Mt. 7, 1)...
Increderea înseamnă stabilitate a relaţiei, înseamnă că poţi să nu te îndoieşti de celălalt, de relaţia voastră. Asta înseamnă că mâine te poţi baza pe el la fel cum te-ai bazat ieri. Apare posibilitatea de a-ţi face planuri de viaţă. Cu cât este mai normală viaţa, cu atât se pretează mai bine la planificare, inclusiv pe termen lung. Asta nu înseamnă că nu sunt posibile nici un fel de schimbări de plan, nici un fel de abateri de la el, dar urmarea planului, stabilirea obiectivelor, viziunea unei perspective dau senzaţia că viaţa e sub controlul tău, îţi întăresc încrederea de sine, şi atunci este prezent mereu sentimentul stabilităţii - una dintre pietrele unghiulare ale supravieţuirii.
Tânărul acela care a crescut într-o familie haotică, unde singura trăsătură constantă a vieţii familiale era nestatornicia şi imprevizibilitatea comportamentului ambilor părinţi, nu putea deloc să fie de acord cu năzuinţa prietenei lui de a-şi stabili obiective în viaţă şi de a înainta spre ele. Lui i se părea că asta e ceva plicticos. După părerea lui, simţi plinătatea vieţii doar când te ia prin surprindere o criză cât de mică - mobilizare instantanee a tuturor forţelor omului, senzaţii intense, evenimente dramatice! In mod inconştient, el tindea iar şi iar să repete scenariul pe care l-au jucat de atâtea ori părinţii lui. Unor asemenea oameni, eare au crescut în familii haotice, le este greu să se înveţe cu o viaţa stabilă, le este greu să accepte năzuinţa spre stabilitate a celuilalt.
Acum, fiecare atribuie conceptului de „încredere" şi înţelesuri proprii - dar orice ar însemna pentru tine, personal, încrederea, ea nu se obţine niciodată cu uşurinţă. Şi dacă îţi este greu să ai relaţii de încredere, nu te grăbi să spui: „Este vina mea." Să ştii că tuturor le vine greu.
Primul pas în depăşirea acestor dificultăţi este cel de a sta şi a discuta cu celălalt de la suflet la suflet. Despre ce? Despre faptul că îţi este greu să ai încredere în alţii, să analizezi de ce anume îţi este greu. Principalul este să cădeţi de acord că spre încredere merită să tinzi. Aşadar, scopul a fost fixat. Inaintează spre el împreună cu prietenul tău, fără să te grăbeşti, pas cu pas.
Odată discutam cu un grup tema: „Ce este pentru voi încrederea şi cum puteţi ajunge la ea?" Din spusele participanţilor a reieşit că pentru ei încrederea este un sentiment legat de următoarele concepte: siguranţă, apropiere, uşurare, temeinicie, căldură, seninătate, lipsă de ambiguitate, împăcare, eliberare, statornicie a existenţei. Poţi adăuga şi tu propriile gânduri, propria percepţie a încrederii.
Gradul de încredere ai omului depinde de experienţa lui anterioară. Odată, un tânăr s-a dus la un nou loc de muncă şi şi-a zis: „Aici nu cunosc pe nimeni - de aceea, nici n-o să am încredere în nimeni." A fost uimit când a aflat că în situaţia lui este posibilă şi o altă tactică: „Nu cunosc pe nimeni - de aceea, până la prima trădare pot să am încredere în toţi; pe urmă o să mă distanţez de oamenii pe care nu pot pune bază şi să construiesc relaţii numai cu cei care o să-mi rămână devotaţi."
Fireşte, etica relaţiilor de producţie este alta decât a celor de familie, gradul încrederii, al deschiderii în ce priveşte propriile sentimente şi gânduri, este cu totul altul.
Formarea încrederii constă tocmai în a-ţi învinge experienţa negativă anterioară şi a începe să acumulezi o experienţă diametral opusă. Deficitul de încredere dă naştere unui deficit şi mai mare. Pentru ca relaţia să se dezvolte trebuie însă să fii şi tu demn de încredere - şi dacă vrei să-ţi întrebi cu indignare partenerul: „Cum, n-ai încredere în mine?", uită-te mai întâi la tine însăţi: nu cumva ai dat prilej?
Valentina Moskalenko
Cum sa fii fericita in dragoste si casatorie, Editura Sophia
Cumpara cartea "Cum sa fii fericita in dragoste si casatorie"
-
De ce romanii nu isi vor pierde increderea in Biserica
Publicat in : Editoriale -
Increderea in Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Increderea in noi insine
Publicat in : Pilda zilei
-
Despre rugaciune si increderea in voia lui Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Increderea in sine alunga harul
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.