Izvoare în deşert (VIII)
A mai spus : "Unii îşi chinuie trupurile cu nevoinţa, dar le lipseşte discernământul, aşadar sunt departe de Dumnezeu."
Discernământ
Lipsa de discernământ provine din aroganţă şi neascultare. Putem posti cu mare stricteţe şi putem fi plini de zel în respectarea rânduielilor bisericeşti, dar dacă preferăm să fim călăuziţi de propriile idei şi opinii, în loc să ascultăm sfatul înţelepţilor, învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi ale Evangheliei, atunci ne îndepărtăm de Dumnezeu. Precum femeia pocăită, care după ce şi-a spovedit păcatele la duhovnic, pleacă spunându-şi: "Eu încă nu pot să-mi iert ce am făcut şi ce am spus!" Bineînţeles că acest lucru îi este imposibil, dat fiind că numai Dumnezeu poate ierta păcatele; dar problema este că ea crede că ştie mai bine şi se încrede în propria judecată. Sufletul amăgit spune în taină celor care oferă sfaturi "Nu înţelegi!" Această amăgire izvorăşte din faptul că sufletul e plin de sine în loc să fie plin de Dumnezeu, fie că se urăşte sau se laudă pe sine.
Intr-adevăr postul poate deveni o ocazie pentru îngâmfare dacă începem să ne considerăm sfinţi. Dacă gândim că prin propriul merit ne putem ridica către ceruri, suntem amăgiţi; hybrisul spiritual este o iluzie egocentrică, care consideră orice sfat sau ajutor ca fiind imperfect, nefolositor şi neinstruit. Numai harul şi mila lui Dumnezeu ne pot mântui.
Efeseni 2:8
Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne dă o conştiinţă şi aceasta trebuie să fie luminată de Hristos şi de exemplul Său. Ca şi creştini, trebuie să ne despachetăm darurile şi misterele dăruite de Dumnezeu şi să le folosim. Fie avem Biblia acasă pe raft şi ştergem praful de pe raft, dar Cuvântul Domnului nu-l citim niciodată. Fie ne spunem Natura trupului lui Hristos înseamnă că suntem interdependenţi, fiind înzestraţi cu diversitate, daruri şi calităţi diferite, spre a fi puse în slujba altora, pentru creştere spirituală şi întărire reciprocă.
Sfânta Treime se manifestă în fiecare dar de la Dumnezeu şi astfel, în inima Sfintei Liturghii ne mărturisim şi ne afirmăm credinţa în cuvintele Crezului de la Niceea, care este simbolui credinţei noastre.
Aroganţa, neascultarea, încăpăţânarea, ignoranţa, nerăbdarea sunt toate o piedică în calea capacităţii de a discerne ceea ce ne este trebuincios spre creşterea sufletească, şi astfel prin neatenţie, pornim pe o tangentă şi suntem induşi în eroare. Discernământul vine deci din ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a Comunităţii de credincioşi - Trupul lui Iisus, din care, ca şi indivizi, facem parte.
PR. JONTAHAN HEMMINGS
Izvoare în deşert, EDITURA EIKON
Cumpara cartea "Izvoare în deşert"
-
Smerenia si discernamantul
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Discernamantul
Publicat in : Editoriale -
Discernamantul in cresterea copiilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Filosofia postului: discernamantul duhovnicesc
Publicat in : Post -
Discernamantul lui Avva Pimen
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.