La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. (Ioan,I,1)

Ce înseamnă, astăzi, într-o societate secularizată, Cuvântul? Mai reprezintă el puntea de legătură dintre oameni? Cuvântul reprezintă unitatea fundamentală a comunicării, este mijlocul prin care aceasta se realizează în procesul de relaționare.

Conform dexului: Termenul de « comunicare » este legat de existența noastră ca oameni, mai apoi ca societate, fiindcă ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi ca ființe ce interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în întregime prin actul comunicării, existența noastră pe pământ ar fi inutilă.

Savantul Schramm Wilbur într-un studiu numit „Procesul comunicării”(Ed.

Eminescu, București) spune, referindu-se la termenul de comunicare: „Când comunicăm, încercăm să stabilim o comuniune cu cineva. Adică încercăm să împărtășim o informație, o idee sau o atitudine”.

Constantin Noica în ”Cuvânt împreună despre rostirea românească” (Ed. Științifică, București) arată sensul cuvântului comunicare scoțând în relief faptul că românii au păstrat în limba lor înțelesul cultual, ecleziastic al latinescului communicare, moștenit sub forma cuminecare (a se împărtăși de la, a se împărtăși întru ceva). În acest sens, filosoful român scrie: „Comunicarea nu e totul, comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații şi înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri”.

Comunicarea, conform aceluiaşi dex este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu aparatele de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță (telecomunicații).

Comunicarea joacă un puternic rol de liant social între oameni dar trebuie să fie mai ales cuminecare, respectiv să existe dorința împărtășirii reciproce a codurilor, dorința creării unui cod comun între emițător şi receptor pentru a putea avea loc cu adevărat procesul comunicării.

Cuvântul este elementul de bază al comunicării şi al comuniunii omului cu Dumnezeu şi cu semenii. Astăzi, sărăcirea cuvântului de sensul lui sacru, este cel mai trist rezultat al secularizării.

Atunci când Dumnezeu a hotărât să ne comunice a ales un Cuvânt, numai că acest Cuvânt era o Persoană. Isus Hristos a fost Cuvântul, care, împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt au creat lumea.

Pr. Prof. Dr. Stelian Tofana în articolul Cauzele nedoririi cuvântului lui Dumnezeu (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/cauzele-nerodirii-cuvantului-dumnezeu-70258.html) spunea: „se ridică, în mod firesc, câteva întrebări care îi vizează nu numai pe simpli creștini, ci şi întreaga lume eclezială, teologică, indiferent de confesiune sau modul de exprimare a credinței. Unde se arată astăzi puterea cuvântului? Cum se face că aceeași armă, care în trecut a săvârșit atâtea biruințe, astăzi are o înrâurire atât de anemică pentru cugetele oamenilor timpului nostru?”

Ne întrebăm cine este şi mai ales de ce este atât de important Cuvântul. Dacă am ști că şi cuvântul pe care îl rostim noi are o atât de mare importanță, atunci poate că am fi mai atenți la ceea ce spunem şi la modul în care o facem.

O foarte frumoasă expunere am găsit-o la Sfântul Ioan Maximovici în “Predici şi îndrumări duhovnicești”: De ce Fiul lui Dumnezeu este numit şi Cuvântul? Deoarece prin El Tatăl Își exprimă voința. Cuvântul lui Dumnezeu nu este asemeni cuvântului omenesc. Omul își exprimă prin cuvânt gândurile şi dorințele sale. Dar cuvântul rostit de om se stinge şi dispare. Dorința exprimată de el uneori se împlinește, dar adesea rămâne neîmplinită.

Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic şi atotputernic. El este mereu la Dumnezeu.

Cuvântul omului este o putere care îl ajută. Cuvântul lui Dumnezeu este a doua Persoană a Sfintei Treimi. El Însuși este Dumnezeu. Dumnezeu-Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu şi Îl iubește pe Tatăl şi face totul de bunăvoie după voia Lui. Mai precis, Ei au o singura voință.

Dumnezeu-Tatăl Îl iubește pe Fiul Sau şi face totul prin El. Nimic nu a făcut Tatăl fără Fiul. “Toate prin El s-au făcut”- toate prin El au început să fie şi fără El nimic nu a început să fie, din toate câte sunt: “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (In. 1, 3) – așa cum spune despre aceasta al doilea articol al Simbolului de credință.”

Dacă am înțelege acest mister am fi mai atenți de cum vorbim şi folosim cuvintele, deoarece cuvântul nu e doar un sunet exprimat; Cuvântul comunică o realitate, el nu aduce doar o veste, ci descoperă o interioritate, un secret al persoanei…Iată cum Ioan ne arată nu un simplu Dumnezeu veșnic, ci un Dumnezeu care creează şi își asumă un trup ca să fie modelul omului căci omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adică dotat şi înzestrat cu cuvânt, în esență cuvânt, capacitate de relație, iar când acesta lipsește omul sărăcește în esența sa…pierde, pierde multe, pierde ca relație!

Putem învăța un pic mai mult valoarea cuvântului, al dialogului.

Lumea de azi dialoghează foarte puțin, mai mult discută despre una despre alta, analizează, trage concluzii şi nu-i vezi niciodată pe toți de acord.
Cuvântul este cel care unește, El nu separă niciodată.

Cuvântul s-a făcut trup, dar nu toți îl acceptă, dar cine îl primește devine fiu al lui Dumnezeu (cf. In 1, 12). Acest cuvânt are puterea să ne facă fii ai lui Dumnezeu. Cuvântul a putut spune: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Cale care ne conduce către adevărata noastră casă, adevăr care nu pretinde să posede lumea, dar descoperă şi creează continuu în om pe om, viață pentru că e relație! Viața pe care El ne-a descoperit-o nu e gingășie, dulceață continuă. Viața e aspră, dură, e suferință. Cu toții o experimentăm așa! Limbajul vieții este suferința pentru că suferința este limbajul iubirii. Dar dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel şi noi trebuie să iubim așa. El e viața şi dă viață.

Angela Agachi

Psihoterapeut, Master în Teologie Ortodoxă
 

.

• Aspectul cosmic al mantuirii in opera Sfantului Atanasie cel Mare
  Publicat in : Dogma
• Cauzele nerodirii cuvantului lui Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale
• Cuvantul vesnic innoitor
  Publicat in : Editoriale
• Raiul meu si iadul meu
  Publicat in : Editoriale
• Coborarea la iad, in cantarile bisericesti
  Publicat in : Cantarea