In zilele noastre, oamenii coplesiti de criza si de preocuparile zilnice, luati de curentul haosului si neantului, uita sa mai priveasca cerul. Poate, si pentru ca verticalitatea cere de multe ori osteneli peste puterile fiintei umane, dar si datorita faptului ca suntem prizionierii erei informatiei.
Realitatea copleseste, timpul alearga, .
Pilotii sunt creati de divinitate mai mult pentru cer decat pentru pamant, de aceea ei mai sunt numiti si oamenii cerului. Osteneala pilotului care brazdeaza inaltul cerului, odata ajuns acolo sus, este rasplatita din belsug, din bunatatea si fericirea dumnezeirii.
Cand ajungi sa vezi si sa cunosti cerul, sa te hranesti cu parfumul frumusetii depline si sa te prinzi in hora cu norii care te insotesc, sa admiri cu uimire panorama de vis a unei vai acoperita de un ocean verde si cea a muntilor incarcati de zapada.
Cand simti si traiesti magia zborului, nici o glorie a pamantului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezinta importanta pentru tine, in acele momente, caci traiesti clipele vesniciei. Nu de putine ori, omul cerului ramane fara cuvinte la intrebarea: ce ai vazut acolo, sus.? Tacere, tacere, . taina fara sfarsit.
In pilot, societatea moderna regaseste in cele din urma vechiul pact teosofic care a compensat intotdeauna puterea prin asceza, platind divinitatii cu moneda „fericirii” umane. Asa ca pilotul este intr-o situatie care comporta in atat de mare masura un aspect vocational, incat ea insasi este pretul unor macerari prealabile, al unor demersuri initiatice, menite sa-l puna la incercare pe ucenic (trecerea prin camera de altitudine, prin cea de centrifugare.).
Talentul pentru zbor se slefuieste, dar nu se castiga, poate cel mult sporeste prin studiu; cu el te nasti. Cat despre puterea de a indura, ni se spune ca, asa cum se petrec lucrurile in orice initiere, ea nu este de ordin fizic: triumful asupra incercarilor prealabile este, la drept vorbind, rodul unui dar spiritual.
Pilotii sunt dotati pentru zbor asa cum altii sunt chemati de Dumnezeu pentru a-i sluji. Asa precum poetii sunt nadejdea inaltarii omului pe verticala, tot asa, pilotii sunt zborul. Dar, desi au vocatie si slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Cu toate acestea, zborul ramane o picatura pe obrazul universului.
Stefan Popa
Cluj-Napoca.
Stefan Popa
Pe aceeaşi temă
-
Zborul - o taina fara sfarsit
Publicat in : Credinta -
Zborul spre lumina
Publicat in : Religie -
Zborul, ce frumusete!
Publicat in : Religie -
Escadrila din Ceruri
Publicat in : Religie -
Eu raman sa indeplinesc visul!
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.