Şi ca să nu le dăm vrăjmaşilor impresia că afirmăm după judecata noastră acestea, îi vom invoca pe Sfinţii Părinţi, care învaţă că altceva este firea şi altceva persoana. Nu ştiu dacă, temându-se de excomunicarea lui Sever, nu vor mai îndrăzni să rostească afirmaţia cu privire la cele două firi. Il voi aduce mai întâi în faţă pe dumnezeiescul Chiril, întrucât, după cum cred ei, în opiniile lui caută sprijin spre a ne combate. Căci a spus în [epistola] Către răsăriteni astfel: „Cunoaştem că bărbaţii cuvântători de Dumnezeu consideră că unele dintre afirmaţiile evanghelice şi apostolice despre Domnul sunt comune persoanei Sale care este una, altele însă privesc pe fiecare dintre cele două firi în mod distinct." Iată cum devine limpede că Părintele nu socoteşte identice firea şi persoana.
„Dar", zice, „Chiril [a trebuit] să dea lămuriri lui Evloghie referitor la această afirmaţie."
Comentariu. Trebuie să se ştie că în epistola Către Evloghie Sfântul Chiril a afirmat că alta este firea dumnezeirii lui Hristos şi alta este firea Trupului Său.
Ia spune-mi, eretice, care e cuvântul tău de apărare? Demonstrează-ne că minunatul Chiril a întrerupt comuniunea cu răsăritenii după ce a făcut această afirmaţie! Dar n-o vei putea face. Aşadar, prin păstrarea comuniunii cu cei care mărturisesc unirea celor două firi în Hristos, fără îndoială că şi el e de aceeaşi părere. Dar să spunem că a dat lămuriri referitoare la afirmaţia răsăritenilor. Oare nu cumva prin acelea l-a contestat şi pe Proclu, care propovăduia pe faţă cele două firi? Nu cumva l-a respins şi pe Ambrozie
care preda învăţătura despre cele două firi, ale cărui mărturii le-a expus la [Sinodul de la] Efes?
Oare nu cumva l-a respins şi pe Isidor Pelusiotul, cu care a corespondat despre cele două firi ale lui Hristos şi pe care Sfântul Chiril îl numeşte „Părinte al său"? Şi nu doar în Epistola către răsăriteni, ci şi în cele către Hermes, care l-a întrebat dacă altceva este firea şi altceva ipostasul, Părintele răspunde lămurit: „Da, altceva este acest lucru, iar diferenţa care le separă definitiv e cu adevărat foarte mare."
La fel şi dumnezeiescul Vasile spune [în epistola sa] Către Amfilohie că „Diferenţa dintre fiinţa şi ipostas e aceeaşi ca cea dintre particular general". De aceea, preluând Sfântul Amfilohie această [judecată], afirmă despre Hristos: „îndoit în fire, dar nu şi după ipostas." Aşadar, cuvântătorul de Dumnezeu Chiril la [Sinodul de la] Efes împotriva nelegiuitului Nestorie a prezentat şi această mărturie a lui Amfilohie. Amfilohie s-a folosit de acelaşi argument şi în [epistola] Către Seleuc, fiul lui Traian, zicând: „Firile îndoite se reunesc într-o singură Persoană."
Constaţi şi tu acordul dintre Părinţi şi Fericitul Chiril care afirmă că altceva este firea şi altceva persoana. Şi cum de nu încetaţi cu lamentările şi protestele şi spuneţi: „Nu există fire nepersonală, ci firea şi persoana sunt acelaşi lucru"? Arată-mi de la care Părinte ai învăţat aşa ceva. Dar nu-mi vei putea pomeni decât pe Arie, pe Sabelie şi pe Nestorie care susţin că firea şi persoana simt identice. De aceea, toţi fericiţii Părinţi, respingând o asemenea învăţătură (şi mai ales cei din preajma lui Ambrozie, Grigorie şi Atanasie), propovăduiesc o fire dumnezeiască în Trei Persoane, adică Ipostasuri, şi nu trei fiinţe; ci una singură, aşa cum a învăţat fericitul Sinod de la Niceea al celor 318 de Dumnezeu purtători Părinţi. Dar aceşti „înţelepţi" şi noi sofişti au preferat să se avânte în nenumărate prăpăstii şi hule ca să ocărască, după cum socotesc, Sfântul Sinod de la Calcedon şi Biserica universală a lui Hristos.
Iar dacă vrei, îţi voi relata şi mai succint [toate acestea]. Câţi în acord cu definiţia [oferită] de filosofia elină socotesc dintr-o perspectivă aristotelică că firile sunt ipostasuri şi persoane, nu pot vorbi în cazul Sfintei Treimi de trei ipostasuri ca nu cumva să se afle afirmând, asemenea lui Arie, trei firi; nici nu le e, de asemenea, cu putinţă să mărturisească două firi în Hristos Dumnezeu, ca nu cumva să fie siliţi să admită în Hristos, asemenea lui Nestorie, două persoane şi ipostasuri; căci şi Nestorie a preluat de la acelaşi Aristotel afirmaţia că firile sunt ipostasuri. Dar Sfânta Biserică, evitând deşertăciunile aristotelice şi eline şi crezând în chip evanghelic şi apostolic, aşa cum puţin mai
devreme am spus, cele cu privire la Hristos, nu afirmă că firea şi ipostasul sunt identice.
Dar ce vor replica oare la acestea adepţii lui Sever? Poate vor spune că „In ceea ce priveşte discursul despre Sfânta Treime, firea şi ipostasul nu sunt identice, dar referitor la întruparea lui Hristos, Care este Unul din Sfânta Treime, firea şi persoana, adică ipostasul, sunt identice; pentru că nu există fire nepersonală". Voi prelua binevoitor cuvântul acestora şi nu voi respinge, ci voi primi cu braţele larg-deschise o asemenea definiţie: nu-l resping, ci sunt de acord cu el. Aşadar, ce necuviinţă li se va naşte de aici? Şi
în ce hăuri de pierzanie şi hulă cad? Ascultă, tu, cel credincios, istorisirea unei întâmplări în care am fost implicaţi şi noi şi care are legătură cu acestea, petrecută în Alexandria cu teodosienii şi gaianiţii ce susţineau acolo în faţa noastră că firea şi persoana sunt identice, în ceea ce priveşte întruparea lui Hristos.
Sfantul Anastasie Sinaitul
Fragment din cartea "Calauza", Editura Sophia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.