Mladitele alese ale Sfantului Arhidiacon Stefan, Intaiul Mucenic

Si-ti vom zidi biserica frumoasa
sub nesfarsitul cerului safir
sa intre neamul tot sub patrafir
ca sa-l primesti, cuminecat, acasa.
(Andrei Ciurunga - "Daniil Sihastrul")

Urmandu-se Hrisovul dumnezeiesc al Creatiei, respectiv al Bisericii Sale, intrucat Facerea nu e doar o relatare a creatiei, ci e in principal o relatare a Facerii Bisericii lui Hristos, Alesii lui Dumnezeu sunt chemati pentru o misiune divina, in care constiinta si vocatia lor, se intemeiaza pe cele trei virtuti teologice: credinta, nadejde si dragoste (alaturi de cele morale: curajul, dreptatea, rabdarea, adevarul, demnitatea, suferinta, onoarea, altruismul, fidelitatea etc.), iar slujirea si implinirea lor este garantata si absoluta.

Arhidiaconul Stefan, un astfel de Ales, harazit cu misiune speciala de marturisire a credintei, cu chemare de daruire si implinire a jertfei a fost Cel, care la randu-si prin Mladitele sale alese regandeste omul in dimensiunea lui religioasa originara, in cadrul unui context axiologic, cardinal si crucial ca timp si spatiu (ca timp al spiritualizarii, al inaltarii, intr-un spatiu determinat, patrie).

Arhidiaconul Stefan este primul crestin ales in treapta Diaconiei, chemat intru slujirea Arhierasca, barbat plin de credinta si de Duh Sfant. El facea parte din cei 70 de ucenici apostoli, proveniti din mai multe semintii. Se pare ca tanarul Stefan facea parte din neamul schytilor, dat fiind faptul ca Iudeea era provincie Thraca. A intrat in conflict cu mai mari Sinagogii, carora le-a reprosat: "Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum parintii vostri asa si voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum. Voi care ati primit Legea intru randuieli de la ingeri si n-ati pazit-o!" (Fapte 7, 51-53). A fost omorat cu pietre, prin lapidare.

Sfantul Voievod Stefan cel Mare si Sfant

Voievodul Stefan cel Mare si Sfant Fiul natural al lui Bogdan al II-lea si al doamnei Oltea si-a petrecut copilaria pe plaiurile Borzestilor si o buna parte din adolescenta la Curtea lui Iancu de Hunedoara. Urca pe tronul Moldovei cu ajutorul varului sau Vlad Tepes. Stefan, descende din stirpea Eroilor si Martirilor Natiunii Daco-romane atat de binecuvantata de Creatorul lumii, pentru virtutiile sale preaalese privind credinta, gloria si sacrificiul.

Atributele lui Stefan de: mare, curajos, biruitor, credincios, sfant, bun s.a., reflecta personalitatea Voievodului, definindu-l ca atare. Calitatea de mare, exprima chemarea lui de catre Dumnezeu, pentru o misiune data, cea de sfant, semnifica alegerea ca fidel al poruncilor dumnezeesti, ca implinitor al lor, iar cea de bun, ca vocatie intru jertfa Neamului. Celelalte se asuma in cele trei, care sunt definitorii.

Toata domnia sa, si n-a fost scurta, toate luptele sale, si n-au fost putine, toate biruintele sale care au fost multe si depline, alaturi de zecile de lacasuri sfinte i-au conferit virtutiile trinitare, situandu-l printre cei mai alesi Fii ai Imparatiei lui Dumnezeu, pe pamant si in cer.

Chipul sau puternic reliefat s-a conturat peste o domnie pilduitoare si luminoasa, care "toate lucrarile lui cu credinta lui Iisus Hristos le-a pecetluit", ramanand pentru Neam si universalitate, "pilda de indreptare celor vii". Stefan Voda a avut "o credinta nesmintita, o nadejde in Dumnezeu neschimbata, fapte bune necontenite, grija de sfirsit bun si dupa datina".

Voievodul moldav a fost ocrotit si luminat de "umbra" marelui duhovnic Daniil Sihastru, care i-a fost toiag intru biruinta. Genialul Poet basarabean Andrei Ciurunga imortalizeaza slava lor in eternitatea lirica a sublimelor sale versuri, astfel:

Cand am simtit pe-al tarii trup nepace
m-am rasucit la Putna in mormant
si-am rasturnat cinci veacuri de pamant
de pe pieptarul meu, sa vin incoace.

Au ma sminteste ochiul ce se bate
sau nu-mi ajuta mintea sa dezleg?
Hotarul drept vi l-am lasat intreg
si aflu-acum Moldova jumatate.

Vandut-ati oare hoardelor de-afara,
in targul vremii, una din mosii?
Eu nu cunosc pe lume avutii
sa-mi poata pretui un colt de tara.

Sau nu cumva pe platose otelul
a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart zagazul vechii mei dusmani
si-au slobozit din sulite macelul?
………
Maria Ta, insenineaza-ti fata,
puscasii n-au uitat sa de-a la semn,
ci doar asteapta chiot de indemn
sa rupa lantul si sa ia saneata.

Atunci vor arde testele dusmane
cu valvatai de sange si de fum
si nu va fi zagaz pe nici un drum
sa ne opreasca iuresul, Stefane.
(Andrei Ciurunga - "Daniil Sihastrul")

Dincolo de binecuvantarea lui Dumnzeu si a Maicii Domnului, Marele Voievod Stefan s-a bucurat de prietenia Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, pe care si l-a ales protector, punandu-i Icoana pe steagurile sale de lupta. Exista o legenda intitulata sugestiv Stefan cel Mare si Sfantul Gheorghe, consemnata de T. T. Burada in lucrarea sa "O calatorie la Muntele Athos". Legenda relateaza o batalie a Voievodului la Tighina in Basarabia, cu tatarii pe care o pierde in prima faza. Stefan trece Prutul si ajungand la Schitul Dobrovat, intra in biserica sa se roage, dar adoarme. In vis i se arata Purtatorul de Biruinta, care-i spune sa puna Icoana sa in fruntea ostirii, sa porneasca spre Bahlui si v-a birui. Icoana Sfantului Gheorghe "ranita" in lupta a fost daruita Manastirii Zograf din Sfantul Munte, caruia i-a inchinat mosiile Dobrovatului, Lipovatului si Capriana din Basarabia. Icoana strajuieste si astazi manastirea.

Numele lui Stefan cel Mare a crescut ca o zare, care se intinde pretutindenea, in cer si pe pamant, astfel: Regele Poloniei Sigismund il numea "Sephanus ille Magnus"; Pe la 1563, pelerinul Graziani stia ca "Biruitorul din Codrul Cosminului a fost moldavul rege, neinfricat si neobosit"; Scriitorul francez Blaise de Viegenere aflase ca in Moldova Stefan cel Mare a fost "cel mai viteaz si mai renumit comandant de osti din vremea sa, caci a infaptuit lucruri mari impotriva turcilor, tatarilor, ungurilor si chiar a polonilor"; Maciej Starykowski, arhidiacon catolic din Polonia, facand parte dinr-o solie ce mergea la Constantinopol intre anii 1574-1575, a trecut prin Moldova si Tara Romaneasca, consemnand: "Acest Stefan al Moldovei era iscusit si norocos, caci intr-un rand a biruit o suta cincizeci de mii de turci, pe langa alte lupte dese si insemnate cu ei. De asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel Viteaz, din Tara Moldovei si din cea secuiasca, nimicind o oaste mare de unguri si ranind pe regele insusi cu trei sageti, in dreptul orasului Baia, iar dupa izbanda i-a luat si Tara Secuiasca. De asemenea si pe tatari i-a biruit de cateva ori, de asemenea pe regele Poloniei Albert l-a biruit in Bucovina…";

Benit Joudiou (Toulouse) in lucrarea Stefan cel Mare, mostenitor si succesor-insereaza atitudinile imperiale, apartenenta la "neamul cel bun" (familia suveranilor ortodocsi, credinciosi aliantei cu Dumnezeu) si modelul lui David ca suveran ideal urmat de domnul Moldovei; Stefan S. Gorovei in Gesta dei per Stephanum voievodam il infatiseaza pe Stefan cel Mare in izvoarele vremii, ca fiind lucrarea lui Dumnezeu si rolul pe care intamplarea de la Scheia (6 Martie 1486) l-a avut in schimbarea gandirii marelui domn; Parintele Iraclie Porumbescu, care a pipait sfintele moaste ale Voievodului Stefan, descrie sintamintele puternice traite atunci, o emotie care chema "Natiunea intreaga sa simta acest moment sacru si maiestuos". Dupa care isi exprima marea veneratie: "Moldova, Moldova, veche si noua, iata eroul tau, iata parintele tau, iata creatorul cununii tale!";

Mihai Eminescu, organizatorul festivitatilor din 1871 de la Manastirea Putna, scria despre Stefan Voda ca a fost "cel mai mare aparator al daco-romanismului in Orient si al civilizatiei crestine in secolul al XV-lea"; Pe frontispiciul arcului de triumf, ridicat de studentii moldoveni, la intrare in manastire, au pus inscriptia: "Memoriei lui Stefan cel Mare, mantuitorul neamului"; Studentii romani din Paris, n-au fost nici ei mai prejos: vedeau in personalitatea Voievodului Stefan cel Mare "o figura suprema-deoarece in el s-a intruchipat conceptia unei singure Romanii"; Istoricul Dimitrie Onciul, fascinat de "Leul Moldovei" marturisea pentru posteritate: "Stefane, mareata umbra, revarsa lumina ta asupra noastra si asupra neamului tau intreg si spre faptele iubirii de tara, ale iubirii de neam, ale iubirii de lege, virtuti prin care tu stalucesti in veacuri";

Nicolae Iorga prezinta Apusul Domnului Moldovei intr-o aureola de Rasarit: "…pe mormamtul lui a ars atunci (la ingropare) timp de trei zile si trei nopti, o lumina pe care n-o aprinsese nimeni"; La sfarsitul deceniului al IV-lea al secolului XX, Principesa Marta Bibescu scria: "Stefan este si astazi in Bucovina stapanul netagaduit al tarii. El domneste singur. El se afla peste tot. Aceasta prezenta in absenta, aceasta viata ce urmeaza dincolo de moarte"; Parintele Profesor Liviu Stan se adauga si el cinstirii lui Stefan, a Marilor Eroi in general: "Luptatorii pentru Biserica sunt luptatori pentru Hristos, sunt mari binefacatori ai Bisericii si opera lor, lucrarea lor binecuvantata a fost si trebuie sa fie privita ca fiind un semn al credintei lor sfinte si al proslavirii lor de catre Domnul cu puteri biruitoare asupra vrajmasilor Lui";

Cuvantul de ingropare a vechiului Stefan Voievod a fost tiparit pentru prima oara la Iasi, de catre Mihail Kogalniceanu in 1841 si retiparit in revista Mitropolia Moldovei si Bucovinei, nr. 4, Iasi 1990, nr. 4: "…in mijlocul luptelor, el, ca dinaintea altarului lui Dumnezeu a petrecut. Cuvios si drept se dovedea in viata de fiecare zi, drept judecator, ca ceea ce se cuvine sa faca, s-a cunoscut. In zilele lui, strimbatatea era inabusita si legata, dreptatea saracului, cel bogat nu o putea intuneca, cel puternic nu o putea calca… Insusi si pana astazi tara aceasta cu dreptele lui asezari se tine… O fericit suflet…! O, pamantean blagoslovit…! O, stapinitor cuvios, caruia puterea si averea spre implinirea legii lui Hristos i-au slujit! Desteptati-va, stapanitori ai noroadelor, ascultati, indemnati-va, urmati!"; Si "vocea" presei se auzea peste tot: "De prin toate unghiurile unde se vorbeste limba muma au venit in pelerinaj pios nenumarati romani, ca sa aduca prinosul lor de veneratie moastelor binecuvintate ale lui Stefan".

Istoria Bisericii ne arata ca initiativa canonizarii Eroilor, trecerea lor ca cinstire in randul sfintilor, a avut-o intotdeauna poporul drept maritor-crestin, adica Biserica luptatoare. De numele binecuvantatului Voievod se leaga si istoria Cetatii Neamtului, care a fost refacuta de Stefan din temelii si a ramas Capitala voievodala in vremuri de bejenie. Grigore Ureche relateaza ca, inainte de navalirea ostilor lui Ioan Albert in Moldova, un taran intelept ar fi strigat in public: "Duceti-va spre pieirea voastra, ca nu veti mai veni". Textul este prelucrat si reprodus de Gh.T.Kirileanu, in colectia sa de legende despre Stefan, cu acelas titlu: Duceti-va spre pieirea voastra, ca nu veti mai veni.

Gheorghe Teodorescu Kirileanu retine si o povestioara despre copilaria lui Stefan la Borzesti. Intrand intr-o padure, Stefanita vede "o lumina care ardea nemisata sub ploaie si vant". Copilul atinge lumina si se trezeste intr-o coliba ca o chilie, unde adoarme, iar langa el doi batrani se roaga prevestind ca Stefan va fi aparatorul credintei.

Redeschiderea mormantului sau in anul 1856 (prima deschidere a avut loc in Februarie 1758, de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei) si aflarea ramasitelor pamantesti pe 13 bare de fier, iar craniul asezat pe caramida, cu crucea de aur aflata deasupra pieptului care nu se prabusise, confirma ipoteza ca Voievodul s-a calugarit inainte de moarte, practica des folosita de domnii Moldovei.

Stralucitul poet Andrei Ciurunga, prevesteste cand era detinut politic la Canal in 1950, cu 42 de ani inainte, canonizarea Marelui Voievod Stefan.

Parintele Stefan Marcu

Stefan Marcu, preot, s-a nascut in localitatea Poiana, judetul Vrancea, la 28 Noiembrie 1906. Descende dintr-o veche Vita preoteasca, unul dintre ei, fiind preotul Ioan Dantis din Nistoresti, supranumit "Patriarhul Vrancei". A absolvit Seminarul Teologic din Roman si Facultatea de Teologie din Chisinau. S-a casatorit cu Elena Chifulescu, avandu-l ca nas pe Corneliu Zelea Codreanu. Ajunge preot al parohiei Nistoresti, sef legionar de plasa si Sef al Miscarii in judetul Putna pana in 1938. Este retinut prima data in 1933 in penitenciarul Focsani, fara mandat de arestare. A doua oara este arestat in Septembrie 1938 si rimis in lagarul de la Vaslui si de aici in lagarul rezervat preotilor la Sadaclia (Basarabia). A treia oara este retinut in 1942 si trimis la Manastirea Tismana, "lagar-resedinta", pentru preoti. A patra oara este arestat la 25 Aprilie 1949 de Securitatea din Focsani, impreuna cu sotia si cu fiica cea mare Gabriela. Parintele este condamnat de Tribunalul Militar Galati, la 15 ani munca silnica. De aici trece prin inchisorile Jilava, Aiud, Peninsula, Valea Neagra, Poarta Alba.

In pauzele dintre arestari a "beneficiat"de o permanenta "atentie" din partea securitatii. A suferit reeducarea de la Aiud cu multa demnitate. Iata ce ne marturiseste unul din Misticii Inchisorilor, Ioan Ianolide: "In Aiud, preotul Marcu a facut misionarism pana la sacrificiu. Era un om cu suflet curat, cu caracter integru, fara compromisuri in credinta, cu mare capacitate de dragoste si sacrificiu". (Ioan Ianolide, "Intoarcerea la Hristos", Editura Christiana, Bucuresti, 2006, p.329).

Parintele Stefan Coteanu

Stefan Coteanu, preot, nascut la 24 Februarie 1912, in tinutul Babele din judetul Giurgiu. Dupa absolvirea Seminarului si a Facultatii de Teologie, a fost hirotonit preot pe seama comunelor Letca Noua si Tanganu din Judetul Ilfov. Pentru atitudinea sa demna de slujitor al Domnului si neaplecarea la compromisul tradatorilor de tara, instaurati cu concursul regelui Mihai la 23 August 1944, parintele este anchetat, perchizitionat si apoi arestat si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti, Sectia a II-a, prin Sentinta nr. 1366/1958. In timpul anchtelor este torturat salbatic de maiorul Enoiu. Trimis in lagarul de la Gherla, cunoaste aprig reeducarea careia nu-i supravietuieste, stingandu-se repede si demn la 9 Aprilie 1959. ("Memoria", nr. 3/1990, p. 138).

Parintele Stefan Rafaila

Stefan Rafaila, preot, nascut in comuna Draganesti, judetul Namt, in 1889. In 1910 a absolvit Seminarul Teologic "Veniamin Costache" din Iasi. In 1911 este hirotonit preot pe seama parohiei Boroaia. Parintele Sefan s-a dovedit un iscusit slujitor, un remarcabil administrator si un grabnic saritor la nevointele Neamului, luand atitudine fatisa in predicile sale impotriva stapanirii atee, recent instalate. Este arestat in 1949, si inchis la Aiud si Gherla. Se stinge in penitenciarul Gherla in urma suferintelor indurate, cu curaj si rabdare in anul 1951. ("Memoria", nr. 19/1997, p. 133).

Parintele Stefan Zagorodnai

Stefan Zagorodnai, preot din Suruceni, judetul Lapusna. Dupa studiile teologice stralucite, parintele Stefan, ca un purtator de lumina, a trecut inflacarat de credinta si nadejde la luminarea credinciosilor, infierand falsitatea doctrinei materialiste marxiste, de netemeinicia si ticalosia acesteia fata de Traditia strabuna ortodoxa. Tinuta sa demna si impunatoare, dominanta prin credinta si curajul sau, prin temeinicia faptelor bune, prin strigatul si indarjirea de a apara Vatra si Altarele neamului, l-a pus fata in fata cu organle represive cmuniste.

A platit cu jertfa curata in perioada persecutiilor bolsevice din anul martiric 1940-1941.

Gheorghe Constantin Nistoroiu

"Raza", an. XIII, nr. 643, 1-9 Ianuarie 1943, p. 2
Cules si prelucrat de Nicu Dan Petrescu