Atunci când moartea vine subit, în urma unui accident nefericit sau a altor împrejurări, pierderea îl ia pe om pe nepregătite. El simte că lumea lui s-a prăbuşit într-o clipă, că i-a fugit pământul de sub picioare. Poţi, în asemenea împrejurări, să fii pregătit de pierderea omului drag?
De fapt, atitudinea creştină faţă de viaţă este aceasta: atunci când te culci, să nu fii convins că te vei mai trezi, iar atunci când te scoli dimineaţa şi te apuci de treburile zilei, să nu fii convins că vei apuca sfârşitul ei. Şi asta nu înseamnă că ai o atitudine pesimistă faţă de viaţă. Există acest lucru numit pragmatism, şi experienţa observării realităţii înconjurătoare ne sugerează că omul este muritor şi moartea lui nu este neapărat previzibilă. Moartea nu poate fi, în general, planificată. Pe unul îl loveşte maşina, altul face infarct, altul cade într-o gură de canalizare fără capac, pe altul îl loveşte un ţurţure căzut de pe acoperiş - şi să nu te gândeşti că ţie asta nu ţi se poate întâmpla! Se poate întâmpla oricui, şi dacă înţelegi cât de fină e limita dintre viaţă şi moarte vei fi mai pregătit şi de pierderea celui drag, şi de orice pierdere în general.
Nu trebuie să trăim într-o stare mohorâtă şi apăsată, aşteptând pierderea tot timpul, dar trebuie să înţelegem că ea este posibilă. Din păcate, această viaţă aminteşte mult de un război. Noi am vrea ca peste tot să domnească pacea şi siguranţa, dar realitatea ne arată că de când este omenirea a existat război: câteodată armat, câteodată pur şi simplu ca stare ce caracterizează viaţa noastră. In timpul luptelor toţi îşi dau seama că poţi supravieţui, dar este foarte uşor şi să pieri, şi moartea nu provoacă mirare. Ei bine,
nici în viaţa noastră aparent paşnică moartea nu trebuie, de fapt, să ne mire, fiindcă ea ne pândeşte în orice clipă.
Cu toate acestea, trebuie să învăţăm să fim fericiţi. Chiar şi pe front, când dau literalmente ochii cu moartea, oamenii găsesc posibilitatea şi de a se bucura, şi de a iubi. Omul este o fiinţă capabilă să păstreze bucuria orice s-ar întâmpla.
Pentru omul credincios lucrul acesta este mult mai uşor decât pentru necredincios. Aşa ne-a făcut Dumnezeu, că suntem în stare nu doar să ne ducem zilele după ce în viaţa noastră s-a întâmplat ceva nespus de amar şi îngrozitor, ci să trăim deplin. Această capacitate trebuie cultivată, nu trebuie s-o lăsăm să se stingă - ea ne va ajuta negreşit în încercările grele.
Se întâmplă ca după moartea soţului ori soţiei omul pur şi simplu să nu ştie cum să trăiască în continuare, fiindcă în răposat(ă) era „concentrată" toată viaţa lui. Am vorbit deja despre faptul că aceasta este o greşeală cumplită. Nu se poate ca toată viaţa ta să fie concentrată în altcineva, oricât de mult l-ai iubi, oricât de apropiat ţi-ar fi. Dar Dumnezeu unde este în viaţa ta? Dar tu unde eşti în viata ta? Inseamnă că în viata ta nu a fost Dumnezeu, de vreme ce ea s-a curmat odată cu moartea celui iubit. Tie ti-a dat Domnul propria ta viaţă, un dar nepreţuit - şi, dacă tu ai concentrat totul în altcineva, înseamnă că nesocoteşti acest dar.
Aici avem o limită foarte fină. Dăruindu-se pe de-a-ntregul celui iubit, cel ce iubeşte nu trebuie să se „desfiinţeze" pe sine însuşi. El este o persoană liberă, ce reprezintă ca atare o valoare enormă. E foarte important să nu uitaţi asta. Una e să fii gata de jertfă, alta e să-ţi concentrezi întreaga viaţă în cineva, uitând de Dumnezeu şi de tine însuţi.
Eu v-as sfătui să vă aduceţi aminte cât mai des remarcabilele versuri ale lui Aleksandr Kocetkov: „Şi de fiecare dată luaţi-vă rămas bun pentru totdeauna / Atunci când plecaţi numai pentru o clipă", precum şi spusele Apostolului Pavel: Soarele să nu apună peste mânia voastră (Efes. 4, 26). Aceste două citate pot constitui „regula de aur" pentru orice pereche care doreşte ca ori de câte ori se despart pentru scurtă vreme să nu rămână între ei nici o „datorie", nici un resentiment - şi atunci probabil că le va fi mai uşor dacă moartea neaşteptată îi va despărţi pentru mai multă vreme.
IEROMONAH NECTARIE MOROZOV
Fragment din cartea "TAINA CARE ŢINE O VIAŢA", Editura Sophia
Cumpara cartea "TAINA CARE ŢINE O VIAŢA"
-
Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
Publicat in : Dogma -
Cu moartea pe moarte calcand
Publicat in : Religie -
Moartea mea intre Dumnezeu si mine
Publicat in : Editoriale -
Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rugaciune la moartea unuia din soti
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.