Moastele Sfantului Paisie cel Mare se gasesc in Manastirea Copta "Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate in nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia si Nitria, unde, spre sfarsitul secolului al III-lea, au aparut simultan primele forme de viata monahala din lume. In prezent, Wadi-El-Natrun este considerata a fi un fel de resedinta a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei si Egiptului.

Sfantul Paisie cel Mare, pomenit in Biserica Ortodoxa pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum ii spun crestinii copti, este unul din Parintii la care face referire "Patericul Egiptean“. S-a nascut pe 8 abib (15 iulie, dupa calendarul nostru), in jurul anului 320, intr-un orasel din Delta Nilului, intr-o familie crestina.

La varsta de 20 de ani, Paisie a luat calea pustiului Sahara, locul sau de nevointa fiind la inceput Manastirea Shiheet (sau Scete). Alaturi de un alt novice, cel care avea sa devina Sfantul Ioan cel scund (Yehness, in graiul coptilor), tanarul Paisie a fost luat in ucenicie de Sfantul Pamvo (Anba Bamouyah sau Pambo ori Bemwah, praznuit in calendarul nostru la 18 iulie).

Sfatuit de invatatorul sau sa nu se uite la fata de om, Paisie a petrecut trei ani neuitandu-se in sus, ci tinand intotdeauna capul plecat. In perioada cat a stat aici, se spune ca, Sfantul Paisie ar fi gasit manuscrisul original al Profetului Ieremia. Din acest motiv i s-a atribuit numele Paisie Ieremianul.

Zi si noapte, Sfantul Paisie se indeletnicea cu postul si rugaciunea, meditand la Legea Domnului. Asa se face ca, ani buni, s-a dedicat organizarii acestei manastiri, cu ajutorul calugarilor si ascetior de aici.

Alaturi de Sfantul Ioan cel Scund, vrednicul de pomenire Paisie a gustat din experienta unica a vietuirii intr-o pestera sapata de mana omeneasca, undeva in subsolul bisericii manastirii vecine, Deir-El-Sourian.

Traditia mai spune ca, pe vremea cand vietuia in pestera din interiorul bisericii Manastirii Deir-El-Sourian, Sfantul Paisie cel Mare a fost vizitat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. 

In anii 407-408, cand triburile de berberi au invadat aceste locuri, Sfantul Paisie a parasit zona, stabilindu-se in muntele Ansena. In Antinoopolis (o localitate situata langa orasul Mallawi, caruia astazi arabii ii spun Deir-El-Barsha) el avea sa-l intalneasca pe Sfantul Paul de Tammah (caruia i se mai spune Tamweh sau Tamwa).

Cei doi stalpi ai spiritualitatii din pustia egipteana aveau sa locuiasca impreuna, si buna lor fratietate duhovniceasca avea sa faca astfel incat ei sa ramana nedespartiti, Dumnezeu promitand ca vor ramane pe veci alaturi.

Cuviosul Paisie s-a mutat la ceruri in anul 417. Sfantul Isidor Pelusiotul a mutat apoi moastele Sfantului Paisie si pe cele ale Sfantului Pavel de Tammah, in Manastirea Sfantului Pishoy din Deir El Barsha, care exista pana astazi, in apropiere de Mallawi.

Pe 13 decembrie 841, Papa Iosif I al coptilor, a mutat trupului Sfantului Paisie si pe cel al Sfantului Pavel in pustia Schetica.

Se spune ca initial au incercat sa mute numai moastele Sfantului Paisie cel Mare, insa cand l-au urcat pe barca pe care urmau sa traverseze Nilul, aceasta nu s-a miscat pana nu au adus si moastele Sfantului Pavel de Tammah.

In prezent, trupul intact al Sfantului Paisie se pastreaza si astazi langa moastele Sfantului Paul de Tammah, in biserica mare a Manastirii Copte Sfantul Paisie din Desertul Nitrian.

In ziua pomenirii Sfantului Paisie cel Mare (15 iulie potrivit in calendarul copt), an de an, mii de credinciosi copti vin in pelerinaj la aceasta manastire, pentru a primi binecuvantarea si mijlocirea sfantului.

Radu Alexandru

• Sfintele Moaste ne cinstesc pe noi
  Publicat in : Editoriale
• Sfintele Moaste mai fac minuni?
  Publicat in : Editoriale
• Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale