In societatea zilelor noastre auzim vorbindu-se constant despre necesitatea unei schimbari a situatiei Romaniei. Iar aceasta schimbare se refera in special la partea financiar-economica; lumea catalogand conducerea statului ca principalul vinovat. Desi problema financiar-economica este foarte importanta, consider ca societatea noastra mai sufera de o criza si anume criza morala.
Simt ca oamenii sunt scarbiti de ce vad in jurul lor, la televizor, in presa, pe internet s.a.m.d.; oamenii sunt dezamagiti si considera ca nu mai gasesti nimic bun in aceasta tara; simt ca romanul nu doreste numai sa traiasca mai bine sau doar sa aiba unde sa munceasca, cum se spune in reclama facuta pentru exploatarea aurului de la Rosia Montana: "Oamenii din Rosia Montana nu isi doresc decat sa munceasca". Eu cred ca lor nici nu le pasa de oamenii de acolo, ei vor doar aurul, dar sa revenim. Consider ca romanul nu vrea "decat sa munceasca" ci orice om isi doreste mai mult decat un loc stabil de munca; omul tinde spre ceva superior desi poate nu stie spre ce, dar cauta "acel ceva" care sa-i aduca bucurie, implinire si pace in suflet. El simte ca nimic din lucrurile materiale nu il multumesc, chiar daca le dobandeste.
Nu ati observat ca atunci cand va doriti ceva anume, de exemplu: un telefon, o haina, o masina sau orice altceva, dupa ce ati obtinut acel lucru, parca nu va satisface asa tare precum va asteptati atunci cand vi-l doreati; sau chiar daca v-a satisfacut, dupa un timp v-ati plictisit de acel lucru. Aceasta se intampla pentru ca lucrurile materiale nu pot umple golul din suflet; fiindca sufletul este imaterial si de aceea nu se poate hrani decat tot cu ceva imaterial. Iar acel gol din suflet nu se poate umple decat prin venirea lui Dumnezeu in sufletul nostru. Daca trupul tanjeste dupa cele materiale, sufletul tanjeste dupa Dumnezeu, chiar daca omul nu realizeaza asta intotdeauna. Prin venirea Lui in sufletul nostru se produce o schimare radicala, incat lumea ramane socata si incepe sa-si puna intrebari cum de s-a putut intampla asa ceva?
Domnul Iisus Hristos ne spune: cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte vi se vor adauga voua . Aici este cheia, cine vrea sa priceapa si mai ales sa-si asume aceasta afirmatie, va dobandi fericirea. Solutia iesirii din criza este deci: intoarcerea la Dumnezeu. Dar chiar daca am iesi din criza financiar-economica fara ca sa ne intoarcem la Dumnezeu, tot ne mai ramane criza morala, care este chiar mai grava decat criza financiar-economica. Daca nu-l accepti pe Dumnezeu esti un nimeni; nu sti de unde vi si nici incotro te-ndrepti. Viata nu mai are nici un sens daca se termina la moarte; dar nu se termina la moarte, căci viata omului este cu siguranta vesnica!
Tot omul trebuie sa dea lauda lui Dumnezeu si nu doar preotii. Nu doar ei trebuie sa vesteasca pe Dumnezeu ci si cei ce conduc statul; ca de la ei sa se invete si poporul. Fiindca oamenii se asteapta de la conducatori sa fie exemple din toate punctele de vedere. Uitati-va la Stefan cel Mare, care a ajuns Sfant desi a fost conducator politic. El a stiut ca daca il v-a avea prieten pe Dumnezeu va avea si biruinte, precum asa a si fost. Dar acum, conducatorii nostri ai spune ca sunt mai degraba atei dupa cum se comporta, iar asta se rasfrange asupra neamului nostru.
Oamenilor nu trebuie sa le fie rusine sa-l marturiseasca pe Dumnezeu, caci bine este a suferi pentru Domnul. Viata inseamna greutate, dar greutatea trebuie purtata pentru mantuire.
Neam roman, fi neam al lui Dumnezeu, nu neam al nimanui! Stramosii nostri au trebuit sa lupte cu armele pentru apararea neamului si a tarii; fie ca au fost moldoveni, transilvaneni sau vlahi, toti au fost romani. In zilele noastre nu ne mai ataca nimeni in mod direct si armat, insa tot suntem atacati; dar in mod diplomatic, de catre cei ce ne ravnesc bunurile tarii. In vremea voievozilor, oamenii cred ca erau mai credinciosi decat azi, pentru ca aveau o societate autentica romaneasca si nu murdarita de efectele globalizarii si modernismului; dar poate si pentru multimea necazurilor lor, erau nevoiti sa strige mai des spre Dumnezeu. In zilele noastre, din cate observ a cam slabit credinta neamului nostru; si asta cred ca din cauza libertatii de care ne bucuram, caci ne-a imbatat, facandu-ne sa credem ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu. Dar daca nu mai avem nevoie de El, de ce am ajuns in situatia asta? Caci aproape ca nu mai gasesti om sa fie multumit de situatia Romaniei.
Daca vom privi lucrurile mai cu atentie, noi singuri ne vom condamna pentru situatia tarii. Caci avem "reflexul" de a da vina pe altii pentru problemele ce se ivesc, dar mai greu observam si recunoastem ca si noi am putea fi de vina pentru dezastrul tarii. Trebuie stiut ca nu poti face o schimbare in bine daca nu ai oameni care sa faca binele; vrem sa ne fie bine dar sa faca altcineva pentru noi. De aceea viitorul Romaniei "nu suna bine" pe nici un plan…Dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la lupta; lupta se duce pana la ultima reduta. Caci daca ne lasam coplesiti de tot raul ce vine asupra noastra, atunci nu mai are rost sa traim! De aceea spun cu toata taria si increderea: Nu este totul pierdut! Daca crezi in Dumnezeu, slaveste-L si mai mult! Daca nu crezi in El, cauta sensul existentei tale, ca sa-ti afli pacea; caci daca n-ai pace in suflet nu poti lupta cu raul, altfel lupta se va duce cu tine insuti.
Iubeste-L pe Domnul Dumnezeu, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si din toata puterea ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti!
Mititel Gheorghe
.
Gheorghe Mititel
-
Duminica a III-a dupa Rusalii - Despre grijile vietii
Publicat in : Religie -
Grijile vietii
Publicat in : Duminica a 3-a dupa Rusalii -
'Ca toate poftele trupului calcand'
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.