Potrivit nutriţioniştilor, ar fi necesar să se consume zilnic, 2-2,3 litri de lichide (10-12 pahare), dintre care două-patru pahare prin alimente şi 8-10 pahare cu apă potabilă. Există chiar o formulă generală, care stabileşte necesarul zilnic de apă prin relaţia: 30 x greutatea corporală (exprimată în milili-tri). Astfel, o persoană cu greutatea de 70 de kilograme va trebui să consume 2,1 de litri lichide pe zi, chiar dacă nu simte că-i este sete. Cantitatea de apă băută zilnic va depinde şi de alţi factori: vârstă, temperatura ambientală, activitatea fizică efectuată şi nevoile organismului.
Un organism echilibrat are nevoie de un consum suficient de apă care să compenseze pierderile zilnice prin transpiraţie, expiraţie, urină etc.
Dimineaţa se va lua un pahar cu apă, în care se pun câteva picături de suc de lămâie, cu rol alcalinizant, pentru clătirea stomacului şi pregătirea pentru activitatea din cursul zilei. In timpul mesei se evită lichidele prea reci sau prea calde, întrucât se blochează sucurile gastrice, producând indigestii şi ulcere. La necesarul zilnic de apă se ţine seamă şi de conţinutul de apă din fructele şi legumele consumate: 90% apă în căpşuni, 86% în caise, piersici, prune, portocale, 83% în mere, pere, cireşe, struguri, 96% în castraveţi, 93% în ridichi, varză, salată, spanac.
Orice restricţie în consumul de lichide poate avea urmări grave. Este cunoscut că fără apă viaţa încetează în trei-patru zile.
In primul rând, carenţa apei diminuează diureza şi provoacă dereglarea funcţională a creierului (cu dureri de cap, stare de ameţeală şi oboseală cronică), în urma deshidratării treptate a ţesuturilor, mai ales la vârstnici şi copii. Carenţa de apă din corp provoacă dereglări renale, cu creşterea nivelului de creatinină şi uree din sânge şi formarea de pietre (nisip) în rinichi, îngroşarea sângelui şi creşterea tensiunii arteriale. La nivelul aparatului digestiv, lipsa apei declanşează constipaţii, crampe abdominale, balonări şi acumularea ionilor de sodiu şi reziduuri toxice în organism. Din cauza cantităţii insuficiente de apă, organismul elimină reziduurile într-o formă concentrată, provocând o transpiraţie şi respiraţie urât mirositoare şi urină netransparentă şi cu miros neplăcut.
La aceste simptome provocate de insuficienţa lichidelor în corp se adaugă efecte foarte grave precum declanşarea diabetului zaharat, a obezităţii, dureri articulare, artrită reumatoidă, cataractă, glaucom şi îmbătrânire prematură a pielii.
Calitatea apei de băut
Apa consumată trebuie să fie pură sub aspect microbiologic şi biochimic, pentru a contribui la echilibrul osmotic şi acidobazic al sângelui. In zonele cu agricultură intensivă, în care se administrează cantităţi mari de îngrăşăminte chimice şi pesticide, este posibil ca aceste substanţe să ajungă până la nivelul stratului de apă freatică, de unde se preiau prin reţeaua de canalizare. Astfel, în apa de la robinet vor ajunge cantităţi mari de substanţe chimice (erbicide, insecticide, fungicide), metale grele (Al, Pb, As etc.), asbest, eventual reziduuri radioactive, chiar combustibili, care acţionează dăunător asupra sănătăţii populaţiei. Excesul de săruri minerale ajunge Ia nivelul articulaţiilor provocând poliartroze, în pereţii intestinali, provocând dereglări abdominale, iar în rinichi formează calculi renali. Importantă este constatarea că unele pesticide contribuie la creşter.ea incidenţei cancerului mamar.
In mediul rural, apa din fântâni poate fi încărcată cu nitraţi şi nitriţi, în funcţie de amplasarea fântânii faţă de terenurile agricole fertilizate cu îngrăşăminte chimice sau faţă de grajd, latrină, curtea cu animale. Se consideră că, în prezent, unităţile zootehnice intensive sunt sursele cele mai importante de poluare. Aceste ape contaminate intră în reacţie cu hemoglobina, provocând methemoglobinemia infantilă sau „boala albastră de fântână”, o afecţiune digestivă gravă. Dacă methemoglobina depăşeşte 11% din hemoglobina totală, apare cianozarea (învineţirea) pielii, vătămarea sistemului imunitar şi chiar deces, mai ales în rândul copiilor.
In mediul urban, apa de la robinet provine de la o staţie de colectare a apelor curgătoare din apropiere. Pe traseu, acestea se pot încărca cu diferiţi poluanţi şi substanţe toxice, inclusiv microparticule chimice, reziduuri animaliere, medicamente chimice şi exces de calcar, care declanşează apariţia calculilor renali. Agenţii patogeni din apă (Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Pseudomonas, virusuri, paraziţi) pot declanşa multe afecţiuni digestive sau dermatologice.
Clorul este frecvent utilizat pentru dezinfectarea apei din reţeaua de canalizare. Acesta este însă foarte dăunător în doze mari, întrucât generează hidrocarburi clorurate, cu potenţial cancerigen (gastric, colorectal şi de vezică urinară), mai ales la persoane în vârstă. Clorul din apă se combină cu unele săruri minerale, formând trihalometani, care provoacă apariţia radicalilor liberi, cauzatori de cancere, îmbătrânire prematură şi moarte.
In unele localităţi urbane se practică dezinfectarea apelor potabile prin fluorizare (adaus de fluorură de sodiu - NaF), cu efecte dăunătoare, întrucât fluorina, acumulată în corp, este foarte toxică şi provoacă dereglări ireparabile ale sistemului imunitar, osteoporoză şi carierea dinţilor.
Un pericol mare îl reprezintă şi apele provenite din apropierea depozitelor de gunoaie, posibil contaminate cu microorganisme patogene (bacterii, virusuri, paraziţi).
In cazul în care apa de la reţea este nesigură, va trebui să se utilizeze metode de purificare (distilare, osmoză inversă, deionizare) şi filtre de bună calitate, cu proprietăţi de purificare şi alcaliriizare sau fierbere, timp de minim 3-5 minute, răcire, decantare sau filtrare, pentru a elimina reziduurile sedimentate, cu conţinut ridicat de nitraţi, ioni de Na, K, Ca şi metale grele.
In funcţie de sursă, apa de la robinet poate fi dură (cu mult calciu şi magneziu), ce poate dăuna inimii, arterelor şi oaselor, sau moale, în care predomină sodiul, declanşator al multor afecţiuni cardiace şi renale.
Chiar şi apa îmbuteliată în flacoane de plastic poate dăuna sănătăţii, întrucât conţine o cantitate mare de bisfenol A, ce provoacă intoxicarea ficatului şi declanşarea unor afecţiuni cardiace şi diabetice.
De preferat este apa de izvor sau apa plată, extrasă din subteran, de la mare adâncime, care nu a intrat în contact cu apele poluate de la suprafaţă.
Prof. univ. dr. CONSTANTIN MILICA
FRAGMENT DIN CARTEA "Maladiile prezentului tratate cu plante", Editura Trinitas
Cumpara cartea "Maladiile prezentului tratate cu plante"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.