Tu, Doamne, acoperă-mă de oameni gâlceviîori, de draci şi de patimile trupeşti şi de toate lucrurile necuvioase. (Din rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur)

Anii de ateism şi de prigoană împotriva Ortodoxiei nu au trecut fără să lase urme. Aproape două generaţii au crescut fără să ştie de Dumnezeu şi de Sfânta Lui Biserică. Astăzi trăim vremuri foarte grele. Spre marea noastră durere, vidul duhovnicesc al unei părţi (deloc mici) dintre contemporanii noştri se umple cu învăţături mincinoase, cu erezii, cu secte de tot felul, cu practici oculte.

Cu ajutorul acestor surogate unii se străduiesc să dobândească mântuirea, alţii vor vindecare de boli, alţii sunt victime ale amăgirii, ale manipulării psihologice sau ale propriei ignoranţe religioase.

Oamenii care nu au credinţa cea adevărată sunt pândiţi de superstiţii, de tot felul de pseudovalori (magie, ocultism ş.a.m.d.). Se găsesc şi „îndrumători spirituali*' gata să „vindece" cu câteva pase sufletele şi trupurile celor în suferinţă. Reclamele şi anunţurile din presă ale acestora vorbesc despre „efecte" stupefiante. De exemplu:

„In numai două şedinţe vindec hipertensiunea, astmul, cancerul, diabetul..." şi în continuare sunt enumerate zeci de boli obligate să dispară după ce nu ştiu care bioenergetician sau mag dă de câteva ori din mâini.

Pentru aceste personalităţi „extraordinare" nu există diferenţe între ameliorarea neînsemnată şi de scurtă vreme, care apare în virtutea unor anumite legi psihofiziologice, însănătoşire şi înşelare duhovnicească. Oamenii sunt atraşi într-un „joc“ sui generis, în care n-au nici o şansă de câştig.

In cartea sa intitulată „Despre bine şi rău", scriitorul ortodox N. D. Guriev îşi pune sieşi şi ne pune tuturor întrebări dificile: „Nu cumva aceştia sunt cei veniţi «în numele lor», în care vor crede şi deja cred cei care pier? Nu cumva deosebirea dintre ei şi Antihrist este doar aceea că Antihrist va încerca să-i înşele şi pe cei aleşi, în vreme ce aceştia îi înşeală pe «cei de rând»?" Grele întrebări. Răspunsuri la ele ne va da Domnul.

Nu pot să nu vorbesc despre victimele sectelor totalitare, în care oamenii îşi pierd sufletul. Numele „conducătorilor" acestor secte sunt cunoscute. Unii dintre ei se află sub urmărire penală (liderii „Frăţiei albe", ai sectei Aum Senrike); alţii fondează în adâncul taigalei comunităţi izolate şi mutilează oamenii, aducându-i la epuizare sau nebunie (secta lui Vissarion). Sunt şi unii care se ascund sub masca aparentei culturi şi educaţii.

Rezultatele activităţii sus-pomeniţilor sectanţi şi a celorlalţi de acelaşi fel sunt pentru majoritatea discipolilor lor aceleaşi: degradare duhovnicească, tulburări psihice, pagube materiale şi subminarea sănătăţii. Din păcate, nu este deloc simplu de smuls din această beznă un suflet rătăcit. Câteodată, totul se sfârşeşte într-un mod cât se poate de tragic.

In calitate de creştin şi de medic, declar fără ezitare că oamenii atraşi în secte sau deveniţi victime ale acţiunilor oculte suferă deseori crize psihologice, cunosc o stare de disconfort psihic foarte accentuat, iar uneori se şi îmbolnăvesc psihic. Iar faptul că multora dintre ei (mai ales celor botezaţi întru Ortodoxie) încep să li se întâmple lucruri necurate, aceasta poate fi pedeapsă sau învăţătură de minte de la Dumnezeu pentru apostazie.

In cartea sa intitulată „Numărul fiarei“, preotul şi profesorul neuropatolog p. Anatolii (Berestov) descrie amănunţit sindroamele aşa-numitei „boli oculte", în rândul cărora găsim: sindromul fobie, sindromul psihotic (de tipul sindromului pseudohalucinator Kandinski-Clerambaud), sindroame psihosomatice, precum şi tulburări imunologice,
care fac ca organismul victimei influenţelor oculte să fie vulnerabil faţă de multe boli (răceli dese, otite, pneumonii ş.a.). Deosebit de pronunţată este tendinţa spre apariţia şi dezvoltarea maladiilor oncologice. Ocultismul e însoţit adeseori şi de droguri, şi de desfrâu, şi de alte păcate foarte grele.

Dacă cel afectat avea tulburări psihice, „tratamentele" ocultiste i le accentuează net. Şi câte necazuri nu le aduc celor apropiaţi rătăciţii! Se destramă familii, se duce pe apa sâmbetei averea agonisită cu multă trudă: iată roadele reale ale ocultismului şi sectelor. Voi da doar câteva exemple.

La consult s-a prezentat I., 32 de ani, militar. Soţia lui, care fusese botezată întru Ortodoxie, a trecut în secta „martorilor lui Iehova". Tot timpul liber şi-l dăruieşte sectei. Evită comunicarea cu apropiaţii care nu îi împărtăşesc credinţa. Il apostrofează mereu pe I., se enervează din orice. In ultimul timp s-a închis în sine, nu vorbeşte zile întregi cu cei din familie, tensionând atmosfera.

Nu o dată a încercat să-şi convingă soţul să treacă la secta ei. Toate încercările lui de a-i dovedi nocivitatea „martorilor lui Iehova“ s-au izbit din partea ei de o rezistenţă îndârjită. Incearcă să-i „predice" şi copilului.

Z., 19 ani. Suferea de o boală psihică, dar, fiind în remisie de multă vreme, bine adaptat social. Timp de două săptămâni a fost reţinut prin înşelăciune de un grup de oameni care „mărturiseau o religie orientală". Acei oameni l-au obligat să-şi scoată crucea, să se roage şi să mediteze în felul lor. Rezultatul? Decompensarea acută a stării psihice. Lui Z. i-a fost recomandată spitalizarea.

M., 25 de ani, botezată. A fost în secta „Frăţia albă". Potrivit propriilor ei cuvinte, se purta ca o îndrăcită. Era agresivă, încăpăţânată, se enerva din orice. Şi-a donat sectei toată averea. Mama ei a cerut ajutorul unei mănăstiri de femei, cerând să se roage acolo pentru fiica cea rătăcită. M. povesteşte că, în timp ce călătorea spre Moscova la o adunare a sectei (pe atunci era deja unul dintre liderii regionali ai „Frăţiei albe"), a avut sentimentul că, i-a căzut un văl de pe ochi, şi totul i s-a luminat în cap. S-a întors imediat acasă şi a încetat activitatea sectară. Este convinsă că s-a izbăvit cu rugăciunile maicii stareţe şi ale surorilor mănăstirii.

K., femeie de vârstă mijlocie care, din fericire, a făcut pocăinţă pentru activităţile ei oculte, povestea că de-a lungul anilor a studiat intens fenomenele oculte, extinzând preocupările sale şi asupra membrilor familiei. A trecut prin „iniţierea de Shambala“ (înaltă magie), a absolvit cursuri de bioenergoterapie, a chemat spirite, a văzut OZN-uri, s-a tratat cu apă „energizată“, a ghicit la zoroastrieni şi încă multe altele. Rezultatul: la soţul şi la fiul ei se manifestă grave tulburări psihice. Poate că aceştia erau oricum predispuşi la apariţia acestor tulburări, dar, după afirmaţiile lui K., legătura dintre ocultism şi necazurile lor familiale a fost evidentă.

Din scrisoarea lui V., 30 de ani: „...Apartenenţa la secta scientologică s-a reflectat extrem de negativ asupra relaţiilor mele cu cei din jur, şi în primul rând cu cei apropiaţi. Gândirea mea a început să dobândească o formă «corectă», ca la o maşină de calcul, să se americanizeze... Existenţa mea se transformase într-un autentic haos şi coşmar. Cel mai dificil pentru mine a fost să văd că boala mea e molipsitoare. Tuturor celor care aveau de-a face cu mine le creştea tensiunea, începeau să le apară fenomene negative şi tot felul de tulburări..."

T., 49 de ani, povestea următoarele: cu mai bine de 15 ani în urmă, un cunoscut i-a zis soţului ei că este „deocheat" şi că trebuie să solicite ajutorul unui bioenergoterapeut, ceea ce el a şi făcut. După anumite manipulaţii şi şoapte, bioenergoterapeuta (era femeie) a spus că „deochiul“ a fost îndepărtat, apoi a dat nişte „doctorii" şi a spus să stropească cu ele prin toată casa.

Femeia povestea că în vremea ce a urmat soţul ei era dezorientat, nu se mai implica în problemele familiale, tot timpul simţea nevoia să meargă iarăşi la „tratament". După scurt timp a mers iarăşi la bioenergoterapeută. După spusele lui T., s-a întors schimbat cu totul: privirea îi era absentă, iar comportamentul aducea mai mult cu al unui robot decât cu al unui om... N-a trecut mult şi a dispărut, şi nu s-a mai ştiut nimic despre el vreme de câţiva ani (înainte era un bun familist şi tată iubitor). După îndelungi căutări, soţia l-a găsit. Lucra ca... asistent al aceleiaşi bioenergoterapeute.

Potrivit afirmaţiilor lui T., se schimbase cu desăvârşire din punct de vedere psihic şi era ca un robot comandat de la distanţă. Din momentul „tratamentului" şi-a părăsit familia, munca, a rupt legăturile cu părinţii. Tatăl unui tânăr bolnav psihic a venit să ceară ajutor şi sfat. Fiul lui a nimerit la un bioenergoterapeut, îşi cheltuieşte toţi banii pe întâlnirile cu el, neglijează tratamentul indispensabil, a devenit pe de-a-ntregul dependent de bioenergoterapeut. Starea sănătăţii lui se înrăutăţeşte. O femeie de 50 de ani, botezată întru Ortodoxie, a trecut la o sectă. Fiul ei, care până atunci era un tânăr ascultător, liniştit, devine brusc narcoman.

Au avut loc teleşedinţele lui Kaşpirovski, lui Ciumak şi ale altor „vindecători". Câţi oameni n-au suferit ?! Câte suflete n-au fost atrase în acest „joc“ cumplit, în care nu există şanse de câştig?

Bioenergoterapeuţii şi alţi „vindecători" ocultişti folosesc în practica lor stări speciale de conştiinţă. Mai mult decât atât: ei consideră că stările acestea sunt o condiţie indispensabilă a succesului terapiei. Studiind activitatea cerebrală la oameni aflaţi în stare de meditaţie - Vezi nota 3 (hipnoză, autohipnoză), părintele Anatolie (Berestov) şi academicianul neurofiziolog S. V. Krapivin au ajuns la concluzia următoare: „Se presupune că starea de meditaţie are o influenţă benefică asupra organismului uman, întrucât este însoţită de scăderea ritmului respirator şi cardiac, a nivelului de lactat din plasma sanguină, de miorelaxare. Se consideră, de asemenea, că starea aceasta neobişnuită este cea mai bună odihnă.

Totuşi, la un examen amănunţit al electroencefalogramelor se vede clar că nu este vorba de nici o odihnă, ci de o stare cu totul aparte şi stranie a creierului: o mobilizare periculoasă a tuturor resurselor cerebrale, a tuturor puterilor fiziologice ale creierului".

Aşadar, prin starea aceasta aparte de conştiinţă, când „porţile" sufletului sunt deschise, hipnotizatorul sau ocultistul devine un „canal" al puterilor întunecate, slujind Satanei. Iată de ce Biserica Ortodoxă defineşte hipnoza ca pe o „slujire conştientă a răului", o numeşte fenomen „distructiv pentru om", subliniind faptul că în hipnoză sunt
folosite puterile întunecate ale lumii duhovniceşti (Jurnal Moskovskoi Patriarhii, 12, 1989).

DR. DMITRI AVDEEV

Fragment din cartea "Cand sufletul este bolnav", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cand sufletul este bolnav"

 

• Patimile - boli ale sufletului
  Publicat in : Credinta
• Cum se nasc patimile ?
  Publicat in : Editoriale
• Patimile si Invierea in psalmi
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Patimile Celui fara de patimi
  Publicat in : Saptamana Patimilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: