Se spune ca de la facere au trecut cinci mii, sase mii
Cand a gustat din fructul oprit, omul a cazut din starea de har, a cazut intr-o stare de inconstienta, intr-o stare animalica, intr-un somn adanc, a cazut intr-o stare de inconstienta, cum sunt animalele. El a uitat cine este el, a uitat pe Creatorul lui, a uitat de unde a plecat, a uitat cine este, a uitat Edenul.
Din aceasta stare prin harul lui Dumnezeu a inceput sa se trezeasca, sa gandeasca, sa cugete, ratiunea lui a inceput sa lucreze, a inceput sa se constientizeze ca el nu este animal, a inceput sa-si dea seama ca el are si suflet si nu numai pamant, numai trup, din cauza caderii din starea de gratie in care erau primii oameni Adam si Eva inainte de a “gusta” din fructul oprit si care in clipa caderii au auzit cuvantul “pamant esti si in pamant te vei intoarce... in sudoare iti vei castiga mijloacele de trai... in dureri vei naste copiii tai”, acestea toate ca o pedeapsa a neascultarii, a ridicarii impotriva Creatorului.
Acestea au fost urmarile calcarii legii ce i s-a dat si ca urmare acestei nescultari omul a cazut in robia trupului, in robia timpului si in acelasi timp mintea lui s-a intunecat si dupa cum am spus, el a uitat, s-a prabusit in intunericul uitarii din care - repet - din harul lui Dumnezeu, a inceput sa se trezeasca din starea de inconstienta animalica in care cazuse si in care dainuise intr-un timp nemasurat ca un animal. Dar, repet, din harul lui Dumnezeu, ca dintr-un somn greu s-a trezit si din momentul acesta a inceput sa fie constient de scurgerea timpului, a inceput istoria, omul a inceput sa-si numere zilele, a inceput sa-si aminteasca de Facerea lumii si a inceput sa se gandeasca la Cel ce l-a creat, a inceput sa inalte altare si pentru ca nu primise inca Revelatia ce venea de la Creator, a inceput omul sa-si faca zei si dumnezeu dupa asemanarea lui sau dupa puterile ce-l inconjurau, dupa puterile ce-l depaseau, dupa puterile ce-l inspaimantau, si odata cu trezirea in el a sentimentului religios ce exista in el, pentru ca omul avea in el, pe langa trupul de lut si elementul religios - sufletul -, odata cu aceasta trezire a sentimentului religios a inceput ceea ce se zice cultura, si din cultura, care este de natura religioasa, omul, iesind din taverne, din grote, a inceput sa construiasca temple si locuinte, a inceput civilizatia, a inceput lumea.
Aceasta este istoria, aceasta este parerea ca lumea a inceput in urma cu cinci, sase mii de ani, pentru ca de cinci-sase sau zece- douasprezece mii de ani omul a devenit constient de starea lui, omul si-a inceput viata de fiinta constienta, de unde vine, cine este, ce este mai ales el, ca nu este o fiinta trecatoare, ca el este o fiinta nemuritoare, care are un scop pe acest pamant, ca dincolo de acest pamant exista si o alta lume, pe care el o poarta in el, o lume spirituala, mai luminoasa, mai fericita, mai frumoasa, o lume vesnica in care se gasesc puterile care au facut aceasta lume si care l-a facut si pe el.
Ratiunea l-a ajutat sa cunoasca si sa creada in aceasta lume. Sentimentul l-a ajutat sa simta aceasta lume, iubind, gustand stari de fericire si bucurii mai inalte decat fericirea si bucuria pe care i-o provoaca placerile trupului asa de trecatoare. Iar Vointa l-a ajutat pe om sa realizeze tot ceea ce Ratiunea si Sentimentul i le descopere si-l face sa le doreasca.
Duhul ajutandu-ma azi sa cobor mai adanc in timp, m-a ajutat sa vad, sa cunosc ceva mai adanc in timp, catre inceputuri, despre care vorbesc cei ce scriu istoria.
16 ianuarie 2011
Arhiepiscop Justinian Chira
Andrei Pop
Pop Andrei
-
Omul 'paradisiac' si omul 'cazut'
Publicat in : Credinta -
Patologia dorintei si a placerii, la omul cazut
Publicat in : Credinta -
Pervertirea si decaderea cunoasterii si a organelor sale
Publicat in : Dogma -
Pilda samarineanului milostiv
Publicat in : Predici de duminica -
Dumnezeu Omul
Publicat in : Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.