Ziua de 9 noiembrie 2018 va fi consemnată în Istoria Bisericii noastre Ortodoxe ca o zi tristă pentru că în această zi a trecut în lumea drepților unul dintre cei mai merituoși preoți, Părintele Profesor Nicolae Bordașiu.

Mi-a fost profesor de Dogmatică, Îndrumări Misionare si Limba Franceză la Seminarul Teologic din București între anii 1975-1980. Eram 60 de elevi în clasă și am avut privilegiul să ne fie diriginte timp de 5 ani. Îmi amintesc prima zi de Seminar când ne-a așezat în bancă, în ordine, după înălțime și apoi a urcat pe un podium unde era catedra și ne-a vorbit timp de câteva minute „Ați venit aici să învățați carte, veți sta în bancă 15 ore pe zi iar în oraș veți merge două ore sâmbăta și două ore duminica. Vă pregătiți să deveniți preoți... iar un preot într-o parohie trebuie să fie un exemplu frumos... să nu faceți Biserica de râs prin purtarea voastră, că cine face Biserica de râs, râde de Dumnezeu... să nu mă faceși să-mi crape obrazul de rușine”.

Avea studii și de farmacie și de la el știu că medicamentele care se termină în „ină” sunt antibiotice iar bolile cu „ită” sunt boli infecțioase. Venea în sala cu mese unde erau peste 300 de elevi și ne învăța cum să mâncăm... „Nu mușcați din felia de pâine ci rupeți frumos cu mâna, iar furculița se ține în mâna stangă”.

Eram copii și avea o grijă permanentă de noi. Ne vizita la dormitoare iar clasa noastră era aranjată ca un muzeu... tablouri cu scriitori și domnitori, statuete cu personalități din trecutul țării noastre.

A mers cu noi de multe ori în excursii... la Vulcanii noroioși, la mânăstirea Cheia, mânăstirea Suzana și în multe alte locuri. Ne îndemna și ne cumpăra bilete de intrare la teatru, la spectacole de operă, ne-a dus să vizităm Templul evreiesc din București. „Cumpărați-vă cărți acum pentru că biblioteca este cartea de vizită a unui preot”. Atunci mi-am cumpărat printre multe alte cărți, Mic Dicționar Enciclopedic. A fost un dascăl căruia îi păsa de elevii pe care îi instruia.

Am trăit împreună cutremurul din 4 martie 1977 când un coleg al nostru Petre Popescu a fost accidentat și internat în spital. Părintele Bordașiu l-a vizitat de nenumărate ori. L-a ajutat să treacă anul, deoarece colegul nostru a stat în spital luni de zile.

Am scris, târziu, după 25 de ani, câteva articole în care încercam să elogiez personalitatea Părintelui Profesor Nicolae Bordașiu și am avut onoarea să mă invite la Biserica Silvestru unde locuia în casa parohială când am făcut un schimb de cărți la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani. Atunci l-am îmbrățișat pentru ultima oară și mi-a umezit ochii de bucurie când mi-a spus... ”sunt mândru de barba ta albă”.

Părintele Profesor a avut o viață zbuciumată, dar Dumnezeu i-a dăruit în amurgul vieții multe satisfacții și mulțumiri sufletești. De câte ori venea în mijlocul nostru era un prilej de aleasă bucurie și sărbătoare.

Să ne rugăm lui Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru ca sufletul robului Său Nicolae cel mutat de la noi, în corturile drepților să-l așeze, în sânurile lui Avraam să-l odihnească și cu drepții să-l numere. Va rămâne veșnic în amintirea unltimei promoții de elevi la care a fost diriginte Părintele Profesor Nicolae Bordașiu.

Preot paroh Nicole Trușcă
Parohia Negoești – jud. Călărași

• Remember
  Publicat in : Religie
• Doua biblii…
  Publicat in : Editoriale