Am avut profesor de "Indrumari misionare” pe parintele Nicolae Bordasiu un preot exigent, corect, cu o personalitate foarte puternica. La aceasta materie, viitorii preoti erau invatati si pregatiti in combaterea invataturilor sectare.
Eram prin anul 1994 sau 1995 si in satul meu, ca probabil si in alte sate, nu toti locuitorii sunt de credinta ortodoxa. Intr-o zi, imi amintesc de cuvintele profesorului meu si plin de entuziasm imi imbrac reverenda, iau din biblioteca doua carti: Invatatura de credinta ortodoxa de parintele Cleopa si Biblia, le pun intr-o punga "de un leu” si plec… intr-o vizita pastorala. Merg la o femeie de vreo 65 de ani, despre care stiam ca este de alta credinta, cu gandul de a discuta despre diferentele religioase. Bat la poarta, si dupa ce sunt latrat de caini vreo cateva minute, viitoarea mea interlocutoare iese din casa si vine la mine:
- Buna ziua, mamaie!
- Buna ziua!… mi se raspunde sec.
Ii explic femeii cu ce scop am venit, intram in camera "de la drum” si ii propun sa discutam despre un subiect anume, despre botez, sau icoana, sau sfinti… sa nu "batem campii” prin toata Biblia. Marturisesc ca aveam chiar emotii (te pomenesti ca ma incuie cu vreo intrebare - am gandit). Am hotarat de comun acord sa vorbim despre icoana. Si a inceput… ca e chip cioplit… ca porunca a doua a lui Moise… ca e pacat… ca ne bate Dumnezeu… In timp ce vorbea imi arata cu mana si cu barbia o carte invelita intr-un ziar, pusa pe tocul de la fereastra. Incep eu… daca icoana e tiparita si nu e cioplita… si Moise a cioplit ingeri pe care i-a pus pe cortul marturiei… icoana nu-L inlocuieste pe Dumnezeu, ci ne apropie de El. Dau sa scot Biblia din punga mea "de un leu”, dar mamaia imi spune:
- Nu, parinte, din Biblia dumitale, ca aia e scrisa de popii aia mari de la Bucuresti; uite, citeste din Biblia mea! Si ia cartea invelita din ziar, de pe fereastra si o pune pe masa.
O iau, o deschid si raman nauc!!! Citesc… Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate de Nicolae Ceausescu, vol. XIV. Nu-mi venea sa cred!
Parca aveau copertile rosii cartile astea - am gandit - erau pline librariile de ele pana in ’89. Incep sa o cercetez intr-o sincopa de liniste. Desfac ziarul, si copertele erau lipite cu ceva maro, lat. Nu se vedeau copertele rosii.
- Mamaie, de unde ai "biblia” asta?
- Mi-a adus-o fi-miu de la Bucuresti. Pai cat l-am mai batut la cap!
- Dumneata stii sa citesti? Si-mi raspunde… ca am fost saraci, ca parintii mei… ca nu era scoala… bla, bla, bla!
Am inchis cartea, m-am ridicat de pe scaun si i-am spus in timp ce ieseam din casa:
- Mamaie, intr-adevar, cartile noastre nu se potrivesc.
Zambea satisfacuta si ma privea de parca mi-ar fi spus: vezi ca nici eu nu sunt fraiera?
- Parinte, imi spune, eu nu citesc din ea, dar stiu ca este bine sa ai o carte sfanta in casa!
In drum spre casa, mi-am amintit de profesorul meu care ne batea la cap cu "Indrumari misionare”, cate ne-a invatat… si cate fise ne punea sa facem, pe teme, dar nu s-a gandit la o situatie: cum sa discutam din Biblie cu un sectant nestiutor de carte? (Va sarut dreapta parinte profesor diriginte).
preot Nicolae Trusca, parohia Negoiesti.
Nicolae Trusca
Pe aceeaşi temă
-
Necesitatea prezentei Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura
Publicat in : Revelatia -
Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.