Remember
Ii port parintelui meu profesor diriginte Nicolae Bordasiu o deosebita consideratiune si pretuire. A fost un profesor exigent, pana la duritate uneori, hotarat, sever, era un barbat adevarat, pe care nu-l puteai duce cu presul. Ne-a format adolescenta si ne-am maturizat sub ochii lui, invatandu-ne ca preotia este o misiune grea, si-l stimez cu atat mai mult, cu cat am ajuns sa-l inteleg mai bine, dupa 20-25 de ani de preotie.
Cand si-a dat seama ca noi aveam impresia ca preotul este buricul pamantului in parohie, intr-o zi ne-a spus un banc: „Un preot mergea pe strada si trecand pe langa o casa cu etaj, cineva i-a aruncat cu laturi in cap. Preotul, in loc sa se supere, sa se enerveze sau sa-si iasa din fire, a ridicat ochii si-a spus calm; multumesc Tie Doamne, ca n-a cazut si galeata!”.
In 1982, parintele protopop Mateescu (un preot si un protoiereu admirabil) mi-a dat sa suplinesc Parohia Aprozi, un sat vecin cu oameni vrednici si credinciosi, care umpleau biserica la fiecare slujba. De Mosii de vara, din acel an, dupa sfanta slujba, am ramas in biserica doar eu si nea Petrica dascalul. Pe o masa lunga, in fata noastra era o gramada mare de colaci. Faceau aprozenii colacii mari cat gura la o galeata!
- Ce sa fac cu ei, parinte? – imi spune nea Petrica. Va duce acasa cu masina, baiatul meu Niculae?
Acasa, i-am pus intr-o fata de masa, si i-am lasat pe un hol, la usa. Dupa amiaza a venit in vizita un unchi, si amintindu-mi de sfaturile primite de la parintele diriginte, am pus toti colacii in portbagajul masinii unchiului si m-am dus cu ei in fata magazinului din sat. Acolo era o coada de vreo 30 de persoane care asteptau „sa bage” ulei. Gandind ca fac un gest frumos, am deschis portbagajul si le-am dat toti colacii.
In sambata care a urmat, am fost iar la Aprozi; am avut poate doua-trei parastase. La ultimul am stat la masa in curte. Era la inceputul verii! Ma asez in capul mesei, in dreapta mea a stat nea Petrica, langa el un domn tanar cu cravata, iar in stanga s-a asezat un barbat bine facut. Aveam sa-mi dau seama ca era un om simplu, dupa cum folosea tacamurile la masa. Dintr-o data ma ia la rost:
- Parinte, ai auzit de „Margareta Tacer”?
- Am auzit!
- Stii cine e?
- E prim-ministru al Marii Britanii!
- Dar stii cum ii mai spune?
- Spuneti-ne dumneavoastra!
- Doamna de Fier… dar stii de ce?
-!?
- Pentru ca i-a batut p’aia din „Flokand”.
Domnul cu cravata se stramba de parca se oparise cu ciorba, iar eu, sa nu raman dator intreb :
- Dar dumneavoastra stiti cum se numesc locuitorii insulelor „Flokand”?
-Cum?
- „Flokandeji”!
Domnul cu cravata s-a ridicat brusc de la masa, s-a dus spre poarta si dupa ce a tusit in batista de doua trei ori…
- Bre, nea Mitica, termina odata cu discutiile astea elaborate si lasa-ma si pe mine sa mananc! Dar nea Mitica?… as… nu se lasa…
- I-auzi, e-la-bo-ra-te! Parinte stii ca la partid, la judet, s-a vorbit de matale?
- De mine? Chiar ma mir! De bine sau de rau?
- De rau; cica ai dat paine de pomana la coltu’ strazii. Ce… noi murim de foame?
- Nea Mitica, eu nu am gandit asa „elaborat”, ci mai simplu; am avut paine mai multa si…. ce era sa fac cu ea?
Cand am plecat spre biserica, nea’ Petrica:
- Parintele, asta e ceva la partid… dar nu stiu ce!
Peste doua trei luni primesc vizita inspectorului Departamentului Cultelor, domnul Buriceanu care – intre noi fie vorba – a fost un om cumsecade:
- Parinte, ai platit impozitul la stat?
- L-am platit!
- Sa vad chitantele!
Si-a notat ceva in agenda, iar la plecare, cand am dat mana, la poarta, mi-a soptit:
- Vezi-ti de treaba… ca n-a murit nimeni de foame!
Intre aceste amintiri am facut o conexiune, acum cateva saptamani, cand am vazut la televizor o emisiune in care un anonim a intrebat nervos: Unde erau, domnule, popii, pana in ’89? Mi-am amintit, atunci, ce a vrut sa spuna parintele diriginte, acum 30 de ani, cu galeata de laturi. De ceva vreme, (…) primim galeti cu laturi in cap! ii raspund acelui domn, unde eram pana in ’89 ! Eram… „trasi cu anasana-n F.U.S.”, domnule!
Pr. Nicolae Trusca Parohia Negoiesti
http://nicolaetrusca.wordpress.com/.
Nicolae Trusca
Pe aceeaşi temă
-
Dialogul dintre stiinta si religie in Romania
Publicat in : Editoriale -
Miscarea Raeliana, o religie fara Dumnezeu
Publicat in : Secte si culte -
Ora de religie din scolile romanesti
Publicat in : Religie -
"Elegii Conservatoare - Reflectii est-europene despre religie si societate" - Recenzie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.