In aceasta vara am avut bucuria sa intalnesc niste OAMENI FRUMOSI. Acesti OAMENI, aduc un dram de bucurie, putina liniste, ocrotesc, indruma si ingrijesc copii si tineri care au avut nenorocul sa fie tare incercati de viata. M-a impresiona daruirea lor. Ei lucreaza la Casa SAMI din Constanta, Fundatia SOS copiii strazii. Am spus lucreaza,dar cred ca nu este potrivit cuvantul. Se comporta cu copiii ca si cand ar fi o familie. Imi pare rau ca nu le stiu la toti numele. Sunt Doamnele: Ellen, Loredana si Mirela. Le-am scris prenumele in ordine alfabetica, fiindca nu vreau sa gresesc cu ceva. Domnul Dragos si nu in ultimul rand Domnii administrator si conducatorul autocarului, ale caror nume nu le cunosc (imi cer scuze). Gandindu-ma la dansii, am scris cateva randuri.
Am cunoscut OAMENI FRUMOSI,
Ce-mprastie in jurul lor lumina,
Ce stiu sa fie inimosi,
Cu-n oropsit cazut in tina.
Parinti cu imprumut ei sunt,
Si inima si-o pun in palma,
Pentru iubirea de copii,
Pasesc in viata fara teama.
Ei stiu sa stearga lacrima cazuta,
Pe obrajorul delicat,
Al unui PUI DE OM ce n-are,
Parinti sa-l mangaie pe dat.
Sa ii ridice din necazuri,
Aceasta e menirea lor,
Si fac un tel din fapte bune,
Firesc, curat, cu mare spor.
Ard frumos ca lumanarea,
Dand un strop din viata lor,
Pentru PUIUL oropsit,
Ei creindu-i viitor.
Dragilor copii si tineri care mi-au rupt inima de tristete din cauza durerilor lor, le-am scris aceste randuri.
Am nadejdea ca o sa-i ajute Dumnezeu sa razbata in viata,chiar daca acum le e greu. Sunt frumosi,sunt minunati.
Sa nu va lasati, sa cresteti frumos, sa va realizati!
Cata durere-am adunat Maicuta,
Maicuta mea din ceru-nalt,
Ca alta mama n-am pe lume,
De multa vreme m-a uitat.
Tu sterge-mi lacrima Maicuta,
Si ia-mi durerea imediat,
Pe drum curat Tu poarta-mi pasii,
Fereste-ma Tu de pacat.
O casa calda da-mi si mie,
Pe masa ceva de mancat,
Si de-i posibil o sotie,
Sa ma-nsoteasca ne-ncetat.
Din floarea dragostei sa fie,
Un copilas sa-l ocrotim,
Si viata-mi grea sa nu o stie,
Cat noi pe lume mai traim.
O casuta cat de mica,
Cu flori multe la portica,
Da-mi si mie Doamne,Bune,
Sa nu fiu pustiu in lume.
Si parinti,ar fi doi Sfinti,
Pentru mine de-mi trimiti.
Bunici Doamne de-as avea,
Doamne cat i-as rasfata.
As sta la bunica-n poala,
Si-as feri-o eu de boala.
Baston viu pentru bunel,
As fi eu, ca-s cumintel.
Ne-am aduna toti la masa,
Fericiti in asta casa.
Visez cum soarele rasare,
Direct pe ,,usa" de canal,
Blanda lumina ma-nconjoara,
Si zice catre mine: Hai !
Plutesc ingereste-n lumina,
Cata lumina-n jurul meu!
Ce frumusete, ce pace Divina!
Si uit instantaneu de-atita rau.
Spre-o lume mai buna mi se spune ca mergem,
Unde nu-i ura si nu e noroi,
De foame nu poate sa spuna,
Nici de frig,nici de razboi.
Iubirea pluteste cu mine,
Patrunde-n fiece por,
Mi-e cald, nu mi-e foame, mi-e bine,
De vechea lume nu mi-este dor.
Si timpul nu se mai scurge,
Si toate grijile mor,
Durerea este in uitare,
Ce dulce,ce minunat zbor.
Tu Maica tine-ma la Tine,
Sa am o mama chiar in nor,
Sa uit de rau,sa-mi fie bine,
Real sa fie visu-n zbor.
Pretuire ,,parintilor" de la CASA SAMI si toata dragostea mea copiilor,
Adriana Tomoni
Adriana Tomoni
-
Despre iubire, mila si milostenie
Publicat in : Credinta -
Este dator calugarul sa faca milostenie materiala?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Milostenia naste milostenie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.