Sfântul Grigore Palama afirmă principiul: „Sunt om prin firea mea, dar dumnezeu prin har”. Într-adevăr, sunt oameni care au o dezvoltare spirituală mai înaltă, care au o maturitate duhovnicească şi care au dobândit şi anumite abilităţi spirituale: clarviziune, tâlcuirea viselor, citirea semnelor şi simbolurilor, facerea de minuni etc. Apostolul Pavel le dă o denumire aparte, numindu-le darurile Duhului Sfânt. Aceşti oameni sunt numiţi deosebiţi sau speciali, de unii, sunt consideraţi „nebuni după Hristos”, de alţii, cei mai puţini îi aseamănă cu îngerii, iar cei din branşă spun că sunt oameni aleşi de Dumnezeu, numindu-i mistici.
Mulţi dintre noi, am întâlnit astfel de oameni, în anumite momente ale vieţii şi, la început, nu prea am ştiut unde să-i încadrăm. După atitudine, comportament, vorbe şi fapte nu prea ai cum să-i încadrezi într-un sistem logic, cu toate că sunt perfect normali şi sănătoşi din punct de vedere medical. De pildă, eu am dus-o la un prieten medic pe o maică, pustnica Teodora de pe Vârful Giumalău, care avea o problemă medicală. După cinci minute, medicul a ieşit din cabinet şi supărat mi-a spus: „De ce ai adus-o pe această nebună, la mine?”
Este vorba despre starea mistică a pustnicilor, care este o stare cu totul altfel faţă de starea obişnuită a omului, este o stare îngerească sau o stare dumnezeiască. Misticii vorbesc în termeni care exprimă, pe de o parte, experienţa rugăciunii şi maturitatea duhovnicească, pe de altă parte, comuniunea cu lumea sfinţilor şi cu lumea îngerilor. De aceea, este foarte greu, dacă nu, chiar imposibil de a-i transpune pe mistici într-un sistem logic. De altfel, Sfântul Grigore Palama consemnează: „Cel ce participă la energia divină, ajunge el însuşi, într-un anumit fel, lumină”.
Nu întâmplător, se spune că Dumnezeu este mai intim omului decât îşi este omului însuşi, iar vieţuirea în dumnezeiesc este într-un mod suprafiresc, mai firească omului, decât vieţuirea în omenesc. În această privinţă, Hristos este etalonul de bază. Dacă Hristos a fost om şi Dumnezeu, în acelaşi timp, atunci şi omul poate ajunge la statura de înger sau chiar de dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a coborât din Ceruri, prin Fiul Său, Iisus Hristos, pentru a-l ajuta pe om să urce la Dumnezeu.
Aşadar, o fiinţă vine din neant şi trăieşte condiţiile vieţii dumnezeieşti. Hristos transcende prin fiinţa mea... „El vine pe neaşteptate şi, fără amestecare, se amestecă cu mine... Mâinile mele sunt mâinile unui nefericit, dar când harul mă „inundă”, mâna mea este Hristos întreg”. Apostolul Pavel avea să exprime starea mistică astfel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...”. Această pogorâre, această parusie în suflet a lui Hristos formează, de fapt, sufletul nostru după chpul Său. „Dacă tu eşti curat, cerul este în tine, înlăuntrul tău vei vedea lumină, îngerii şi pe Domnul însuşi”. Amin.
Doamne, ajută!
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Indumnezeirea
Publicat in : Dogma -
Sfintirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Dogma -
Teologia cosmosului si indumnezeirea omului
Publicat in : Dogma -
Recenzie: Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Necula - Indumnezeirea maidanului - pastoratia Bisericii in spatele blocurilor
Publicat in : Religie -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.