Toti pot sa inceapa, putini pot sa continue. Nu e rusinos sa te abati din drum, e rusinos sa nu revii la drum. Pentru izbanzile momentane ale luptei pt trai, pentru nevoile si cerintele nemijlocite ale vietii zilnice, ne zbatem turbati, distrugand toate relatiile vietii. Ne uitam in liniste la viata, ne uitam cum cresc bogatii nemasurate, privim intreaga lume de placeri si din cauza puterii imbatatoare asupra elementelor, omul, se leapada de orice simtamant de jertfa fata de puterile nevazute ale vietii si in chipul acesta, la urma, e robit materiei.
Nu imbinam bogatia de viata cu vointa de renuntare. Cu totii suntem inhamati la opera titanica a subjugarii naturii, cu totii lucram pe ici-colo, tutror ni se intinde cutia Pandorei cu comoara nesecata de placeri si de visuri de placeri viitoare; cu totii cadem in ispita de a deveni materialisti.
Ce trebuie sa traim?
Spiritul sau imboldurile?
Toanele sau caracterul?
Egoismul sau iubirea?
S-a pierdut deosebirea tragica dintre bine si rau, iar pacatul a ajuns o simpla ”patanie” de care uneori mai esti si mandru. Din cercuri tot mai largi dispare acel fior de purificare izvorat odinioara din adancurile unei conceptii religioase a vietii si care facea pe om sa lupte cu sine insusi si cu pacatele lui. Omul este prin firea lui tradator. Tradarea nu-i altceva decat rezultatul predominarii imboldurilor sociale inferioare asupra datoriilor sociale mai inalte.
Nu stiu daca din cauza educatiei, a citirilor, a spiritului vremii s-au instrainat asa de mult oamenii de ideile religioase incat nu mai poti sa le trezesti puterile morale cu graiul religios. In sufletul nostru gasim o natura mai inalta care cauta si are nevoie de-o patrie, de-un centru...inima noastra nu se alina pana ce nu-si afla limanul in Dumnezeu. Numai cu ajutorul convingerilor religioase putem ajunge la un progres adevarat si esential. Aceste convingeri ne dau trup, maduva si putere;fara ele asa numitul progres e gaunos si fara durata.
Fara credinta in Dumnezeu suntem batuti de talazuri pe-un ocean de nesiguranta.Caci ce-i pamantul nostru fata de imensitatea universului? Fiecare pagina a Bibliei ne vorbeste de mila si indurarea lui Dumnezeu, dar noi continuam a fi pacatosi; nu este zi, ceas in care sa nu-L suparam. O, cata putere binefacatoare ar avea asupra noastra venirea constanta la biserica! Cate invataturi sfinte n-am invata, cate lucruri placute n-am auzi, caci aici ne-am cunoaste pe noi insine, ne-am vedea toate slabiciunile si am lua hotarari de bine pentru viitor.
Care vine rar sau vine dar n-a retinut nimic din cele ce s-a citit si s-a spus in Sf biserica diavolul are grija sa-i infunde mai tare urechile incat ajunge de nu-i mai place sa vina la biserica. Cu cat nu vine cu atat n-ar mai veni. Parintele meu duhovnic spunea: Pana la Dumnezeu sunt 100 de pasi, daca noi am face unul ceilalti 99 ii face Tatal Ceresc.Dar noi unde facem primul pas? La carciuma, la jocuri, la invataturi stricate, la barfe si multe alte rautati.
Sa nu ne amagim ca Domnul a spus ca este primit si cel din ceasul al unsprezecelea?! Aici este vorba ca putin mai este si trebuie sa vina Judecatorul sa judece vii si mortii, cum zice in Crez, dar noi suntem in al doisprezecelea, nu in al unsprezecelea. Batranii nostri nu aveau carti sa citeasca asa cum avem noi, si erau mai prezenti la Sf Biserica si erau mai smeriti si cu multa frica.Noi, putin cinstim Sfanta Biserica cu prezenta noastra sau daca venim ne purtam zgomotos sau printr-o tinuta imorala.
Sunt dezamagita, caci din 800 de romani aici in zona mea, doar 4-5 cateodata 10 crestini vin la SF Biserica, in rest... e goala. Si Parintele de aici face 40 de km si vorbeste in romana, in greco, in italiana, in rusa, slovaca in toate limbile pe intelesul tuturor numai ca sa fim impreuna si sa ne rugam impreuna in casa lui Dumnezeu. Chiar daca nu este de-al nostru, nu se face slujbele cum am fost invatati acasa, preotul are ceva ce nu toti putem avea.
Deci, indiferent de ce-ar face ei, preotii, ei sunt un vas, fie de argint, fie arama, aur sau lut, ei impart Sfintele Daruri si au puterea de a ierta. ACESTA ESTE IMPORTANT, ceea ce luam noi crestinii din vas. Caci f multi sunt smintiti si scornesc fel si fel de vorbe si zvonuri si apoi toata tagma proteasca are de suferit desi nu e corect sa-i bagam pe toti in aceeasi oala.
Apoi, daca au cazut dintre ingeri LUCIFER cu ceata lui, a cazut dintre apostolo-Iuda....imaginati-va ca au putut aluneca si preotii. Dar nu suntem noi in gradul de a judeca pe nimeni, daramite un om cu har. Pentru a combate necredinta noastra, Dumnezeu proclama cu autoritate divina, cuvant de iertare, de har, de viata adevarata doar ca sa ne intoarcem la adevarul adevarat si adevarul nostru destin de copii ai Lui.
Ne calauzeste avand rostul de pastor si de calauza sufleteasca permanenta, caci ne duce la pasunele verzi ale cuvantului Bibliei, ne da de baut apele pacii crestine si prin apa aceasta vie si draostea sa, NE FORTIFICAM SI NE MENTINEM PE CALEA MANTUIRII. Adevarul iese mereu la lumina, e clar, caci Iisus a fost martor al adevarului printre oameni. Sa nu omoram bucuria de a trai si a fi cu adevarat crestin in SF.Bisrica a lui Hristos, care creeaza mereu, vorbeste mereu, dirijeaza mereu, intervine mereu, pedepseste mereu si salveaza mereu.
Cine a pierdut prospetimea vederii adevarate nu mai vede drept; acest om a devenit atat de pasiv ca a uitat ca este un nemernic calator pe acest pamant si intr-o clipa se va usca precum iarba si umbra mortii. Sa fim prinsi de Fiul, atrasi de Tatal si legati de Duhul Sfant si legati de sfintenie, pentru ca despartiti de EI nu putem face nimic. Daca omul L-a regasit pe Dumnezeu se leaga reciproc prin sfintenie si atunci prin dragoste vine in Biserica insufletita de Duhul Sfant, curatind si sfintind temeliile sufletesti si trupesti ale vietii lui.
Faceti primul pas... gustati credinta cu adevarat si nu o veti mai lasa.Dumnezeu vrea sa ne fereasca. inca mai e putina ziua si se mai poate lucra, se mai poate salva fiecare.
Florentina
andriesei florentina
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.