ORTODOXIE ŞI MARTIRIU ÎN CHINA*
(11 iunie)
Ortodoxia în China a pătruns încă din secolul al XVII-lea prin ruşii luaţi prizonieri în urma deselor războaie între armatele Qing şi cele ale Ţarului. In anul 1689 va avea loc tratatul de la Nercinsk între Imperiul Qing şi Rusia, prizonierii de război sunt eliberaţi, însă câţiva dintre aceştia, în frunte cu preotul Maxim Leontiev, se hotărăsc să rămână definitiv în China, data fiind noua ambianţă politică şi comerciala creata în urma acordului ruso-chinez.
In acest context favorabil, împăratul Kangxi le dăruieşte ortodocşilor templul Guandi din Beijing pe care ei în transforma în biserica Sfânta Sofia. Lucrarea misionara a Părintelui Leontiev dă roade bogate printre băştinaşi, iar după moartea acestuia Ţarul Petru cel Mare va trimite în 1715 la Beijing pe Arhimandritul Ilarion Lezhaisky însoţit de un preot, un diacon şi câţiva buni credincioşi care vor pune bazele Misiunii Bisericii Ortodoxe Ruse.
Perioada de glorie a Ortodoxiei în China a fost în secolul al XlX-lea şi începutul secolului XX, când sunt întemeiate de Biserică numeroase instituţii şcolaie şi sociale şi sunt traduse în chineză diferite cărţi de cult şi învăţătură. In anul 1902, de pildă, existau în China 32 de biserici cu aproape 6000 de credincioşi.
In aceasta epocă, ostilitatea chinezilor necreştini tată de occidentali ia amploare, fiind determinată şi de criza economică chineză datorată avântului foarte rapid al naţiunilor occidentale în detrimentul imensului imperiu în care mizeria şi şomajul sunt în creştere, provocate în mare măsură de importurile de ţesături şi gaz lampant.
Foametea şi inundaţiile care bântuie în Shadong, începând din 1898, sunt puse pe seama „slujitorilor diavolilor", după cum erau numiţi creştinii de către radicalii chinezi.
Toate acestea dau avânt mişcărilor xenofobe care antrenează pe chinezi împotriva creştinilor. Mişcarea Zihequan, care practica boxul chinez ca metoda de antrenament fizic şi moral, a recrutat numeroşi adepţi, numiţi de occidentali boxeri, după numele sportului promovat de el. De o xenofobie violentă, alimentaţi de fanatismul cu care practicau magia, menită în iziu nea lor să-i facă invulnerabili, ei atacă pe occiclentali, pe chinezii convertiţi la creştinism şi pe misionari, asediază ambasadele europene şi distrug căile ferate, uzinele şi prăvăliile care vindeau produse importate. Această mişcare anticreştină şi antioccidentală dintre 1898-1900 din China este cunoscuta în istorie sub denumirea de Revoluţia boxerilor. Printre creştinii martirizaţi de boxeri, se numără şi 222 de chinezi ortodocşi în frunte cu preotul Mitrofan, slujitor al Comunităţii ortodoxe din Beijing.
Redăm mărturiile Arhimandritului rus Inochentie (ajuns mai târziu Mitropolit) care descrie în însemnările sale, ca participant direct, atrocităţile pe care le-au îndurat creştinii în acele vremuri de prigoană: „Cei mai mulţi dintre chinezii ortodocşi au suferit mucenicia în ziua de 11 iunie 1900. Cu o seară înainte, au fost afişate proclamaţii de-a lungul străzilor, îndemnându-i pe păgâni sâ-i omoare pe creştini şi ameninţând pe oricine ar fi îndrăznit să-i adăpostească. In noaptea din 11 spre 12 iunie, boxerii au atacat casele creştinilor din toate cartierele Beijingului, cu torte în flăcări, i-au doborât la pământ pe sărmanii creştini şi i-au supus la chinuri, cerându-le să se lepede de Hristos. De frica chinurilor şi a morţii, mulţi dintre ei s-au lepădat de Ortodoxie pentru a-şi salva viata şi au adus jertfe idolilor. Alţii însă L-au mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, netemându-se de chinuri. Suferinţele la care au fost supuşi au fost îngrozitoare. Păgânii le-au spintecat pântecele, le-ai tăiat capetele, i-au ars ele vii în locuinţele lor. Căutarea şi uciderea creştinilor au continuat în toate zilele următoare.
După ce le-au fost distruse locuinţele, creştinii au fost duşi în afara porţilor oraşului la templele păgâne ale boxerilor, unde au fost supuşi la întrebări şi jertfiţi în flăcări. După cum mărturisesc păgânii care au fost martori, unii creştini ortodocşi au întâmpinat moartea cu un curaj ieşit din comun. Pavel Wan, un catehet ortodox, a murit cu rugăciunea pe buze. Ia Wen, învăţătoare misionară, a fost supusă de două ori la cazne. Mai întâi, boxerii au tăiat-o fără milă şi au lăsat-o la pământ pe jumătate moartă. Când şi-a recăpătat cunoştinţa, unul dintre soldaţii păgâni a auzit-o cum gemea şi a dus-o la coliba sa, dar după scurt timp boxerii au prins-o din nou, însă de data aceasta au chinuit-o până la moarte. De fiecare dată Ia Wen L-a mărturisit cu bucurie pe Hristos în fata celor ce o chinuiau. După faptele îngrozitoare petrecute în prima noapte, creşti nii chinezi au găsit un băiat de opt ani, Ioan Tzi, fiul unui preot mucenic ce a fost supus la cazne cumplite de boxeri. I-au fost tăiate braţele şi i s-au făcut crestaturi adânci pe piept. Când chinezii l-au întrebat dacă avea dureri, băiatul a răspuns zâmbind că nu era greu să suferi pentru Hristos. Mai târziu, boxerii l-au luat din nou pe bâiatul-mucenic şi i-au tăiat capul, arzând sfintele lui moaşte în foc". ( The First Chinese OrthodoxMartyrs pe site-ul: www.orthodox.cn)
Incă din seara zilei de 1 iunie 1900 boxerii au incendiat biserica şi clădirile Misiunii Ortodoxe din Beijing. Prigoana începuse şi pentru ortodocşii din celelalte zone ale Chinei, ucişi cu bestialitate de insurgenţii păgâni. Au fost şi creştini care în faţa măcelului au apostaziat, însă cei mai mulţi L-au mărturisit pe Hristos ca Domn şi Stăpân al vieţii.
Majoritatea creştinilor din Beijing s-au refugiat în casa părintelui Mitrofan Tsi-Chung, beneficiind de ocrotirea părintească şi de încurajările pline de iubire şi speranţă ale povăţuitorului lor. In seara zilei de 10 iunie 1900 casa preotului a fost înconjurată de boxeri, iar o mare parte dintre cei adăpostiţi acolo (ca la 70 de credincioşi, inclusiv femei şi copii) au fost măcelăriţi fără milă şi arşi de vii. Părintele Mitrofan a fost prins în curtea casei şi înjunghiat de mai multe ori cu săbiile în piept, cinstitul lui trup fiind aruncat apoi sub curmalul din grădina locuinţei sale. Alături de el au fost martirizaţi şi doi dintre fii săi, Isaia (23 ani) si Ioan (8 ani), acestuia din urmă, după cum am văzut şi în memoriile Arhim. Inochentie, i s-a rănit pieptul şi i s-au rupt braţele, apoi a fost mutilat cu cruzime, tăindu-i-se degetele de la picioare, nasul şi urechile. A trecut la Hristos in mari chinuri, însă după cum mărturisesc contemporanii, cu multă bărbăţie, credinţa şi bucurie în suflet. Atunci când i s-a reproşat că este „slujitorul satanei”, Ioan a replicat cu mult curaj: „Sunt slujitor al lui Dumnezeu şi nu următorul diavolilor!"
Soţia Părintelui Mitrofan, Preoteasa Tatiana, în vârsta de 44 de ani, a reuşit să se salveze cu ajutorul Măriei, logodnica fiului său Isaia, însă a fost prinsă a doua zi dimineaţa şi decapitata împreună cu alţi 18 creştini. Şi Maria, la cei 19 ani ai săi, după ce a încercat să ajute mai mulţi fraţi de supliciu, i-a înfruntat făţiş pe boxeri acuzânclu-i de atrocităţile comise împotriva creştinilor. Aceştia i-au rănit braţele şi i-au zdrobit picioarele, iar în cele din urmă au omorât-o.
Vestea masacrelor comise printre creştinii din China a avut un lung ecou în presa occidentală a vremii. Şi periodicul oficial al Patriarhiei de Constantinopol a consemnat atrocităţile dezlănţuite asupra pravoslavnicilor din îndepărtata Asie. Unul dintre articole se încheia astfel: „Sângele mucenicilor a fost întotdeauna sămânţa din care au răsărit Bisericile lui Hristos în tărâmuri păgâne, şi prin care a crescut viaţa creştină. Să-L rugăm stăruitor pe Dumnezeu pentru ca această persecuţie însângerata la care a fost supusă mica viţă a Ortodoxiei din China să slujească, mai întâi de toate, drept izvor de credinţa neostenită şi de curaj pentru cei care mărturisesc cu râvna Evanghelia, iar mai apoi, ca punct de plecare pentru noi victorii ale credinţei şi ale împărăţiei lui Dumnezeu în China, spre slava şi cinstea Celui Ce a zis: Propovăduiţi Evanghelia în toată lumea".
In anul 1903, pe locul casei Sfinţitului Mucenic Mitrofan, s-a ridicat o biserică cu hramul "Tuturor Sfinţilor Martiri", iar moaştele mucenicilor au fost aşezate cu multă evlavie sub altarul acestui sfânt locaş, fiind venerate după cuviinţa de credincioşii acelor locuri. Pomenirea lor o facem în fiecare an la 11 iunie, ziua încununării lor muceniceşti, prin aceasta cinstire recunoscând însăşi prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt în aceşti mărturisitori ai credinţei în Hristos, „prin sângele Căruia avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor" (Efeseni 1, 7).
In revista Renaşterea, nr. 7-8, iul-aug.,2006, p. 6.
+ Macarie Drăgoi
Pagini de Sinaxar, Editura Renasterea
Cumpara cartea "Pagini de Sinaxar"
-
Sfintii Martiri Epictet si Astion din Halmyris
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfintii Martiri Brancoveni
Publicat in : Calendar ortodox -
Acatistul Sfintilor Martiri si Marturisitori Nasaudeni
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.