In Memoriam: Zece ani de la nasterea cea cereasca si vesnica a Preacucernicul Parinte Prof. Univ. Dr. Aurel Jivi (1943 – 2002)

Franturi de ganduri si sentimente la implinirea a zece ani de la momentul marii sale treceri…

Iata ca de doua milenii incoace, adica de la intemeierea credintei crestine, suntem capabili sa ne cinstim si sa ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitatile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu invataturile ori scrierile lor mult folositoare.

Drept urmare, mi-am adus aminte pentru cateva momente, cuprins fiind de emotie, respect si veneratie, de Parintele Profesor Aurel Jivi acum, implinirea a zece ani de la momentul nasterii sale in viata cea cereasca si vesnica, la varsta de numai cincizeci si noua de ani…

Cu mai mult timp in urma am aflat de naprasnica boala ce s-a abatut asupra distinsului nostru Parinte Profesor de Istoria Bisericeasca Universala, culminand cu aceasta fulgeratoare trecere a sa la cele vesnice, de la care iata, se implinesc deja zece ani. In iuresul acestor zile si in vartejul acestor vremuri, mi-am adus aminte, pentru cateva momente, de Parintele Profesor Aurel Jivi, a carui plecare, prematura, o regretam foarte mult, si astazi. De ce acest lucru, fiindca ii regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente in disciplina teologica si, mai ales, istorica pe care ne-a predat-o cu atata daruire si abnegatie. El este si va ramane in continuare, in constiinta discipolilor, profilul dascalului cu deschidere spre universal, spre consistenta si acrivie stiintifica predata cu foarte multa acuitate si exactitate. Cu vaste si avizate cunostinte in cele mai diverse discipline istorice si teologice. Parintele Profesor ne inspira foarte multa seriozitate, sinceritate si mult discernamant.

Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si, probabil, si invidiat. Parintele Profesor Aurel Jivi a fost consecvent probitatii sale morale si stiintifice. Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat in multe actiuni si activitati, in diferite comisii academice si culturale ale universitatii si ale orasului. A fost mult respectat, pretuit si iubit de studenti, ajutandu-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia in parte, ori de cate ori a fost solicitat. Metodele si normele sale de lucru erau cu adevarat stiintifice, actuale si foarte eficiente.

Mi-aduc aminte, cu vie emotie, de prestatia si admiratia de care se bucura din partea studentilor fiindu-i salile arhipline la cursurile si la seminariile sale!. Avea o gandire si o expunere uneori critica dar intotdeauna coerenta, elevata si foarte bine ancorata in realitate, si care de fiecare data ne influenta in sens pozitiv. Il mai regretam si pentru faptul ca, astazi, cand Biserica si invatamantul universitar teologic si romanesc se confrunta cu foarte multe probleme sugestiile, aportul si contributia sa ar fi fost de o reala valoare si importanta, in continuare.

Mi-aduc aminte cum l-am avut, odata, invitat la o emisiune radiofonica, la Radio Son Vest Oradea – in cadrul careia ne-a vorbit despre „Icoana bizantina” si cum, in a doua parte a emisiunii consacrate dialogului cu ascultatorii am primit foarte multe telefoane toate la adresa lui care contineau intrebari foarte interesante si asta din cauza discursului sau care a fost foarte interesant si plin de informatii!. De asemenea, rememorez conferinta organizata de catre ASCOR – Filiala Oradea din data de 21 mai anul 2001 – la care Aula Magna a Universitatii Oradea a fost arhiplina, intalnire care a durat nu mai putin de trei ore, tema conferintei fiind „Contributia Sfintilor Imparati Constantin si Elena la dezvoltarea si dainuirea crestinismului” dar, la partea de dialog studentii de la diferite facultati, l-au antrenat in diferite teme si probleme ale Bisericii, el raspunzandu-le, cu multa competenta si amabilitate, fiecaruia. L-am mai avut invitat si cu ocazia realizarii altor activitati similare cum ar fi cateva lansari de carte si al toate a participat cu toata dragostea, serozitatea si competenta!. Ne amintim, si astazi, de comentariile foarte bine venite pe care le facea pe marginea discursului sustinut la catedra. Aflam foarte multe noutati si detalii, inclusiv la cursurile sale de master. Am apreciat foarte mult la sfintia sa felul sau firesc dar in acelasi timp decent de a fi si de a se comporta, spiritul sau putin ironic si umoristic, cateodata, dar intotdeauna de o foarte buna calitate, atmosfera placuta si ambianta agreabila pe care o stia crea in orice imprejurare si la orice ora, spiritul sau de colegialitate si de prietenie de inalta tinuta, increderea pe care ti-o stia acorda, amabilitatea cu care il intalneai de fiecare data.

Cu alte cuvinte, pentru a fi sincer, doresc sa recunosc ca, in iuresul acelor zile dintre moartea si inmormantarea sa, am constatat cu oarecare srangere de inima, ca nu este usor sa faci vorbesti ori sa scrii despre Parintele Profesor Aurel Jivi, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ putina vreme, adica de numai sapte ani. De ce? Pentru ca Parintele Profesor Aurel Jivi s-a conturat si s-a identificat in mintea si in inima mea, prin cateva trasaturi si calitati distincte: in primul rand caracterul, onoarea si demnitatea parintelui apoi vocea sa inconfundabila; dupa aceea cultura teologica si nu numai cu care a fost inzestrat datorita muncii si tenacitatii prea cucerniciei sale; luciditatea si spiritul sau critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma spiritul de disciplina, in primul rand cu el insusi, de rigoare academica, doctrinara, liturgica si canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte coerent si elevat in diferite imprejurari si cu diferite ocazii; comportamentul, felul sau de a fi si de a se raporta la semenii sai, la fiecare in parte intr-un mod deosebit si unic, fiind foarte respectuos, accesibil si deschis, toate acestea ducand la descoperirea in persoana sa a eticii bunului simt, pe care a cultivat-o de-a lungul intregii sale vieti si care astazi o intalnesti tot mai rar. Parintele Profesor Aurel Jivi a mai avut si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun, care mi-au inspirat foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile perene ale spiritualitatii si culturii noastre autentice.

In alta ordine de idei, spicuind doar cateva din datele sale biografice, vom arata ca Parintele Profesor Aurel Jivi s-a nascut la 2 august anul 1943, in localitatea Chisoda, judetul Timis. Intre anii 1957 si 1963, a fost elev al Seminarului Teologic din municipiul Caransebes. Dupa absolvirea seminarului, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad Universitar din municipiul Sibiu. Aici a obtinut rezultate exceptionale, care i-au deschis drumul spre cursurile de doctorat in bizantinologie din cadrul Institutului Teologic de grad Universitar din Bucuresti. Cursurile de istorie bisericeasca universala le-a urmat la Episcopal Theological Scholl (Cambridge-Massachusetts) si la McCormik Theoogical Seminary (Chicago, SUA). Din anul 1973, a ocupat functia de asistent la Institutul Teologic din Sibiu, iar din anul 1983 a devenit titular al Catedrei de teologie istorica. In anul 1982, a obtinut titlul de doctor in teologie cu teza "Ortodoxia in America". In anul 1984, a fost hirotonit diacon, iar in anul 1993, preot. Timp de trei decenii a contribuit la formarea intelectuala si morala a zeci de generatii de viitori slujitori ai altarelor, profesori de religie si asistenti sociali. A fost redactor adjunct la reviste "Telegraful Roman" iar din anul 1995, redactor responsabil la "Revista Teologica" din Sibiu. De asemenea, a fost profesor asociat la Facultatile de Teologie Ortodoxa din municipiile Oradea, Timisoara si Caransebes.

A scris numeroase carti si studii, intre care "Ortodoxia in America si problemele ei", "Traducatori si traduceri in relatiile bisericesti dintre Rasarit si Apus (sec. XI-XVI)", "Contributii la istoria relatiilor ecumenice romano-anglicane". A tradus din limba engleza "Ortodoxie si nationalitate. Andrei Saguna si romanii din Transilvania: 1864-1873" a istoricului american Keith Hitchins si lucrarea "Pentru viata lumii" a Parintelui Profesor Alexander Schmemann. A participat ca delegat al Bisericii Ortodoxe Romane la numeroase intruniri ecumenice: Nairobi (1975), Washington (1976), Oxford, Cambridge, New York (1978), Toronto (1981), Harare (1998), Damasc (2000), Geneva (2002), precum si la diferite manifestari stiintifice internationale. A trecut la cele vesnice la 1 noiembrie anul 2002, fiind prohodit, trei zile mai tarziu, cu mare fast, prinos de cinstire, pretuirea si recunostinta, de catre multime foarte mari de student teologi, credinciosi, slujitori ai altarelor, preoti, monahi si trei arhierei: Inaltpreasfintitii Nifon Mihaita si Laurentiu Streza precum si Preasfintitul Visarion Baltat, dimpreuna cu toti membrii corpului profesoral sibian, in frunte cu decanul de atunci – Parintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan. Tot atunci, dupa Sfanta slujba a inmormantarii, savarsita in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, trupul sau a fost asezat in cimitirul orasenesc din municipiul Sibiu.

Parintele Profesor Aurel Jivi a fost colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor profesori si oameni de cultura, indrumator a multor studenti si masteranzi, profesor a atator generatii de studenti, membru a foarte multe organisme de specialitate din tara si de peste hotare, profesor al facultatii noastre timp de mai multi ani, sunt convins ca la inmormantarea sa l-au plans si l-au regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!. Si aici ii enumeram pe doar cativa: Patriarhii Iustin si Teoctist; Actualul Patriarh – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei de atunci Daniel Ciobotea; Apoi mitropolitii de pie memorie Nicolae Mladin si Antonie Plamadeala – trecuti si ei la cele vesnice, precum si Mitropolitul Banatului - Nicolae Corneanu si, nu in ultimul rand actualul ierarh de la Sibiu in persoana I.P.S. Parinte Arhiepiscop si Mitropolit Laurentiu Streza; Apoi Episcopii de vrednica pomenire ai Oradiei - Vasile Coman si Ioan Mihaltan – cu care a fost foarte multi ani coleg la Sibiu si, ulterior, la Oradea; Nu in ultimul rand trebuie mentionati aici profesorii pe care i-a cunoscut si cu care a colaborat, ei fiind (si) dascalii reinfiintatei Facultati de Teologie din Oradea cum ar fi: Parintele Profesor si Decan Dumitru Abrudan, I.P.S. Parinte Arhiepiscop si Mitropolit Laurentiu Streza, P.S. Parinte Episcop Daniil Stoenescu, Parintii Profesori: Ilie Moldovan, Constantin Voicu, Gheorghe Litiu, Dumitru Meghesan, Miron Erdei si altii, cum ar fi Domnul Prof. Univ. Dr. Ing. Theodor Maghiar – Rectorul emerit si ctitorul Universitatii din Oradea – care l-a iubit si stimat foarte mult pe Parintele Profesor Aurel Jivi; Nu in cele din urma imi aduc aminte de zecile de articole si studii pe care le-a scris cu o competenta si cu o rigoare stiintifica remarcabila, in diferite reviste si publicatii cum ar fi: „Telegraful Roman” de la Sibiu, „Biserica Banateana” si „Altarul (Mitropolia) Banatului” din Timisoara, „Legea Romaneasca” si „Crisana” de la Oradea sau „Buna Vestire” de la Beius.

Stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Aurel Jivi a fost un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruire, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe acesti oameni, pe aceste personalitati ale culturii si spiritualitatii noastre, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua. De aceea, articolul acesta vreau sa fie doar o mica, umila si smerita contributie, ca un sincer omagiu si un prinos de recunostinta adus Parintelui Profesor Aurel Jivi, dorindu-se a fi un pas catre revenirea la normalitatea cinstirii inaintasilor nostri asa cum se cuvine, aducandu-ne astfel aminte „de mai marii nostri”.

Eu personal, ma simt foarte onorat pentru faptul ca am avut fericitul prilej si marea sansa de a-l intalni si (de) a-l cunoaste pe Parintele Profesor Aurel Jivi – mare personalitate a culturii si spiritualitatii noastre romanesti, contemporane, avand convingerea si nadejdea ca vom sti cu totii pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii, potrivit meritelor si vredniciilor fiecaruia, cu toate ca in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea, caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali. Insa, ramanem convinsi de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

 

.