Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei – Un slujitor autentic al Bisericii, un cavaler al frumosului artistic si estetic, un principe al cuvantului rostit si, mai ales, scris, un senior al purtarii si demnitatii eclesiastice si sacerdotale, impecabile…
Cuprins fiind de emotie, respect, recunostinta si veneratie m-am tot gandit, pret de mai multe zile cum sa-mi pot exprima, cat mai bine, in cateva randuri, aceste stari si sentimente fata de Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei si constat, cu oarecare strangere de inima, ca nu este usor sa faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care il cunosc de, relativ, putina vreme adica de numai cincisprezece ani, de la Catedrala Mitropolitana a Moldovei si Bucovinei de la Iasi!...
Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei se contureaza si se identifica, cel putin in mintea si in inima mea, prin cateva trasaturi si calitati distincte: - in primul rand caracterul, onoarea si demnitatea parintelui apoi vocea sa calda, placuta si inconfundabila; dupa aceea cultura teologica si nu numai cu care este inzestrat datorita muncii si tenacitatii prea cuviosiei sale – care este un autodidact innascut si foarte perseverent; luciditatea si spiritul sau critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma spiritul de disciplina, in primul rand cu el insusi, de rigoare doctrinara, liturgica si canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte coerent si elevat in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sau de a fi si de a se raporta la semenii sai, la fiecare in parte intr-un mod deosebit si unic fiind foarte respectuos, accesibil si deschis toate acestea descoperind, in persoana sa, o generozitate si o etica a bunului simt pe care le-a cultivat de-a lungul intregii sale vieti si care astazi le intalnesti tot mai rar!... Parintele Timotei Aioanei mai are si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile perene ale spiritualitatii noastre monastice, si ale culturii noastre autentice!...
In alta ordine de idei, astazi fiind in fidela, loiala si autentica ascultare la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, in preajma Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe langa responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Romane si a exarhatului cultural, aseaza constant pe hartie slove nemuritoare ce poarta franturi din viața oamenilor, evocari luminoase pline de caldura. Cuvinte miezoase, ganduri pline de eruditie, bucurii launtrice, intalniri cu inimi smerite, marturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poarta harul condeiului…
Originar din Tara de Sus a Moldovei, din localitatea Radaseni, tinutul Falticenilor, judetul Suceava, Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a nascut la 13 noiembrie 1966, din parintii Miron si Elena Aioanei, oameni evlaviosi, gospodari si iubitori de frumos. A urmat la Falticeni scoala generala si doi ani de liceu. In perioada anilor 1984 - 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Manastirea Neamt. In ultimul an de seminar, in toamna anului 1988, a intrat in obstea Manastirii Neamt, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de catre Preasfintitul Gherasim Cucosel Vranceanul, si monah la 1 februarie 1989, de catre vrednicul de pomenire Inaltpreasfintitul Mitropolit Bartolomeu Anania, in vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Manastirea Varatic. Nu este putin lucru ca la cele mai importante momente ale vietii sa fii inconjurat de chipuri luminoase!...
In luna iulie anul 1989 a sustinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspat infiintata Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din Iasi, pe care a absolvit-o in anul 1993. In anul universitar 1995 - 1996 a urmat un curs de limba greaca moderna la Facultatea de Filozofie si Litere a Universitatii din Atena, slujind in aceasta perioada la biserica „Sfantul Pantelimon” din Atena.
A fost hirotonit Ierodiacon in ziua hramului Manastirii Neamt, pe 8 iunie 1989. Incepand cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iasi, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 si Arhimandrit la 24 martie 2002, de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei de atunci.
In paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitana din municipiul Iasi, din anul 2001 a lucrat in cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul manastirilor si apoi exarh cultural al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor. Din anul 2002 pana in anul 2008 a fost si membru in comisia liturgica a Arhiepiscopiei Iasilor. Incepand cu anul 2008, la invitatia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucuresti unde i se incredinteaza functia de Exarh Cultural al Manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor si Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.
Atent la detaliile din viața oamenilor, smerit, iubitor de cultura și arta, desprafuind pagini de cronica, maestru al portretelor in cuvinte, Parintele Timotei Aioanei este autor a peste 10 carți și peste 500 de studii si articole de teologie. Manastiri, locuri pitoresti, oameni care pastreaza traditiile vii sunt o picatura din temele abordate in paginile iubitului cronicar. Aceasta stralucire din slovele nemuritoare demonstreaza, inca o data, ca iubirile adevarate nu se pierd niciodata.
Ne indulcim cu toții din scrisul Preacuvioșiei Sale și mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugravite cu multa atentie, nume vrednice de evocari inalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Romanesti”. Inimi gemene i-au incredințat adeseori pagini de arhiva inedita. O parte insemnata din aceste epistole a vazut lumina tiparului in diferite periodice, altele așteapta sa devina adevarate opere literare. Multe dintre evocarile Parintelui Timotei au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare pret, odor ales, toata activitatea publicistica si sacerdotala fiind un psalm inchinat cu smerenie Domnului.
A reprezentat Biserica Ortodoxa Romana in tara si peste hotare la numeroase evenimente ce tin de Viata Bisericii ori la diferite manifestari culturale. Este iubit si pretuit de multi ierarhi atat din tara cat mai ales de peste hotare, legand frumoase prietenii cu numerosi teologi din Elada. Cred, ca nu este departe momentul cand arhiereii il vor avea pe acest preaiubit frate in mijlocul lor, pentru ca bucuria lor sa fie deplina.
Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos si la alte locuri reprezentative pentru intreaga crestinatate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de cate ori drumul ii revine in ținutul Neamtului, la Manastirile nemțene. Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei, asa cum afirma intr-una din cartile Sfintiei Sale, a cautat si a aflat lumina din viața oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina calcand pe urmele sihaștrilor de la Neamț, Sihastria, Agapia, Varatic, precum si la schiturile dimprejur, pamant binecuvantat si sfintit de rugaciunile si lacrimile multor nevoitori ce au parasit toate pentru Iisus Hristos si Imparatia Cerurilor.
Il ascultam zilnic la Radio Trinitas, ori la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Romane si mereu ramanem miscati de solemnitatea sacerdotala, de blandetea si caldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfant.
Ambasador al concordiei, Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei, ramane pentru multi un talentat cunoscator si fin interpret de psaltichie, un prolific autor de carti si un talentat zugrav de chipuri si fapte duhovnicesti, o pilda vie de traire in Iisus Hristos, un orator de exceptie, dimpreuna cu alte multe daruri. Haina vietii sale este bogat impodobita cu nestemate si virtuti primite in dar de la Domnul. In aceasta frumoasa si rodnica vietuire, straluceste dragostea si binecuvantarea lui Dumnezeu.
In cele ce urmeaza, ii vom prezenta, sub forma unor recenzii succinte, cateva (adica cinci la numar) din lucrarile, volumele si cartile sale, care sunt consistente, substantiale si autentice contributii literare si istoriografice sau chiar aghiografice in campul Istoriei, Culturii si Spiritualitatii noastre Romanesti, originale si autentice:
1. Arhimandrit Timotei Aioanei: „Pelerin in cautarea luminii”…
La Editura Trinitas din Bucuresti a aparut, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, volumul “Pelerin in cautarea luminii”, avandu-l ca autor pe Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale si Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Asa cum remarca autorul in Prefata lucrarea „cuprinde articole, evocari, ganduri izvorate din adancul inimii, scrise in anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina si alte periodice”. Totodata, volumul de fata “Pelerin in cautarea luminii” „incearca, asemenea unui novice timid, sa afle bucuria in marea cea involburata a acestei vieti. Pelerinul are in fata un drum lung, sinuos, care duce de multe ori pe margini de prapastie. Nu priveste decat spre Cer, spre Lumina si cere permanent ajutor Celui care poarta de grija tuturor”, mai arata Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei.
Aceasta noua aparitie editoriala, „Pelerin in cautarea luminii”, trezeste interesul iubitorului de carte. Volumul poarta semnatura parintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale si Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor, care a adunat in paginile cartii „articole, evocari, ganduri izvorate din adancul inimii, scrise in anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina si alte periodice”. In prefata cartii, Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei spune ca lucrarea „Pelerin in cautarea luminii” continua oarecum aparitiile editoriale din ultimii ani: „Portrete in cuvinte”, „Lumina din viata oamenilor”, „Dincolo de cuvinte”, aparute la Editura Trinitas (Iasi, 2007, Mitropolia Moldovei si Bucovinei), Editura „Cuvantul Vietii” (Bucuresti, 2008, Mitropolia Munteniei si Dobrogei), Editura Basilica (Bucuresti, 2010, Patriarhia Romana) „si cuprinde marturisiri de suflet asezate in pagina la momentul respectiv”.
Din viata si lumina celor de langa noi
Nascut la Radaseni, in tinutul Falticenilor, locuri pe care le elogiaza ori de cate ori are ocazia, „pretuind oamenii si vesnicia nascuta la sat”, parintele Timotei Aioanei spune ca paginile acestei carti, care cuprinde capitolele: „Talcuri”, „Portrete si evocari”, „Istorii”, „Raspunsuri si cuvinte duhovnicesti”, „sunt inspirate din viata si lumina celor de langa noi, le inchin din toata inima celor care au aratat prin faptele lor ca Dumnezeu este Lumina si Iubirea. Aceasta este calea pe care trebuie sa mearga pelerinii care doresc sa se bucure de lumina Imparatiei celei fara de sfarsit”. Rasfoind paginile cartii, veti descoperii oameni deosebiti, personalitati ale vietii crestin ortodoxe de ieri si de azi, ale caror franturi din viata sunt creionate de autor intr-un mod armonios, usor de descifrat si bine documentate.
Dincolo de intunericul aflat in noi... exista inca destula lumina!
Chiar daca de multe ori avem indoieli, ni se pare ca traim intr-o lume nedreapta, intunecoasa, suntem mereu in fata unor noi provocari, in fata unor drumuri lungi, sinuoase, fara iesire, care ne duc deseori pe margini de prapastie, parintele Timotei Aioanei ne da speranta, prin aceasta carte, ca „Nu, dincolo de intunericul aflat in noi si in lumea tulburata cu care suntem nevoiti sa cochetam exista inca destula lumina!”. In acelasi timp, „Pelerin in cautarea luminii”, mai spune autorul,„incearca, asemenea unui novice timid, sa afle bucuria in marea cea involburata a acestei vieti”…
2. Arhimandritul Timotei Aioanei: „Dincolo de cuvinte”…
La Editura Basilica din Bucuresti a aparut in anul 2010 volumul „Dincolo de cuvinte”, semnat de Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor si Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucuresti. Arhimandritul Timotei Aioanei s-a nascut la Radaseni, tinutul Falticenilor, de unde si-a luat seva pentru cele cateva carti pe care le-a publicat pana acum. Poate una dintre cartile cele mai concludente in acest sens este „Aduceri aminte despre oameni si locuri din tinutul Falticenilor”, aparuta anul trecut la Editura Musatinii. Ca o continuare fireasca a acestei carti, autorul a lansat recent lucrarea „Dincolo de cuvinte”, care, dupa cum spune chiar el, „se adreseaza celor care cauta lumina din viata oamenilor si simt frumusetea dincolo de cuvinte”.
Din viata si lumina celor de langa mine
Daca inspiratia pentru scris i-a venit din frumusetea si puritatea locurilor natale, lumina a cautat-o si uneori a reusit sa o gaseasca „din viata si lucrarea semenilor”. „Aceasta lumina m-a calauzit spre frumusetile cele nepieritoare, urmand astfel pilda inteleptilor calatori catre netrecatoarea Imparatie. Paginile acestei carti inspirate fiind din viata si lumina celor de langa mine, le inchin cu recunostinta si pretuire acelor care le-au aratat prin faptele lor ca Dumnezeu este impreuna – lucrator cu noi in iubire”, a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei. Volumul „Dincolo de cuvinte” cuprinde, in cele 380 de pagini, „Franturi din povestea vietii unui om obisnuit”, „Lucrarea sfintilor si daruirea oamenilor”, „O denie de altadata”, „Istorii scrise pe aceeasi pagina”, etc., capitole in care sunt prezentati oameni, locuri, fapte deosebite surprinse de autor.
Om minunat si condeier inspirat
Un capitol din carte se numeste sugestiv „Doina Cernica - lumina dintr-un chivot de slove”, in care autorul povesteste ca inainte de a o cunoaste pe scriitoarea Doina Cernica, „om minunat si condeier inspirat”, a descoperit frumusetea locurilor sale natale, aflate intre orasele Gura Humorului si Campulung Moldovenesc, comuna Vama. „Din bogatia, frumusetea si stralucirea satului natal, Doina Cernica si-a imbracat sufletul intr-un vesmant stralucitor care a imprumutat din culorile pajistilor pline de flori nemuritoare. Crescuta intr-o astfel de ambianta, nici nu putea alege alt drum decat cel al cartii”, spune arhimandritul Aioanei in cartea sa „Dincolo de cuvinte”…
Un prieten si un apropiat al Bisericii”
Un alt capitol important din carte ii este dedicat Academicianului Constantin Ciopraga, „Academicianul Ciopraga, la „taifas” cu Dumnezeu”. „Cand eram elev la Liceul „Nicu Gane“ din Falticeni”, povesteste in carte Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei, „auzisem adeseori pomenindu-i-se numele la momente sarbatoresti, alaturi de alti elevi ilustri ai scolii, care statusera in aceleasi banci cu ani in urma. Legat sufleteste de Falticeni (desi nascut la vreo 30 de kilometri departare), Constantin Ciopraga venea de multe ori in targul de pe apa Somuzului, la evenimente culturale si la prieteni. Asa l-am intalnit pentru intaia data in luna septembrie anul 1983, cand si-a petrecut la mormant prietenul si colegul de la „Nicu Gane”, Horia Lovinescu”. Autorul mai spune ca Academicianul Constantin Ciopraga a fost „un prieten si apropiat al Bisericii. Taifasul lui cu Dumnezeu, facut din toata inima, il continua acum in netrecatoarea imparatie. A luat cu sine, in traista, osteneala profesorului de la Seminarul „Veniamin Costache“ din Iasi, truda scrisului si bucuria pelerinului la Manastirile Cetatuia, Varatec, Neamt si altele. Am totusi un regret, si anume acela ca profesorul si Academicianul Constantin Ciopraga n-a avut destul timp sa astearna pe hartie tainele intalnirii cu Dumnezeu in Biserica”.
A trecut pragul catre Imparatie...
Ultimul capitol din carte, „A fost odata ca niciodata...”, ii este dedicat jurnalistului Florin Zamfirescu, directorul editorial al „Ziarului Lumina”, care „a trecut pragul catre Imparatie”, luand cu sine in desaga „lumina faptelor bune” facute in drumul vietii. „Ne rugam ca sufletul lui, care s-a grabit sa plece dincolo, sa calatoreasca in lumina si sa ajunga la Lumina cea neinserata”, a scris, la finalul cartii, Arhimandritul Timotei Aioanei…
3. Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei despre „chipuri si icoane“ : Chipul Tau, Doamne, in cuvintele noastre...
In cartea "Portrete in cuvinte" (Editura Trinitas, Iasi, 2007), Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei schita, dupa cum mai spus si in randurile anterioara, cu harul povestitorului innascut, originar din Tara de Sus a Moldovei, unde "orice cuvant se preface in poveste si poezie", de parca "graiul se da dupa simtirea sufletului" cum spunea cineva, chipuri si icoane, mai de demult sau mai recente, ale unor vrednici de pomenire ai neamului, culturii si clerului nostru drept-maritor. Dincolo de intentia evocarii, Parintele Timotei Aioanei face programat un act de piosenie fata de cei care au temeluit mereu si mereu credinta, frumusete, traditie si, in ultima instanta, istorie, pentru edificiul constiintei poporului roman. De altfel, singur marturiseste ca aceasta a fost si este motivatia principala a scrisului sau, deoarece: "Adeseori uitarea se asterne prea repede peste oameni sau peste locuri, punandu-si valul negru peste fapte meritorii si peste persoane care au insemnat ceva la vremea lor. Foarte putini isi mai aduc aminte de semeni si altii, tot mai rari, gasesc un mod de a-i cinsti si a-i readuce in atentia contemporanilor..."
Intre paginile cartii citate mai sus prind viata, in creionari sugestive, chipuri de ierarhi - unii patriarhi - dar si foarte multi smeriti slujitori ai altarelor, stareti si starete de manastiri, mari duhovnici sau simpli monahi, pentru care drumul ales este consubstantial firii proprii. Exemplificarile pot fi multe. Criteriul selectarii unor nume e supus subiectivismului inerent. Totusi, mentiunea unor personalitati, duhovnicesti mai ales, credem ca ar directiona si impulsiona in primul rand pe cititorii interesati. Parintele Cleopa, Parintele Paisie Olaru - de pilda - sunt borne de orientare sigura. Intelegerea uneia din tainele iconomiei dumnezeiesti care face posibila intersectarea unor destine umane, proniatoare, ne-o prilejuieste autorul prin exemplul a trei personalitate - unicat din istoria relativ recenta a Bisericii Ortodoxe Romane. Director al seminarului nemtean, viitorul Mitropolit Visarion Puiu l-a "pastorit" si indrumat duhovniceste pe cel care avea sa devina vrednicul ctitor de biserici, dar si de suflete - Arhiereul Eugeniu Laiu; acesta, la randul sau, i-a fost duhovnic si neuitat calauzitor - iata, chiar spre sfintenie! - cuviosului monah Ioan Iacob, de la Manastirea Neamt, supranumit Hozevitul, "sfantul roman al secolului al XX-lea"!...
Mai amintim sugestive portrete ale unor preoti de mir, vrednici pastori si ctitori de lacasuri - de zid, dar si de suflete - intre care Parintele Ilie Ilisei, alaturi de exemplara preoteasa Nadejda Ilisei. Starete de manastiri si monahii - vrednice de pomenire in acest "letopiset" contemporan, care au facut din lacasurile respective adevarate "gradini ale Maicii Domnului". Citam cateva nume: Stavrofora Eustochia Ciucanu, de la Manastirea Agapia, Stavrofora Teofana Scanteie, 30 de ani stareta la Manastirea Vorona, Monahia Benedicta Braga - stareta si ctitor al Manastirii "Adormirea Maicii Domnului" din apropiere de Detroit - SUA si altele. Personalitati culturale stralucite, inregimentate in armata slujitorilor Mirelui Iisus Hristos (pe trepte de vrednicie diferite), sunt evocate cu evlavie si pretuire intelectuala de Parintele Timotei Aioanei: Mitropolitul Antonie Plamadeala, Parintele Arhimandrit Benedict Ghius, Staretul Petroniu Tanase de la Schitul Romanesc Prodromu - Muntele Athos, Monahul Nicolae Steinhardt de la Manastirea Rohia si multi altii.
Consecvent datoriei asumate, de a nu lasa sa se acopere de "colbul uitarii" fapte si oameni din trecut, dar nici din imediatul existentei, parintele arhimandrit Timotei Aioanei a mai incredintat tiparului si volumul: Lumini din viata oamenilor, al carui mesaj se deduce a fi in concordanta deplina cu primul volum mentionat mai sus, precum si cu cel recent aparut: Dincolo de cuvinte.
Atat portretele, ale caror contur si culoare sunt slujite de cuvant - Portrete in cuvinte, cat si trairile autentice, profunde, implicarile complexe in activitati misionare, de slujire si de gandire teologica, filosofica, spirituala sau culturala ale persoanelor evocate si care reverbereaza in cititor Dincolo de cuvinte, beneficiaza de acelasi mobil launtric marturisit: dorinta de a cauta Lumina din viata oamenilor.
Aparent, volumul Dincolo de cuvinte este o continuare a celorlalte doua, mai ales ca, in cuprins, intalnim o suma de referiri la aceleasi persoane evocate. Ceva esential particularizeaza, insa, acest ultim volum: atitudinea explicita si implicita a autorului fata de personajele creionate. Este atitudinea celui care - dincolo de factologie - sondeaza in semnificatia profunda a situatiilor, a gesturilor si mai ales in efectul paradigmatic al acestora. Memoria scriitorului nu e doar obiectiva, ci adanc coborata in eul propriu, acolo unde personajele cu actiunile lor nu sunt doar "chipuri si icoane", ci ii vorbesc lui si, prin el, noua, cititorilor.
Nu vom putea pomeni preferential un caz sau altul. Valoarea - cand este reala si probata prin fapte - nu cunoaste atitudinea aleatorie a lui "imi place mai mult sau mai putin". Or, pentru cine citeste aceasta carte - chiar mai cu osebire fata de celelalte doua - rezultatul final este concentrat intr-o concluzie: vii sau adormiti, cei placuti lui Dumnezeu, care-L slujesc sau L-au slujit cu credinta, sunt vrednici de vesnica aducere aminte si mai ales de recunostinta, din partea tuturor generatiilor cu care se intersecteaza. Dar, ca sa ti-i amintesti si apoi sa-i cinstesti sau chiar sa-i venerezi, trebuie sa-i cunosti. Aceasta cunoastere ne-o prilejuieste intr-un mod convingator autorul, tocmai prin harul de a folosi cuvintele, in asa fel incat, citind, sa treci cu ochii mintii si ai sufletului dincolo de intelesul lor imediat, dincolo de semantica lor ca atare. A trece dincolo de slova scrisa, inseamna a trai si a muri - metaforic - cu cei ce iti vorbesc dintre semne, inseamna a te mangaia ca in orice timp - deci si in aceste vremuri de aparenta parasire, de aparent gol de persoane capabile sa-ti arate Calea - ele exista, te cauta, te doresc, sunt dispuse de jertfa de sine pentru tine! Trebuie doar sa vrei! Sa vrei sa le vezi, sa le recunosti, sa le asculti cuvantul si sa "le urmezi credinta"... Definindu-si motivatia fundamentala pentru alcatuirea celor trei volume, autorul ne pofteste la un simpozion inedit, unde "vorbitorii" nu sunt doar contemporani cu noi, ci si, multi dintre ei, ni se adreseaza dintr-un alt registru temporal: "Am incercat intotdeauna (...) sa gasesc lumina din viata oamenilor si sa simt frumusetea dincolo de cuvinte (...). Aceasta lumina, descoperita in faptele oamenilor care au nume, varste si rosturi diferite in viata sam completa: si dincolo de viata aceastat vine de la Mantuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi impartasit si altora."
Asadar, cunoastere - iubire - responsabilitate: o intreita expresie a lucrarii duhovnicesti, asumata de catre daruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul - scriitor, Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei si impartasita noua, dintr-un preaplin al sufletului. "Am incercat intotdeauna (...) sa gasesc lumina din viata oamenilor si sa simt frumusetea dincolo de cuvinte (...). Aceasta lumina, descoperita in faptele oamenilor care au nume, varste si rosturi diferite in viata sam completa: si dincolo de viata aceastat vine de la Mantuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi impartasit si altora." "Asadar, cunoastere - iubire - responsabilitate: o intreita expresie a lucrarii duhovnicesti, asumata de catre daruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul - scriitor, Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei, si impartasita noua, dintr-un preaplin al sufletului." - Arhim. Timotei Aioanei: Portrete in cuvinte (Editura Trinitas, Iasi, 2007); Dincolo de cuvinte (Editura Basilica, Bucuresti, 2010)
4. Arhimandritul Timotei Aioanei: „Radaseni, o gradina a Raiului”…
Arhimandritul Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor si Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucuresti, a publicat, in anul 2010, un album - monografie al satului natal, „Radaseni, o gradina a Raiului”. Realizat in conditii grafice deosebite, albumul cuprinde un manunchi de marturisiri, relatari, ganduri si imagini despre „satul aflat intre livezi nesfarsite”, despre „istoria minunata a unei icoane” sau cum era Radaseniul, de sarbatori, cu ani in urma, ce insemnau luminile pascale, ori cat de vrednici au fost slujitorii bisericilor din localitatea Radaseni, asezare despre care au scris Mihail Sadoveanu sau Nicolae Iorga.
Parintele Timotei Aioanei nu-i doar gand, ci si fapta
„Locuri”, „Traditii”, „Oameni”, „Istorii” sunt cele patru capitole in care Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei a reusit sa includa date din istoria satului Radaseni, „ce se intinde ca o uriasa gradina intre dealuri rapoase, inalte, drepte ca niste cetatui, ca niste morminte din trecut”, de la primele atestari documentare („pentru prima data pomenit intr-un document dat de Domnitorul Alexandru cel Bun, la 16 februarie 1424, prin care daruieste popii Iuga, satul Buciumeni, vecin cu Radaseni”) si pana la evenimente actuale, de la istoria vechii biserici din sat, cu hramul „Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina” (1611 – 1622), la Biserica „Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, construita in primii ani ai veacului al XX-lea. Nu au fost uitate de autor nici nume mari de duhovnici, parintele Cleopa sau parintele Paisie Olaru, „cunoscuti din numeroasele vizite facute in satul aflat intre „livezi nesfarsite”. Scriitorul bucovinean si sucevean Grigore Ilisei semneaza prefata acestui album - monografie, in care spune ca „Parintele Timotei nu-i doar gand, ci si fapta. Una care imbraca intotdeauna vesmantul ofrandei. Albumul Radaseni, daruit consatenilor si conationalilor, deopotriva, pregatit cu rigoare, pricepere, har si dogoarea izvorata dintr-o curata afectiune, reprezinta chipul in odajdii de pret al acestei asezari starnitoare de admiratie”.
Despre smeritul preot din satul livezilor
Chiar daca s-a desprins de satul natal, cu multi ani in urma, gandurile Arhimandritului Timotei Aioanei „i-au zburat insa mereu la izvoare, acolo unde s-a instelat cu atomii generatiilor si generatiilor de aristocrati tarani, ce l-au premers, cei care au suit locul acesta umil in constelatii, insemnandu-l cu unicitate”, mai scrie Grigore Ilisei in prefata albumului. In carte sunt evocati preoti, duhovnici, dascali care au modelat zeci de generatii de elevi, precum si personalitati marcante ale culturii din tinutul Falticenilor. „Smeritul preot din satul livezilor” este titlul unei pagini dedicate preotului Petru Irimescu, parohul Bisericii „Sfintii Petru si Pavel” din Radaseni, care, singur sau ajutat de colaboratori, „a zidit din temelii ori a restaurat integral sase biserici, la Radaseni, Valea – Glodului, Meresti, Pocoleni, Dumbrava Minunata si biserica Spitalului Municipal din localitatea Falticeni. A construit case parohiale, case sociale, clopotnite si toate cele trebuincioase acelor parohii”.
Am trait taina intoarcerii la izvoare
Si ca o marturisire, autorul cartii spune ca a cautat deseori sa ajunga la Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din localitatea Radaseni, „unde a primit vesmantul luminos al Sfantului Botez”, pentru ca „dupa stralucirea lui am suspinat mereu, ca si fiul risipitor aflat departe de casa parintilor, in lumea pacatului”. Autorul continua spunand ca de fiecare data cand a ajuns „in biserica sufletului meu, langa mormintele celor care mi-au bucurat copilaria, am trait taina intoarcerii la izvoare”. Fotografiile care ilustreaza albumul au fost realizate de Laurentiu Tatulescu, Iulian Miron, Foto Ideal Decor, grafica - Ioana Bita Giulea, prelucrare foto sora Simona Bucan, redactare monahia Atanasia Vaetisi. Un album foto contemporan, cu oameni si locuri, „incheie” volumul „Radaseni, o gradina a Raiului”, care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui iubitor de carte.
5. Arhimandritul Timotei Aioanei – un popas la Curtile Dorului…
Preacuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei, ne-a daruit, printre altele, in anul 2010, doua albume de mare pret sufletelor noastre: „Radaseni, franturi de istorie sacra” si „Radaseni, o gradina a Raiului”.
Tinuta grafica a ambelor volume este exemplara. Fotografia apartine lui Laurentiu Tatulescu si Iulian Miron, grafica si prelucrarea foto sunt realizate de sora Simona Bucan, iar redactarea este facuta de monahia Anastasia Vaetisi. Tiparite cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Parinte Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, cele 67 pagini, respectiv 280 pagini, sunt dedicate cu veneratie „Parintelui Modest Antonovici, care mi-a daruit lumina Botezului in Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Radaseni, parintilor mei Miron (†2009) si Elena, fratelui meu Danut (†1971), nasilor mei Constantin si Savonica Constantin, tuturor radasenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”.
Imaginile fotografice si scriitura se completeaza armonios si imnic intru conturarea celui mai frumos sat din toata Moldova (A.D. Xenopol). Acest colt de lume atat de drag Sfintiei Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stapanit de duhul eternitatii. In acest topos, parintele arhimandrit simte si resimte apartenenta la marea familie a radasenenilor. In acest cuibar de vesnicie este cerul sufletului sau si spatiul iluminarii. Aici se afla patrimoniul afectiv si divin, aici este tinutul merelor de aur, al ingerilor si al Duhului Sfant care a indumnezeit marginirea in nemarginire. Dovezile de iubire se aduna in statii devenite sanctuare necesare argumentarii.
Aici este istoria inceputurilor istorice, protoistorice si christogeneza: situl arheologic de pe dealul Cetatii cu dovezi din epoca de bronz, din asezarile Hallstatt si cultura Cucuteni; aici trecea drumul domnesc ce lega Baia de Suceava, marea cale strategica si comerciala; aici este atestarea documentara din vremea lui Alexandru cel Bun; aici ar fi invatat viitorul domn Stefan Tomsa care ar fi poruncit zidire de biserica: aici, in apropiere, era granita spre Cornu Luncii si Bunesti; aici s-a infiintat in anul 1858 una din primele scoli; aici, in febra Unirii, Toader Grumazescu a devenit primar de Radaseni si deputat in partida lui Alexandru Ioan Cuza. Si crugul timpului adauga alte si alte date ale istoriei moderne si contemporane. Aici profanul se imbina cu sacrul.
Aici, purtat de mana ca Tobie de ingerul sau, avand capacitatea de iradiere a credintei si a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca omul care n-a plecat niciodata de acasa. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invita ospitalier sa citim in Cartea Sfanta, in transcendent, intre zidurile celor doua biserici, traind clipe de bucurie, inseninare si lumina. Citeste bucoavnele din pisanii, vorbeste despre tablourile votive, se uimeste in fata ferecaturilor cartilor bisericesti, face consideratii asupra iconarilor si a arhitecturii ecleziaste, traind alaturi de oamenii tintati in frunte (Grigore Ilisei) Cartea regenerarii prin credinta.
Bisericile tezaurizeaza frumuseti fara frontiere din vremuri voievodale, din spatii ale Athosului, ale Manastirilor Rasca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. In sistemul de prioritati al Sfintiei Sale, taramul divinului este frumosul insusi, fiinta lui Dumnezeu stapanind fondul matricial orizontal, sagetand verticalitatea infinitului intr-o sinteza de autohtonitate si continuitate crestina. O lume de duminica cu oameni de duminica in aceste constructii sacre in care hieratismul de fresca bizantina strabate cu privirea filtrata prin suflet.
Nu este de mirare ca in acest spatiu sacralizat totul se inscrie afectiv si activ in ethnos. Circula un fluid spiritual ce leaga nemarginile prin prezenta icoanei Sfintei Fecioare, Portarita, ocrotitoare a Radasenilor, precum si prin epitaful pictat de Irineu Protcenco. Sa mai vorbim de legendele hagiografice si apocrife ca sunt fictiuni si nu adevaruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit si egumen al Manastirii Rasca, a plecat la Sfantul Munte. Furtuna l-a lasat sarac, dar Dumnezeu l-a ajutat sa recupereze comoara din baston si sa aduca de la Schitul Lacu icoana mult visata cu Maica Luminii. Aceasta n-a ramas la Rasca, ci s-a dorit la Radaseni. Aceasta sfanta istorie a fost repetata cu evlavie in secolul trecut si se repeta si azi cu smerenie si uimire. Icoana este vazuta cu ochii mintii si pastrata in strafundul inimii fiecarui credincios ca o comoara de inestimabila valoare, ca un trainic liant cu lumea din inalt. Cititorul de toate calibrele cunoaste minunea, iar credinciosul isi pleaca cu evlavie genunchii in fata minunii Dumnezeiesti. Ingenunchem in cuvant, in cuvant mai presus de cuvant. Gestul il face si cel ce contempla albumele urmand pasii Arhimandritului Ilie Cleopa sau ai Ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoti si cantareti bisericesti, femei evlavioase, credinciosi sunt conturati cu iubire in tuse blande. Divinitatea coboara in casele radasenenilor evocati cu o caldura care emotioneaza si cucereste.
Parintii si bunicii, vecinii, luminatorii satului, cultivatorii pomatului, generalii, eroii, toti reinvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca si N. N. Beldiceanu sau doctorul fara arginti Vasile Lates (Nicolae Iorga). Mai toti s-au dus la dii manas, sufletele au urcat la cer, dar au ramas vii in amintirea localnicilor.
Ultima parte a albumului realizeaza un portret colectiv al poporanilor folosind texte ale lui Mihail Sadoveanu, Aurel George Stino si Grigore Ilisei. De altfel, scriitorul Grigore Ilisei este cel ce ne invita la sarbatoarea cartilor Arhimandritului, garantand prin semnatura intrarea, iesirea si ramanerea in acest spatiu de rodnicie spirituala si materiala. Acuarelele Constantei Rodica Dan si desenele lui Dan Hatmanu precum si fotografia artistica si inspirata slujesc cu mare forta sugestiva intentia si sentimentul autorului ce se infioara si se mangaie de atata frumusete, completandu-se cu aspecte culturale, ontologice si etnofolclorice. Ancorat in prezent si scaldat in truda Parintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, ce ne povatuieste ca aspirantii la raiul ceresc trebuie sa se ingrijeasca de raiul pamantesc si de farama de dumnezeire din propriul suflet, cartile tezaur raspund problematicii traitorului mileniului trei.
Radaseni – la curtile dorului. Radaseni – un datum specific. Radaseni – sentimentul sacrului. Radaseni – aura de noblete divina. Radaseni – centrul lumii.
Albumele – cantec al inimii in aspiratie celesta. Albumele – dorul Pamantului de a fi mai langa cer. Albumele – forma a rugaciunii unui senior monah. Albumele – act sacerdotal al intalnirii cu Iisus Hristos. „Din mila lui Dumnezeu, noi, Timotei Arhimandrit, in anul de la Hristos 2010, iar de la facerea lumii 7608... ostenitu-m-am intru Domnul care mi-au ascultat ruga...”
Ajungand acum la finalul acestor randuri si pagini omagiale, modeste dar sincere, voi marturisi ca bine stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Timotei Aioanei este un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruire, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe unii acesti oameni, pe acesti slujitori ai vietii noastre bisericesti si ai spiritualitatii noastre duhovnicesti, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua!...
Eu, personal, ma simt foarte onorat pentru faptul ca am avut fericitul prilej si marea sansa de a-l intalni si (de) a-l cunoaste pe Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei – mare personalitate a spiritualitatii monahale romanesti contemporane si, nu in ultimul rand de a avea posibilitatea sa-mi exprim, in scris, recunostinta si omagiul meu la acest ceas aniversar cand ii doresc sa aiba parte, in continuare, de multa sanatate, de mult spor si de multe impliniri duhovnicesti!...
Stelian Gombos
Stelian Gombos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.