"Iata"

„Patru porţi spre mântuire"

- Una este calea mântuirii şi aceasta începe de la conştiinţa omului şi ajunge în mâinile lui Hristos Celui răstignit, mi-a spus într-o zi veşnic-pomenitul părinte Exoristos.

Una este calea mântuirii şi a spus-o chiar Iisus clar, îndată ce Şi-a început lucrarea mântuitoare, prin îndemnul: „Pocăiţi-vă!". Adică schimbaţi-vă mintea şi voia şi veniţi lângă Mine. Insă deoarece mulţi se feresc să-şi asculte conştienta şi să-şi deschidă inima pentru a primi această chemare a lui Hristos, Preabunul şi Preaînţeleptul Dumnezeu ne-a dat o serie de exempie de întoarcere lângă El şi toate aceste exemple încep prin cuvântul „iată".

Am fost puţin surprins de imaginea descrisă de veşnic-pomenitul ascet. De aceea l-am rugat să-mi menţioneze câteva din aceste exempie care încep cu cuvântul „iată", de care este plină Evanghelia, după cum spunea el.

- Iţi voi spune doar patru din multele îndemnuri care încep cu cuvântul „iată", a continuat părintele Exoristos, câte sunt şi punctele Crucii. Fără acestea nimeni nu intră în împărăţia lui Dumnezeu.

- Iertaţi-mă că vă întrerup, părinte, i-am spus, dar de ce nu intră nimeni în Impărăţia lui Dumnezeu fără aceste patru îndemnuri începute prin cuvântul „iată"?

- Fii atent şi vei înţelege, mi-a răspuns. Fiindcă pe Cruce este omorât ateismul şi răutatea fiecăruia şi renaşte în noi neprihănirea. Adu-ţi aminte ce a spus Hristos despre copilaşi. Dacă nu vom deveni simpli, nevinovaţi şi lipsiţi de răutate precum pruncii, nu putem intra în împărăţia Lui. De aceea trebuie să ne facem toţi semnul Crucii cu aceste patru „iată".

- Imi cer iarăşi iertare că v-am întrerupt şi acum sunt numai urechi pentru a asculta ceie patru îndemnuri începute prin cuvântul .

- Primul dintre acestea, a continuat părintele, este Iată roaba Domnului, cuvinte rostite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ca să fie mereu smerit şi pregătit să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi plecându-şi capul să spună Fie mie după cuvântul tău (Luca 1,38). Trebuie ca cuvântul lui Dumnezeu să se nască în conştiinţa noastră pentru a preschimba întregul nostru ipostas. De acolo începe marea lucrare şi drumul nostru spre mântuire.

- Şi al doilea „iată" care este?, am întrebat cu vădită nerăbdare.

- Ai doilea „iată", a continuat cuviosul ascet, l-a rostit însuşi Hristos, atunci când a fost întrebat când va veni împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea oamenilor. Şi atunci le-a spus: Iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17, 21). Adică mântuirea, pe care împărăţia lui Dumnezeu o dăruieşte fiecăruia dintre voi, se află înăuntrul vostru şi nu în afara voastră. Mântuirea voastră începe de la voi înşivă, de la voia voastră. Trebuie s-o cereţi, s-o vreţi, pentru a vi se va da. Cu forţa şi fără voia voastră nu vă veţi mântui. Prin urmare de acolo trebuie să începeţi drumul vostru bun. Dacă deschideţi uşa inimii voastre lui Dumnezeu, Acela va intra în fiinţa voastră şi o va preschimba cu lumina Lui dumnezeiască şi negrăită. în inima omului se întâmplă întâlnirea lui cu Dumnezeu. Aşadar curăţiţi-o pentru ca în ea să pătrundă Domnul.

- Şi cum se face această curăţire, părinte, am întrebat iar.

- Se face prin renunţarea noastră la poftele rele şi ia iubirile mincinoase pentru idolii lumii acesteia, cum sunt bogăţiile, slava deşartă, plăcerile trupeşti, judecarea celorlalţi, mizerabila iubire de sine şi celelalte patimi asemănătoare şi, după ce-L chemăm sincer şi din tot sufletul pe Hristos, în acelaşi ceas va veni şi ne va preschimba chiar El, aşa cum S-a descoperit pe Sine pe muntele Tabor, pentru a ne arăta importanţa schimbării la faţă întru Domnul. Singuri, fără ajutorul Lui, nu se poate face schimbarea. Trebuie deci mai întâi să hotărâm asta. Adică să vrem să trăim viaţa noastră întru Hristos şi apoi să-L chemăm ca ocrotitor şi călăuzitor al nostru în buna schimbare şi în parcursul din această lume.

- Mărturisesc, părinte, că nu m-am gândit până acum la toate acestea şi vă rog să continuaţi cu al treilea „iată". Care este acesta?

- Mulţi eşuează în problema studierii Evangheliei, pe care o citesc ca pe alte texte omeneşti, a spus cuviosul părinte. Şi mai ales eşuează şi nu înţeleg corect şi demiurgic al treilea „iată", pe care-l voi spune acum. L-a rostit şi pe acesta însuşi Mântuitorul nostru, cu puţin înainte de a Se înălţa la cer, dar fără ca harul Lui atotputernic să părăsească această lume. Ne-a spus deci şi continuă mereu să ne spună: Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28,20). Adică ne încredinţează că va fi mereu lângă noi, zi şi noapte, pentru a ne ajuta şi a ne ocroti, atunci când vrem şi când îl strigăm din toată inima. Acest „iată" este capabil să ne înveţe şi despre toate celelalte „iată" şi să ne dea putere, siguranţă şi neînfricare în toate. Căci nu este om sau vreo putere lumească Acesta, care ni le garantează şi oferă pe toate. Este însuşi Atotputernicul şi Multmilostivul Dumnezeu al nostru.

Deci de ce nu-L credem şi continuăm să ne chinuim în lumea sălbatică a patimilor noastre? Gândiţi-vă bine la asta. Ne vorbeşte Dumnezeu şi ne încredinţează că este mereu împreună cu noi, lângă noi, „până la sfârşitul veacului". Şi acest sfârşit pentru fiecare dintre noi este sfârşitul acestei vieţi. Un sfârşit care va veni inevitabil pentru noi toţi, fără excepţie. Chiar şi sfinţii se sfârşesc în lumea aceasta, fiindcă lumea a ales neascultarea şi nu ascultarea de voia dumnezeiască. Acum însă uşa pocăinţei este larg deschisă şi dacă vrem cu adevărat vom fi primiţi în împărăţia cerurilor, prin încredinţarea însuşi Dumnezeului nostru.

- Nu ştiu dacă al patrulea „iată" pe care aştept să-l aud, părinte Exoristos, este Ia fel de important ca al treilea.

- N-aş face comparaţii intre acestea, a răspuns părintele, fiindcă judecăţile şi comparaţiile ne pot conduce uşor la greşeală. Aş spune că se aseamănă cu primul, dar de fapt nu se aseamănă. întrucât una este împrejurarea în care Maica Domnului a spus: Iată roaba ta, şi alta împrejurarea în care Anania a zis: Iată-mă, Doamne! (Fapte 9, 4-10). Chiar şi formularea acestui „iată" este diferită. Cred că îţi aminteşti descrierea convertirii Apostolului Pavel, care se numea Saul în ebraică şi mergea la Damasc, în Siria, pentru a-şi continua lupta împotriva creştinilor. In drumul lui a apărut Hristos, în vedere, şi i-a spus: Saule, Saule, de ce ma prigoneşti? A avut loc cunoscutul dialog şi Hristos l-a trimis Ia Anania, un ucenic credincios al Domnului, pe care Domnul l-a chemat pentru a-l face conlucrător al Lui la convertirea lui Saul.

Şi atunci Anania I-a răspuns Iui Hristos: Iată-mă, Doamne! Iată, Doamne, sunt pregătit şi binevoitor pentru ceea ce mi-ai cerut. Acest al patrulea „iată" are o însemnătate deosebită, fiindcă ne priveşte pe noi toţi şi ne arată că trebuie să fim mereu pregătiţi în faţa lui Dumnezeu, pregătiţi şi binevoitori să ascultăm de voia Lui. Care voie? Una este voia lui Dumnezeu: iubirea, care conduce la mântuire. Asta a făcut Anania, şi purtarea lui a fost întipărită în paginile Evangheliei, pentru a fi model de viaţă şi stâlp de mântuire pentru orice creştin adevărat. Iată-mă, Doamne!

Părintele şi-a făcut semnul Crucii plecându-şi privirea la pământ şi intuind întrebarea mea, a zis:

- Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce, spune Sfânta Scriptură. Pentru că îndemnurile începute prin „iată" despre care am vorbit, fiule, nu conduc la o atitudine pasivă a sufletului, ci la una activă în orice moment. Altminteri vom cădea şi ne va înghiţi noroiul pământului. Aminteşte-ţi că una câte una învăţăm literele alfabetului şi una câte una urcăm treptele scării care conduce la Dumnezeu Un lucru trebuie. Şi acest lucru ni-I dă doar Hristos, Căruia I Se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin. Amin. Amin

Panagiotis M. Sotirhos

Ce cere Dumnezeu de la fiecare dintre noi, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ce cere Dumnezeu de la fiecare dintre noi"

• Desavarsirea omului in conceptia filocalica a parintelui Dumitru Staniloae
  Publicat in : Lumea vazuta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: