Paziti Legea, veti avea succes in calatoria decisiva spre vesnicie! Profitam de contextul favorabil creat prin Cruce si Inviere. Cei ce tin pruncile, doar ei, Il cinstesc pe Poruncitor. Dorim o viata noua, alaturi de Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu e viu si iubitor nu reiese numai din carti, ci mai ales din modul in care crestinii Il imita si Ii respecta deciziile. Viclenie: Sa ii schimbam doar pe altii. Nu, pe noi primii! Levi vamesul devine Matei apostolul! Se poate. Convertirea: doar un vindecat poate vindeca pe altii. Cautati stomatologi care stiu sa extraga cariile, nu ramaneti cu durerea, cu scrasnirea dintilor! Apoi respectati tratamentul. Dumnezeu, in infinita Sa bunatate, a luat decizia de a insanatosi omenirea. Odata vindecati, multumim Doctorului si nu suntem im-pacientati, ci avem rabdare (pacienta). Suntem pacienti in bolnita Bisericii, dar nu ne indoim asupra reusitei operatiei. Totul depinde de noi, sa respectam reteta prescrisa. Adica, multa rugaciune, multa credinta, mult post, multa iubire, multa filantropie, dar barfa deloc, hotie deloc, desfrau deloc. Totul vine de la Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a murit si a inviat ca noi sa avem viata. Si sa avem din belsug. Sa nu facem din asta un cliseu. Cand Il cunoastem pe Dumnezeu, totul se schimba in viata noastra. Numai in Biserica avem un sentiment foarte viu al prezentei lui Iisus Hristos in noi. Rugaciunea ne sensibilizeaza si ne face lumini ale adevarului. O lume fara iubire ar fi una lipsita de sens. Dumnezeu participa la suferinta noastra si ne ajuta sa scapam de ea. Dumnezeu este pretutindeni si sfinteste totul. De la El primim totul si Lui Ii aducem totul. Iar El isi revarsa lucrarea Sa peste toti.
Iisus a cucerit lumea fara bani, fara masterate, fara tranzactii imobiliare. Iisus ar pretinde sau ar conditiona?! Viata noastra este o zbatere neputincioasa fara El. Stim raspunsul, doar sa il aplicam. Dumnezeu refuza sa ne dea ceea ce ne este daunator (Tatal nu ii da minorului arma, oricat de insistent ar cere). Lucrarea noastra este pazirea poruncilor. Asta trebuia sa faca Adam, sa asculte!
Vechiul Adam a fost neascultator si priviti ce a iesit... Noul Adam, Iisus Hristos, a facut ascultare totala, anuland pana si efectele greselilor primului. Obedienta nu inseamna nici frica, nici ignoranta; ci, dimpotriva, eliberare de frica prin iubire si cunoastere prin revelatie. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, fara sa fie predestinatie; trebuie doar sa ne pregatim mai serios pentru munca de apostolat. Orice neascultare nu demonstreaza decat o agravare a fobiei, o pervertire a valorii, o dereglare interioara, un avort al pacii; in fond, o slujire la idoli. Noi avem antidotul: imitam fidelitatea divina.
Ascultarea noastra inseamna slavirea numelui Lui, certitudiunea ca harul este o putere imensa, nu un maruntis banal. Dumnezeu nu este absurd, nu ne porunceste nimic din ceea ce ar fi prea greu pentru noi. El este Tatal iubitor care vrea ca nici un fiu sa nu se rataceasca, nici o fiica sa nu zaca in tristete, ci toti sa gaseasca traiectoria bucuriei nevremelnice. Poruncile le tinem pentru noi. Elevul invata pentru viitorul lui, nu pentru invatator. Toate poruncile sunt exclusiv pentru binele nostru. Noi nu ne suparam cand copiii nostri gresesc?!
Nu le reamintim mereu sa fie cuminti, sa nu ne faca de rusine? Ii deprindem sa faca propriile alegeri, cu deplina responsabilitate.
Sa ne crestem copiii in ascultare de Dumnezeu. Asta spun toti duhovnicii. E de datoria noastra. Nu este un curs facultativ, ci este criteriu la judecata finala. Este speranta viitoarelor binecuvantari. Il iubim atat de mult pe Dumnezeu, incat ne straduim sa Ii facem zi de zi publicitate favorabila. Nu ca El ar avea nevoie, ci pentru raspandirea mesajului printre toti sarmanii si necajitii. Daca Iisus Se identifica cu fiecare muribund, noi Il putem contrazice?! Il iubim, pentru ca si altii sa ajunga sa Il iubeasca.
Sa ascultam de Dumnezeu, nu de televizor.
Doar Dumnezeu stie cel mai bine ce vrem.
Doar mesajul revelat al Bibliei vine din Rai, ne protejeaza aici si ne duce in Rai.
Ascultarea aduce harul (gratierea).
Dumnezeu trebuie sa fie primul loc in ocupatiile noastre.
Unde Dumnezeu nu este in prim-plan, nu este deloc; El nu poate fi pe locul doi.
Ascultarea noastre va aduce rod, chiar daca nu avem alt interes decat iubirea.
Ascultarea de Dumnezeu ne aduce viata vesnica.
Cei ce păzesc poruncile sunt sfinții, casnicii Poruncitorului. Bunăoară, Sfântul Grigorie Taumaturgul, prăznuit an de an pe 17 noiembrie, se roagă să înțeleagă marea Taină a Sfintei Treimi. Maica Domnului și Ioan Gură de Aur i se descoperă și îi explică acest mister... Peste ani, adăpostindu-se de o furtină cumplită, sfântul intră într-un templu idolesc și se roagă. Rezultatul: demonii fug îngroziți... Deci, cel ce păzește poruncile se îndumnezeiește. Nu are o viziune deteriorată asupra păcatului (deja, culpa nu e singulară, ci e însoțită de penitență). Comunitatea sfinților este plină de căldură, de bun simț, de vorbă bună, lucruri elementare care uneori lipsesc comunităților noastre.
Îndreptează calea noastră.
Întărește-ne pe toți.
Păzește viața noastră.
Întărește pașii noștri.
Nu vreau să Te resping.
Nu vreau să fiu respins.
Trimite-ne harul Duhului Sfânt.
Profetul Avdie (19 noiembrie): Ziua Domnului este aproape, cum ai făcut, așa ți se va face.
Hristos devine lumină în noi. Sfinții sunt plini de lumină (dar lumina nu este a lor, ci a lui Hristos). Noi, hipnotizați de necazuri, să nu uităm de bucuria învierii (să nu fim posaci). Să nu neglijăm bucuria întâlnirii cu Hristos (activată în sfinți). Să ne punem problema prezenței lui Hristos în noi. Să ne dăm seama că o lume fără perspectiva învierii nu are sens. Că totul ar fi monton fără Hristos. Că ne poticnim (nu putem înainta în bine) fără Hristos. Să ne resetăm gândurile, ca să dobândim o mentalitate filocalică. Învățătura Lui nu se învechește niciodată. Cuvântul Lui este inepuizabil, mereu ne umple de putere. Noi avem o răspundere majoră: suntem continuatorii misiunii apostolice (mărturisim adevărul cu înflăcărare). Și nu uităm că orice apropiere de Hristos ne face să ne gândim mai mult la viața veșnică.
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.