Pelerinajul meu din februarie 2005 mi-a oferit prilejul de a vizita chilia Axion Estin („Vrednic este”), care aparţine mănăstirii Pantocrator, situate la Kapsala, aproape de Kareia. Potrivit tradiţiei, în această chilie, întemeiată în anul 930, i s-a descoperit unui monah, în 982, de către arhanghelul Gavriil, a doua parte a binecunoscutului imn închinat Maicii Domnului: „ Vrednică eşti cu adevărat să tefericim...” La vremea aceea, această chilie adăpostea icoana făcătoare de minuni numită Axion Estin, una dintre icoanele pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Ea se află acum în biserica Protaton din Kareia. Este una dintre cele mai venerate icoane din Muntele Athos.

Am vizitat apoi chilia Sfântul Vasile, situată de asemenea la Kapsala, în care au vieţuit Sfântul Teofil Miroblitul (un mare sfânt athonit, ale cărui moaşte se păstrează în mănăstirea Pantocrator, de care ţine sihăstria), Sfântul Gherasim din Kefalonia şi Sfântul Nicodim Aghioritul.

Această şedere este de asemenea prilejul unei prime întâlniri cu părintele Eftimie, care vieţuieşte de asemenea la Kapsala, în chilia învierea Domnului, situată pe dreapta drumului care merge de la Kareia la Pantocrator, nu departe de această mănăstire. Părintele Teotokis mă îndemnase de asemenea să-l vizitez pe acest părinte, unul dintre cei mai remarcabili monahi athoniţi din zilele noastre. Este un ucenic al părintelui Isaac (Atallah) Libanezul, un fiu duhovnicesc al părintelui Paisie, venit în Athos în 1978 şi care a dobândit foarte repede o mare strălucire, dar a trecut în mod prematur la Domnul în 1998, la vârsta de numai 60 de ani. (Aflăm o biografie a sa şi câteva gânduri şi sfaturi duhovniceşti în Bon Pasteur, 4, mai-iunie 2006: LArchimandrite Isaac (Atallah) lAthonitce (1937-1998), se poate descărca de Ia adresa: https://orthodoxesantiochenice.files.wordpress.com/2007/11/ bulletin-4-mars-juin-2006.pdf.) Părintele Eftimie a preluat chilia acestuia, păstrând cu credincioşie umila lui vieţuire, în duhul celei practicate de athoniţii din vechime. El a dus la bun sfârşit o lucrare a părintelui Isaac despre părintele Paisie, rămasă neterminată.

In momentul de faţă, această carte este privită ca fiind cea mai bună dintre multele cărţi care i-au fost dedicate; a avut în Grecia un succes imens, şi am decis s-o public în traducere franceză, în colecţia mea Grands spirituels orthodoxes du XXe siecle. In această calitate reuşesc să mă întâlnesc cu părintele Eftimie şi să am o convorbire cu el, pentru că, în mod obişnuit, nu este deloc uşor să intri la el; în câţiva ani el a ajuns la măsura părintelui Paisie prin numărul enorm de vizitatori pe care-i primeşte în fiecare zi, îi spovedeşte, îi mângâie, îi sfătuieşte... In faţa chiliei sale, întotdeauna este un lung şir de oameni. Trebuie să aştepţi două, trei sau chiar patru ori cinci ore ca să ajungi să vorbeşti cu el. Credincios învăţăturii şi practicii duhovnicului său, părintele Isaac, care acorda o importanţă fundamentală spovedaniei, spovedeşte întreaga zi - monahi athoniţi, mireni veniţi de pretutindeni, dar şi egumeni şi episcopi -, din zori şi până seara târziu. Sarcina aceasta a ajuns să-i fie foarte grea, şi e nevoit să-şi închidă chilia două zile din săptămână (miercurea şi vinerea) şi de asemenea să se izoleze pe perioade destul de lungi, sihăstrindu-se deplin, pentru a-şi reface puterile, stăruind deplin în vieţuire isihastă, căci pe aceasta a voit-o mai înainte de orice atunci când s-a călugărit.

De bunăvoie, părintele Eftimie şi cei câţiva ucenici ai săi - toţi cu mari virtuţi - au ales să vieţuiască sărăcăcios şi în mare nevoinţă. Se ţin departe de orice formă de progres
tehnic, neavând nici electricitate, nici gaz metan, nici maşină, nici mijloace moderne de comunicare şi informare, şi îşi vor menţine de-a lungul anilor aceste constrângeri. Caută să păstreze vieţuirea simplă şi aspră, care, în anii ’70, era încă a celor mai mulţi dintre monahii athoniţi, şi a cărei însemnătate pentru viaţa duhovnicească părintele Eftimie o va sublinia într-o carte ulterioară.

Părintele Eftimie este încă tânăr (are în jur de patruzeci de ani), şi statura de bătrân înduhovnicit pe care a dobândit-o atât de repede este un curat rod al harului. La întâlnirea cu el, simt în mod duhovnicesc, psihic şi fizic marea pace care se revarsă din persoana lui; o simţi de îndată ce intră în odaia în care-şi primeşte vizitatorii, stăruie luminoasă în tot timpul convorbirii şi după ce te desparţi de el.

Pacea aceasta nu înseamnă pur şi simplu calm şi linişte psihică; este „pacea de sus” cerută în Liturghie; este un har pe care Dumnezeu îl dăruieşte celor care, prin vieţuirea lor ascetică, au ajuns la nepătimire - la stingerea, adică, sau la mortificarea patimilor). Părintele Eftimie impresionează de asemenea prin marea sa smerenie - simţită şi ea de îndată a fi nu doar exterioară, ci şi lăuntrică - şi prin marea sa blândeţe. Are un surâs deopotrivă reţinut, blând şi voios, care seamănă cu cel al părintelui Isaac şi al părintelui Paisie. Il ascultă pe cel cu care vorbeşte cu o deplină luare-aminte, fără să se impună, cu totul alături de el, rugându-se în inima sa pentru acela în tot timpul cât vorbeşte cu el.

Sfaturile duhovniceşti le dă cu delicateţe, adică aşa cum vedem din Apoftegme că faceau mulţi dintre părinţii pustiei, cu blândeţe şi nu de-a dreptul. Am sesizat lucrul acesta îndeosebi prin cele câteva cuvinte pe care, în timpul unei vizite ulterioare, le-a adresat la plecare, prin frânturi de frază şi fără să rănească, unui tânăr preot care mă însoţea, cuvinte care, pentru situaţia acestuia, erau extrem de potrivite şi care vor avea după aceea un efect foarte clar şi simţit asupra purtării sale - cu toate că el nu venise să ceară sfat şi nu-şi împărtăşise problemele sale. Mi-am dat seama atunci că părintele Eftimie are harisma citirii în inima omului - pe care o au toţi marii duhovnici, ca dar al lui Dumnezeu pentru curăţia, smerenia şi împreuna-pătimire cu aproapele. Când îl voi întâlni din nou pe părintele Eftimie în timpul următoarelor mele şederi în Athos, aceste minunate impresii se vor adeveri şi se vor întări. Văd de pe acum în el un adevărat urmaş al marilor duhovnici pe care i-am întâlnit în timpul primelor mele şederi în Sfântul
Munte, o mărturie vie că tradiţia ascetică autentică şi minunatele sale roade duhovniceşti sunt aici pururea prezente.

La sfârşitul acestui pelerinaj din 2005, îi vizitez, în afara Athosului, dar tot în în peninsula Calcidică, pe un faimos duhovnic, un apropiat al părintelui Paisie, cu care părintele Eftimie conlucrează strâns pentru editarea şi difuzarea scrierilor acestuia: părintele Grigorie Papasotiriu, din mănăstirea Cinstitul înaintemergător din oraşul Metamorfosis, şi pe un alt mare duhovnic, cu virtuţi ascetice impresionante, care a fost şi el un apropiat al părintelui Paisie şi care îmi este deosebit de drag: părintele Teoclit, egumenul mănăstirii Sfântul Arsenie, din Vatoped. Părintele Teoclit este un monah cu mare iubire de oameni, care are de dus o mare povară de când părintele Paisie i-a dat drept ascultare să se roage pentru toţi oamenii bolnavi de cancer.

Am de asemenea o lungă întrevedere cu arhimandritul Simeon (Krayopulos) [1926-2015], egumenul mănăstirii Sfânta Treime, pe care a fondat-o în cartierul Panorama din
Tesalonic. Este unul dintre cei mai faimoşi duhovnici din oraş şi din împrejurimi. Dată fiind mulţimea celor care vor să se spovedească la el, este nevoie de o „programare” făcută cu multă vreme înainte, şi se intră la el pe baza unui număr de ordine, înaintea uşii sale fiind şiruri lungi de credincioşi - între care mulţi tineri. Este renumit în toată Grecia, mai ales datorită scrierilor sale duhovniceşti şi pastorale, în care tratează probleme concrete ale vieţii de zi cu zi.

JEAN-CLAUDE LARCHET

Fragment din cartea "ATHOSUL ŞI DUHOVNICII PE CARE I-AM CUNOSCUT", Editura Sophia

Cumpara cartea "ATHOSUL ŞI DUHOVNICII PE CARE I-AM CUNOSCUT"

• Schitul romanesc Lacu din Muntele Athos
  Publicat in : Interviuri
• Pelerinaj Muntele Athos si Grecia
  Publicat in : Pelerinaje
• Chilia Axion Estin din Muntele Athos
  Publicat in : Pelerinaje
• Amalfion, manastirea benedictina din Muntele Athos
  Publicat in : Religie
• Un engolpion inedit din Muntele Athos
  Publicat in : Vesminte

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: