Trecuseră doi am de când Stelios, funcţionar superior la Poşta, o acuzase pe nedrept, din invidie, pe nepoata lui. Greşeala morală pentru care o reproşa s-a dovedit neîntemeiată, insă nu se mai întâlniseră de atunci, nici nu-şi dăduseră explicaţii. Adevărat, cât de bună, cât de consecventă, cât de politicoasă e Elena? De ce să o rănească? II scoseseră, desigur, din minţi fetele lui cu invidia lor...
S-au ivit zorile Anului Nou. Ceva îl înăbuşea. Simţea că vechea lui greşeală îl îngreunează. S-a imbrăcat degrabă şi a plecat. A ajuns. A bătut la uşă. Nici nu se luminase bine. Au intârziat sa-i deschidă. Minutele i se păreau veacuri. In sfârşit o vede prin deschizătura uşii pe cea pe care o cauta...
- Elena, fata mea, iartă-mă, te-am nedreptăţit.
Şi două lacrimi i se scurg din ochi. Fata îl priveşte cu simplitate şi bunătate.
- Unchiule, despre ce îmi vorbiţi? Dacă e din pricina aceea... nu vă mai gândiţi. Am uitat-o de mult timp. Cred că Dumnezeu le vede şi le ştie pe toate. De ce să port eu mânie? Iubirea valorează mai mult decât răutatea.
Şi îndată i-a dat mâna, pună de zâmbet şi linişte.
- Eşti un înger, a zis unchiul său emoţionat. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Şi a plecat fericit, în ziua aceea Anul Nou a fost plin de lumină. Era lumina iertării, a dragostei, a pocăinţei, care îşi împrăştia razele pe pământ.
Fragment din cartea "Limonariul mirenilor", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Limonariul mirenilor - Crucea vietii. Intamplari de folos"
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.