Cand vorbim de sfintirea omului trebuie sa avem in vedere ca nu doar sufletul, ci si trupul sfintilor s-a impartasit de slava si puterea dumnezeiasca. Sfantul ramane tainic in legatura cu trupul sau si transmite acestuia putere dumnezeiasca, devenind astfel, un izvor de binecuvantare.

Ca sa intelegem ca Dumnezeu lucreaza in chip minunat si prin trupurile sfintilor, amintim ca Petru daruia vindecare si prin umbra sa: "oamenii scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca, venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei" (Faptele Apostolilor 5, 15). Chiar si lucrurile purtate de sfinti deveneau facatoare de minuni, "incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei" (Faptele Apostolilor 19, 12).

Sfantul Ioan Damaschin, pentru a inlatura de la noi orice indoiala cu privire la lucrarea lui Dumnezeu prin trupurile sfintilor, spune: "Stapanul Hristos ne-a dat ca izvoare mantuitoare moastele sfintilor, care izvorasc, in multe chipuri, faceri de bine si dau la iveala mir cu bun miros. Nimeni sa nu fie necredincios! Daca prin vointa Lui Dumnezeu a izvorat in pustie apa din piatra tare si din falca magarului apa pentru Samson caruia ii era sete, este de necrezut ca sa izvorasca mir binemirositor din moastele mucenicilor? Cu nici un chip pentru cei care cunosc puterea lui Dumnezeu si cinstea pe care o au sfintii de la Dumnezeu. In Legea Veche, era socotit necurat tot cel care se atingea de un mort, dar nu erau socotiti necurati insisi mortii. Dupa ce insasi viata si cauza vietii a fost socotita intre morti, nu mai numim morti pe cei care au adormit intru nadejdea invierii si cu credinta in El. Cum poate sa faca minuni un corp?

Cum dar, prin ei, demonii sunt pusi pe fuga, bolile sunt alungate, bolnavii se vindeca, orbii vad, leprosii se curata, ispitele si supararile se risipesc si se pogoara toata darea cea buna de la Tatal luminilor? Cat de mult trebuie sa te ostenesti ca sa gasesti un sprijinitor care sa te prezinte imparatului cel muritor si sa puna pe langa el cuvant pentru tine? Dar nu trebuie cinstiti oare aparatorii intregului neam omenesc, aparatorii care se roaga lui Dumnezeu pentru noi? Da, trebuie sa-i cinstim, ridicand biserici in numele lor, aducand roade, praznuind pomenirea lor". (Sfantul Ioan Damaschin, "Dogmatica", Bucuresti, 1938, p. 278). Trupurile sfintilor devin prin puterea lui Dumnezeu izvoare de vindecare a multor boli sufletesti si trupesti.

Biserica cinsteste osemintele sfintilor pentru ca sunt purtatoare de har, ca unele ce s-au impartasit de puterea dumnezeiasca. Cinstirea pe care noi o aducem sfintelor moaste este si o cinstire a puterii dumnezeiesti din ele. Aceasta cinstire a sfintelor moaste, era bine definita din vechime in comparatie cu cinstirea si inchinarea pe care crestinii o aduceau Mantuitorului, "caci lui Hristos ne inchinam pentru ca este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri ii iubim, dupa vrednicie, ca pe ucenicii si imitatorii Domnului".

Ca sa intelegem mai bine ca moastele sfintilor sunt izvoare de binecuvantare, voi aminti de minunea relatata in II Regi, 13, 21, unde un trup lipsit de viata isi redobaneste viata cand este aruncat peste osemintele prorocului Elisei.

Cu privire la aceasta minune, Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: "Elisei a inviat doi oameni, pe unul pe cand traia (IV Regi 4, 20-35), iar pe altul dupa moartea lui (IV Regi 13, 21). Pe cand era viu a savarsit invierea prin sufletul sau. Dar ca sa se arate ca trebuie sa fie cinstite sufletele dreptilor si ca sa se creada ca exista o putere in trupurile acestora, mortul, aruncat in mormantul lui Elisei, a inviat cand s-a atins de trupul mort al profetului.

Trupul mort al profetului a savarsit ceea ce savarsise si sufletul lui. Trupul cel mort, care zacea in mormant, a dat viata mortului si, desi a dat viata, a ramas totusi mort. Pentru ce? Pentru ca nu cumva sa i se atribuie numai sufletului minunea, daca ar fi inviat Elisei. Acest fapt dovedeste ca in trupul sfintilor, chiar daca in el nu mai este sufletul, se afla o putere datorita faptului ca sufletul lor drept a locuit atatia ani in trup si trupul a fost vreme indelungata slujitor al sufletului“ (Sfantul Chiril al Ierusalimului, "Cateheze", cateheza XVIII).

In concluzie, sfintele moaste sunt un loc in care Hristos este prezent si lucreaza minunat prin ele.

Iulian Predescu

• Cinstirea Sfintelor Moaste
  Publicat in : Viata vesnica
• Despre moastele sfintilor
  Publicat in : Credinta
• Aflarea moastelor sfintilor mucenici din Evghenia
  Publicat in : Calendar ortodox
• Capul Sfantului Apostol Andrei
  Publicat in : Religie
• Sfintele Moaste mai fac minuni?
  Publicat in : Editoriale