Noi putem să ajutăm [celor morţi]. Aţi văzut ce scrie într-un loc: „Dumnezeul cel de sus, de pe pământ, de sub pământ”. Pentru că sunt căzuţi pentru păcatele lor, nu sunt în Rai până la Judecata de Apoi, nu au uşurinţă pentru diferite păcate. Şi, v-am spus, catolicii, la întrebarea aceasta înţepătoare, au zis: „Avem purgatoriul”. Nu-i adevărat! Numai Hristos poate să ierte prin pomenirile pe care le facem noi la proscomidie. Pentru că noi, când pomenim acolo pe sfântul disc, prescura respectivă, de aceea vă îndemnăm: Duceţi-vă, domnule, la pomenirea aceasta!
Zice aşa la urmă: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău”, că e transformat, adică s-a făcut sfinţirea. Şi atunci sunt şi ei (morţii) iertaţi, capătă un nou grad de bucurie. E o mare greşeală să plângem, să urlăm, să ne pierdem mintea la moarte. Ne pare rău... Morţii au nevoie de ajutorul nostru, nu de miorlăiala noastră. Am zis asta cu scuză, pentru că ei acolo au expresii chiar mai tari. Dar să-i ajutăm, că putem, avem pe Hristos în mână, avem Liturghia, avem proscomidia, fraţilor, [de] care se cutremură pământul şi cerurile. Sunt îngerii geloşi pe noi că ei n-au această legătură, ei nu pot să fie dumnezei după trup, sunt cum sunt acolo, dincolo de... Că spune aşa într-un loc: „E cu neputinţă să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină”.
- Despre pomenirea la Sfânta Liturghie ce ne puteţi spune?
- Mai întâi se scot la Proscomidie părticele pentru sufletele pomenite. Apoi, după ce s-a săvârşit epicleza, părticelele respective se pun în potir, în Sfântul Sânge şi se spune aşa de către preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău”.
Şi se transferă toate miridele de pe Sfântul Disc în potirul cu Sfântul Sânge.
Deci, iată cu intenţia ta bună unde ai ajuns: în potir, în comuniune cu Hristos! Prin atingerea acestor părticele de Trupul Euharistie al lui Hristos, harul se comunică nevăzut sufletelor care au fost pomenite la proscomidie.
Biserica opreşte să pomenim la proscomidie pe eretici (sau pe non-ortodocşi), pe un ateu care a murit ateu şi pe un om care păcătuieşte conştient: „Păcătuiesc, nu mă interesează că mă judecă Dumnezeu”, sau pe cei care nu-L recunosc pe Dumnezeu nici acum [ateii] - nici pe aceştia nu-i putem pomeni la proscomidie. De asemenea, nu se pomenesc cei ce s-au sinucis. Eu am găsit o soluţie pentru aceştia, mai mult ca să uşurăm rana urmaşilor. Viaţa este un drept fundamental, pe care numai Dumnezeu are voie să îl ia. Cu cât respecţi ce spune Biserica, cu atât, dacă vrei, îl poţi ajuta cu asta, căci tu eşti un slujitor cinstit al Bisericii. Ce poate să facă degetul acesta care în întregime face parte din fiinţă, din acest microcosmos? Ce poate să facă el când mintea hotărăşte altceva? Ce poate face el? Să se supună.
Am găsit soluţia asta: să se scrie morţii cei mai apropiaţi ai sinucisului, fără el, şi să fie consemnat aşa: „...şi cu tot neamul cel adormit”. Aici ar putea intra şi el, şi atunci lăsăm să delibereze Dumnezeu. Spunea cineva că se pomenesc după ce trec şapte ani. Nu se pot pomeni nici după şapte ani, pentru că atunci s-ar sinucide toată lumea, dacă ar şti că după şapte ani ar merge la bine. Nu se pomeneau nici odinioară. Pentru că în materie de mântuire nu există timp, există Veşnicie.
- Un om a refuzat Sfânta împărtăşanie pe patul de moarte. Il putem pomeni pentru a-l salva?
- Oamenii de acest tip sunt pierduţi şi nu-i putem ajuta. Spune Mântuitorul: „Cei care nu vor crede se vor osândi”. Nu-i putem pomeni la Liturghie, nici la rugăciunile particulare. (...)
Eu am avut un caz; o doamnă, care numai în plâns a stat, de a trebuit să stau să o liniştesc ca să mă înţeleagă ce vreau să spun, că spunea că nu crede bărbatul ei. L-am subliniat pe pomelnic că nu crede. îl pomenim pe la acatiste la altare, ca pe turci [sau pe eretici] care sunt păgâni, că sunt fiinţe omeneşti, atâta numai.
Dar la Proscomidie, nu. Dar pe creştinii care au murit în păcate, dar au recunoscut pe Dumnezeu, îi putem pomeni la Proscomidie.
LITURGHIA
- Care este raportul între rugăciunea personală, intimă şi rugăciunea liturgică ? Ne putem ruga singuri acasă, făcând abstracţie de Sfânta Liturghie?
- Dumneavoastră faceţi o confuzie, să ştiţi... Rugăciunea liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune. Sfânta Liturghie este Jertfa fără de sânge pe care o face Hristos. Nu poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii.
Domnul Iisus Dumnezeu este de faţă în Sfântul Altar. Şi, dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie. Că: „Tu eşti Cel Ce aduci, Cel Ce Te aduci, Cel Ce primeşti şi Cel Ce Te împărţi, Hristoase, Dumnezeul nostru” [Rugăciunea preotului în timpul cântării Heruvicului].
Iată o taină nepătrunsă de mintea omului: că Domnul Hristos împrumută preotului chipul, glasul şi mişcarea; că, repet, El este Cel Ce săvârşeşte, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăţia harului preoţiei, săvârşindu-se astfel marile prefaceri ale pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, ca să-L avem văzut [prin credinţă] permanent cu noi, să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui. „Că cine nu va mânca Trupul Meu şi nu va bea Sângele Meu, nu va avea viaţă întru el.”
Iată deci folosul cel mai desăvârşit: că având în toată fiinţa ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat şi de temut pe tot drumul de mare răspundere, al mântuirii tale şi al semenilor tăi.
La Sfânta Liturghie primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viaţa şi lupta împotriva puterilor întunericului.
Iată că viaţa noastră este cu adevărat condiţionată numai de această mare Taină a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului.
Această Sfântă Liturghie, care se săvârşeşte într-un chip atât de nepătruns cu cinste, evlavie şi binecuvântare, are rânduite rugăciuni şi prefaceri adânci pentru salvarea de la pieire a lumii întregi, vizând direct pe cei pomeniţi pentru sănătate, luminare, frumuseţe şi tărie nelimitată asupra duhurilor rele.
Este atât de necesar şi de obligatoriu participarea la Sfânta Liturghie, mai mult decât ne sunt necesare lumina şi aerul! Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie ce se săvârşeşte pe el. Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ şi folosul dincolo de închipuire al întregii creaţii a lui Dumnezeu.
Liturghia este egală cu puterea divină, vă daţi seama ce-avem la-ndemână, ce putem face, să scăpăm de iaduri?!
PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC
Fragment din cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii", Editura Sophia
Cumpara cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii"
.jpg)
-
Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
Publicat in : Viata liturgica -
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
Publicat in : Editoriale -
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.