Spre aducere aminte: 15 Mai 2011 - Cinci ani de la mutarea la vesnicele lacasuri a Domnului Prof. Univ. Dr. Liviu Borcea - de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Oradea

Cu mai mult timp in urma am aflat de naprasnica boala ce s-a abatut asupra distinsului nostru profesor de istoria, cultura si spiritualitatea bizantului (si) care veste m-a intristat foarte mult, culminand cu aceasta fulgeratoare trecere a sa la cele vesnice, de la care iata, se implinesc deja cinci ani. In iuresul acestor zile si in vartejul acestor vremuri, mi-am adus aminte, pentru cateva momente, de Domnul Borcea a carui plecare, prematura, o regretam foarte mult, si astazi!.

De ce acest lucru, fiindca ii regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente in disciplina teologica si, mai ales, istorica pe care ne-a predat-o cu atata daruire si abnegatie!.

El este si va ramane in continuare, in constiinta discipolilor, profilul dascalului cu deschidere spre universal, spre consistenta si acrivie stiintifica predata cu foarte multa acuitate si exactitate!. Cu vaste si avizate cunostinte in cele mai diverse discipline istorice si teologice!. Domnul profesor ne inspira foarte multa seriozitate, sinceritate si mult discernamant!. Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si, probabil, si invidiat!. Domnul Profesor a fost consecvent probitatii sale morale si stiintifice!. Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat in multe actiuni si activitati, in diferite comisii academice si culturale ale universitatii si ale orasului. A fost mult iubit de studenti, ajutandu-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia in parte, ori de cate ori a fost solicitat!. Metodele si normele sale de lucru erau cu adevarat stiintifice, actuale si foarte eficiente!.

Mi-aduc aminte, cu vie emotie, de prestatia si admiratia de care se bucura din partea studentilor fiindu-i salile arhipline la cursurile si la seminariile sale!. Avea o gandire si o expunere uneori critica dar intotdeauna coerenta, elevata si foarte bine ancorata in realitate, si care de fiecare data ne influenta in sens pozitiv!. Il mai regretam si pentru faptul ca, astazi, cand Biserica si invatamantul universitar teologic si romanesc se confrunta cu foarte multe probleme sugestiile, aportul si contributia sa ar fi fost de o reala valoare si importanta, in continuare, chiar daca veneau din partea unui laic, dar unul foarte atasat Bisericii care i-a si recunoscut si apreciat calitatile sale prin acordarea celei mai inalte distinctii a Bisericii Ortodoxe Romane care este „Crucea Patriarhala” pentru mireni in iunie anul 2001 in cadrul festivitatilor organizate la Universitatea oradeana cu prilejul implinirii a zece ani de la (re)infiintarea Facultatii de Teologie Ortodoxa!.

Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor profesori si oameni de cultura, indrumator a multor studenti si masteranzi, profesor a atator generatii de studenti, membru a foarte multe organisme de specialitate din tara si de peste hotare, prodecan al facultatii noastre timp de patru ani, sunt convins ca la inmormantarea sa l-au plans si l-au regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!. Dovada faptul ca au si participat foarte multi slujitori ai altarelor (cei mai multi dintre ei fosti studenti), in funte cu Parintele Decan Nucu Dumitrascu, cu Parintele Profesor Constantin Voicu si mai ales cu P.S. Dr. Petroniu Salajanul – pe atunci Arhiereu Vicar al Episcopiei Oardiei, Bihorului si Salajului, multi colegi, profesori, cunoscuti si multi studenti!.

Mi-aduc aminte cum l-am avut, odata, invitat la o emisiune radiofonica, la Radio Son Vest Oradea – in cadrul careia ne-a vorbit despre „Icoana bizantina” si cum, in a doua parte a emisiunii consacrate dialogului cu ascultatorii am primit foarte multe telefoane toate la adresa lui care contineau intrebari foarte interesante si asta din cauza discurului sau care a fost foarte interesant si plin de informatii!. De asemenea, rememorez conferinta organizata de catre ASCOR – Filiala Oradea din data de 21 Mai anul 2001 – la care Aula Magna a Universitatii Oradea a fost arhiplina, intalnire care a durat nu mai putin de trei ore, tema conferintei fiind „Icoana bizantina si spiritualitatea bizantina in constiinta contemporana” dar, la partea de dialog studentii de la diferite facultati, l-au antrenat in diferite teme si probleme ale Bisericii, el raspunzandu-le, cu multa competenta si amabilitate, fiecaruia!.

L-am mai avut invitat si cu ocazia realizarii altor activitati similare cum ar fi cateva lansari de carte si al toate a participat cu toata dragostea, serozitatea si competenta!. Ne aminintim, si astazi, de comentariile foarte bine venite pe care le facea pe marginea discursului sustinut la catedra!. Aflam foarte multe noutati si detalii, inclusiv la cursurile sale de master!. Am apreciat foarte mult la domnia sa felul sau firesc dar in acelasi timp decent de a fi si de a se comporta, spiritul sau putin ironic si umoristic, cateodata, dar intotdeauna de o foarte buna calitate, atmosfera placuta si ambianta agreabila pe care o stia crea in orice imprejurare si la orice ora, spiritul sau de colegialitate si de prietenie de inalta tinuta, increderea pe care ti-o stia acorda, amabilitatea cu care il intalneai de fiecare data!.

Ma intreb ce ar zice si cum ar analiza Domnul Profesor mersul si evolutia Bisericii, astazi, cand iata, se confrunta cu o multime de probleme si de crize, tot mai acute, pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul si in interiorul acesteia!. Luciditatea si dreapta lui socoteala (chiar daca era cea a unui laic), ar fi fost de mare folos (si) acum dar, am convingerea ca felul sau de a fi si, mai ales, de a vedea lucrurile s-a transmis multora dintre studentii si colegii sai avandu-l, astfel, intre noi si, indeosebi, intru noi pentru care fapt ma rog ca Dumnezeu sa-i rasplateasca toata osteneala si daruirea de care a fost in stare si sunt convins ca nu va fi repede uitat, desi, de multe ori suferim de aceasta maladie – a nerecunostintei, fiindca aportul sau a fost foarte consistent, facandu-se, adeseori referire la el asa incat Domnul Liviu Borcea este in continuare, ca un far care, inca, mai lumineaza si va lumina foarte mult timp de acum incolo desi, probabil, sunt si dintr-aceia care ar dori sa-l stinga!.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin
Cu multa pretuire si recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte,
din cadrul Guvernului Romaniei.

.

• Teodor M. Popescu
  Publicat in : Parinti