In Memoriam: Prea Sfintia Sa Dr. Vasile Coman - Episcopul Oradiei (1910 – 1992)
Franturi de ganduri si sentimente la implinirea a nouasprezece ani de la marea sa trecere…
Iata ca de doua milenii incoace, adica de la intemeierea credintei crestine, suntem capabili sa ne cinstim si sa ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitatile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu invataturile ori scrierile lor mult folositoare!... Anul acesta, in aceasta insorita luna Iulie, in ziua a zecea, praznuim implinirea a nouasprezece ani de la nasterea in viata cea vesnica a Imparatiei Cerurilor a unui mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare romanesti, totodata si apologet al dreptei credinte crestine – Episcopul Vasile Coman al Oradiei, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea vietii si a suferintei, vreme de mai multi ani!… De aceea, pentru noi, din anul 1992, aceasta zi va comemora totdeauna, acest eveniment inchinat blandului logofat spiritual al Oradiei sfarsitului de secol XX – care a pastorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a tarii” intre anii 1971 – 1992!...
Drept urmare, in iuresul zilei si in vartejul timpului mi-am adus aminte, pentru cateva momente, de Preasfintitul Parintele nostru Episcop Vasile a carui plecare o regretam foarte mult si astazi!... De ce acest lucru, pentru ca ii regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente in disciplina teologica si in cea pastoral – misionara, pe care ni le-a cultivat si noua in orice prilej cu atata daruire si abnegatie!... El este si va ramane in continuare, in constiinta discipolilor, profilul teologolui si a omului de cultura cu deschidere spre universal, spre consistenta si acrivie stiintifica, transmisa noua cu foarte multa acuitate si exactitate!... Cu vaste si avizate cunostinte in cele mai diverse discipline culturale, istorice si teologice, Parintele Episcop Vasile inspira tuturor foarte multa seriozitate, sinceritate, mult discernamant si foarte multa blandete, noblete si cumintenie sufleteasca!... Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat!...
El, Arhipastorul, a fost intotdeauna, consecvent probitatii sale intelectuale, morale si sufletesti!... Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat in foarte multe actiuni si activitati, in diferite comisii bisericesti, teologice si culturale, caci „activitatea dinamica a Preasfintitului Episcop Vasile a depasit atat sfera lucrarii arhipastoresti, cat si spatiul Eparhiei (foarte mare la acea vreme, fiindca era compusa din trei judete). Pornind de la conlucrarea si bunele relatii, in spirit ecumenic, cu celelalte culte pe plan local, Prea Sfintia Sa a purtat cu competenta responsabilitatea reprezentarii Bisericii Ortodoxe Romane in dialogul ecumenic cu Bisericile Lutherane. In acelasi timp el a participat intr-un mod foarte activ in cadrul unor sectii ale Sfantului Sinod la implinirea multor cerinte de seama ale activitatilor bisericesti din intreaga Patriarhie Romana” (Pr. Dorel Octavian Rusu – Cuvant Omagial cu prilejul implinirii a 75 de ani de viata ai P.S. Vasile Coman). A fost mult iubit de tinerii elevi-seminaristi, studenti-teologi, preoti si calugari, ajutandu-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia in parte, ori de cate ori a fost solicitat!...
Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor personalitati culturale, profesori si ierarhi, indrumator a multor studenti si doctoranzi, pastor duhovnicesc a atator generatii de preoti si calugari, membru a foarte multe organisme de specialitate din tara si de peste hotare, am observat cum, la inmormantarea sa l-au plans si regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... Mi-aduc aminte ca a fost prima prohodire a unui distins ierarh si slujitor al Bisericii la care am participat, si care m-a impresionat profund datorita atmosferei de reculegere, decentei si sobrietatii in care s-a desfasurat!...
Cu alte cuvinte, noi crestinii ortodocsi romani si nu numai, am petrecut Marti – 14 Iulie 1992, in Catedrala Episcopala – Biserica cu Luna din municipiul Oradea – acolo (de) unde si-a desfasurat activitatea pastoral – misionara si culturala, si unde vor astepta osemintele sale pamantesti pana la obsteasca inviere, pe unul dintre marii carturari, teologi, ierarhi si ctitori de cuget, spiritualitate si simtire romaneasca ai veacului al XX – lea, cu o larga deschidere, apreciere si recunoastere nationala si internationala!…
Ne aducem aminte cu multa emotie de Arhiereul Vasile Coman ca de un „Parinte” care a insumat acele calitati, insusiri si modalitati prin care s-a apropiat sufleteste de toti fiii duhovnicesti ce i-au fost incredintati si le-a inteles nevoile spirituale, spre a se face apoi cu intelepciune „tuturor toate”, „cu timp si fara timp”; motiv pentru care, m-am dus cu gandul regretului, al pretuirii si al recunostintei - la slujba inmormantarii acestui mare ierarh, teolog si carturar al Bisericii noastre romanesti, promotor si aparator al valorilor culturii si spiritualitatii noastre, atat in tara cat si dincolo de granitele ei… uitandu-ma cum destul de multi din membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte aflandu-se chiar Presedintele acestui inalt for bisericesc in persoana Prea Fericitului Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane – care l-a admirat si evocat „pentru cuvantul cald si indemnurile Prea Sfintiei Sale, pentru bogatele invataturi de credinta, impartasite cu o convingere si o limpezime inconfundabile, ce au zidit pretutindeni lacasuri duhovnicesti, totodata a alinat, a mangaiat, a intarit si deschis noi orizonturi spirituale, a miscat multe constiinte, a luminat calea mantuirii, a trezit vointele multora, cu un cuvant a statornicit dragostea si atasamentul credinciosilor neamului romanesc, acordand o grija deosebita innoirii sfintelor noastre biserici, precum si intretinerii si punerii in valoare a monumentelor si obiectelor bisericesti cu valoare istorica si patrimoniala...”; asadar au venit sa-l prohodeasca, alaturi de marea multime de credinciosi, oameni de cultura, reprezentanti ai celorlalte culte si nu in ultimul rand, ai autoritatilor civile si militare, centrale si locale; unii dintre ierarhi fiindu-i colegi si colaboratori in diferitele comisii si structuri ale Bisericii, cum ar fi tocmai Parintele Patriarh Teoctist – care-l cunostea inca de pe vremea cand era preot si protopop la Brasov; apoi marele carturar si teolog invatat - Mitropolitul Antonie Plamadeala al Ardealului – trecut si el la cele vesnice in 29 August 2005 la Sibiu, care l-a respectat, apreciat si regretat foarte mult; de asemenea a venit Arhipastorul plaiurilor sale natale – Andrei al Alba Iuliei. Apoi, au mai fost de fata Episcopii: Epifanie al Buzaului, Calinic al Argesului si Muscelului, Gherasim al Ramnicului, Timotei al Aradului, Iustinian al Maramuresului si Satmarului – cu adanca-i pretuire si recunostinta ce i-a purtat-o intotdeauna; Episcopii Vicari Emilian Aradeanul, Irineu Bistriteanul si Ioan Mihaltan – Crisanul – urmasul sau la scaunul episcopal al Oradiei; numerosi profesori de teologie precum si decanii Facultatilor de Teologie de la Sibiu, Cluj si Oradea – la (re)infiintarea careia a contribuit in mod substantial si decisiv; precum si foarte multi preoti, monahi si monahii, stareti si starete de manastiri si lista ar putea continua dar… ajunge!...
Am constatat ca poporul nostru dreptcredincios, dimpreuna cu slujitorii sfintelor altare au stiut sa-si conduca si sa-si cinsteasca Pastorul lor spiritual, care le-a purtat grija celor sufletesti, in aceste tinuturi ale Crisanei, Bihorului, Salajului si Satmarului, timp de peste 21 de ani, in vremuri si in conditii nu intotdeauna usoare!... Am vazut multa lume, si clericala si laica, plangandu-l pe parintele lor, simtindu-se de acum incolo vaduviti, dar convinsi ca Episcopul Vasile a plecat sa se intalneasca cu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic – pe Care l-a slujit cu atata dragoste si devotament intreaga sa viata!... Mai spun odata ca am fost foarte impresionat de linistea si starea de reculegere in care s-a desfasurat intreaga slujba si indeosebi, momentul procesiunii si al punerii sale in mormantul anume pregatit in Biserica cu Luna, unde va fi de acum incolo alaturi de Episcopii Roman Ciorogoraiu – Reintemeietorul si Nicolae Popoviciu – Martirul si Teologul prin excelenta!... Am remarcat si adevarul ca lumea constientizeaza faptul ca nu poate fi elaborata istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane fara Episcopul Vasile Coman; din cauza ca preotul, protopopul, carturarul, teologul si arhiereul Vasile este o adevarata piatra de hotar pentru cultura si spiritualitatea Bisericii si a neamului nostru, romanesc si transilvan!...
In incheiere vin sa intreb, ce ar zice si cum ar analiza Preasfintitul Parinte Episcop Vasile mersul si evolutia Bisericii astazi, cand iata, se confrunta cu o multime de probleme si de crize, tot mai acute, pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul si in interiorul acesteia!... Luciditatea, spiritul sau de echipa, respectul fata de colaboratori si dreapta lui socoteala ar fi fost de mare folos acum dar, am convingerea ca felul sau de a fi si, mai ales, de a vedea lucrurile a fost mostenit de catre multi dintre ucenicii si colaboratorii sai, avandu-l astfel, intre noi si mai cu seama intru noi, pentru care fapt ma rog ca Dumnezeu sa-i rasplateasca toata osteneala si daruirea de care a fost in stare, fiind convins ca nu va fi repede uitat, desi de multe ori suferim de aceasta maladie – a nerecunostintei, fiindca efortul si aportul sau au fost foarte consistente, facandu-se adeseori referire la el asa incat, dupa cum am aminitit si mai sus, Ierarhul Vasile Coman al Bisericii noastre stramosesti si al poporului nostru romanesc este ca un far care inca mai lumineaza si va lumina foarte mult timp (si) de acum incolo desi probabil, sunt si dintr-aceia care ar dori sa se stinga!...
Prin urmare, nadajduiesc ca vom sti, pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii asa cum se cuvine desi in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea, caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!... Si totusi, sunt convins de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune!...
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!
Cu aleasa pretuire si multa recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei
Stelian Gombos
-
Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei, Bihorului si Salajului
Publicat in : Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului -
Recenzie - Vasile Coman - Episcopul Oradiei Rugaciunile pentru autoritatile Statului in Cultul Crestin
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.